Corespondență din Singapore, de la Tudor Vlădescu
Dacă atunci când un fluture din Mexic, bătând din aripi, nu poate declanșa o furtună în Singapore, asta nu înseamnă că un fluture din Mexic nu are aceleași probleme cu unul din Singapore. Dacă s-ar întâlni, probabil ar vorbi în limba fluturilor despre tăierea copacilor și construcțiile care numai propice vegetației nu sunt. La o asemenea problemă, cu adevărat globală, Mexicul a contribuit la sfârșitul lunii ianuarie, cu o știre tristă, uciderea unui activist pentru protecția mediului, Homero Gómez González. Împreună cu el a fost ucis și unul din ghizii rezervației El Rosario din statul Michoácan, unde cei doi martiri aveau misiunea de a opri tăierile ilegale de păduri. Cu două luni înainte, pe 20 octombrie 2019, BBC semnala uciderea lui Liviu Pop, un pădurar din România, județul Maramureș, de către membrii unei grupări similare, indivizi pentru care un camion cu lemne este mai prețios decât orice, de la viața unui om la conservarea mediului.
Rezervația în care lucra inginerul mexican era faimoasă pentru fluturii Monarch, cunoscuți și sub denumirea Danaus plexippus. Migrația lor de peste patru mii de kilometri, ajungând până în Statele Unite este spectaculoasă, însă oricine poate ghici că sub justificarea protecției unor fluturi se ascunde protejarea unui întreg ecosistem. O rudă apropiată a fluturelui mexican trăiește în România, în Parcul Național Retezat. Erebia oreme este o specie endemică, cunoscută numai de pasionați și specialiști, un fluture tropical, rătăcit prin zone mult prea nordice pentru familia din care face parte. Danaus genutia, cel mai apropiat fluture de faimosul Monarch american, a fost la un pas de a câștiga o competiție din 2015 care a ales fluturele național singaporez. Nici România, nici Mexicul nu au ales un fluture național, asta probabil pentru că nimeni nu s-a gândit vreodată la fluturi ca la altceva decât niște insecte folositoare apicultorilor, copiilor și cam atât. Vărul singaporez al faimosului Monarch se numește Fluturele Tigru Comun, trăiește din Sri Lanka în Australia și este departe de a fi pe cale de dispariție cum este cel din România. De câteva ori am reușit să văd un roi de Danaus genutia în libertate, în jurul unei singure tufe din stațiunea Sentosa. Acel loc este impotrant oricum, fiind cel mai sudic punct al Eurasiei, însă faptul că puteam să admir fluturi cu adevărat frumoși justifica prețul biletului de la intrarea în stațiune (echivalent cu cel al unei cafele de foarte bună calitate, de altfel).
În Singapore există nu una, ci două locuri închise cu plasă care funcționează ca grădini entomologice specializate în fluturi. Cea mai cunoscută este chiar în Sentosa, cealaltă la aeroport. Cum clima din România nu permite ceea ce eterna vară din Singapore oferă generos, singurul loc în care pot fi văzuți fluturi tropicali este Muzeul Antipa din București. Din ce în ce mai puțini, așa cum mi-a spus un curator de acolo, din cauza lipsei de interes și, odată cu ea, de fonduri. În limba engleză, expresia “fluturi în stomac” se referă la o emoție puternică, fie pentru că îi e frică de ceva sau pentru că s-a îndrăgostit. În limba română, celui căruia i se spune că are “numai fluturi în cap” îi place să viseze mult prea mult, asta într-o lume serioasă și responsabilă.
Acum zece ani, printre primii singaporezi cu care am stat de vorbă după ce am ayerizat a fost un arhitect, Domnul Teo. Vesel și cu simțul umorului, îmi spunea că ar fi bine să se betoneze tot, că doar fluturii și reptilele din junglă nu folosesc nimănui. În acea perioadă se construia un nou cartier pe locul unui cimitir dezafectat, Bidadari. Pe atunci imigrația în Singapore nu era un subiect prea des abordat, iar cei care veneau să muncească aici aveau nevoie de locuințe. Acum, însă, situația e alta, iar Brexit sau zidul lui Donald Trump sunt dovezi ale unei politici globale de descurajare a migrației spre țările prospere. Singapore este un oraș grădină, cu multe parcuri și perdele de vegetație. Și cu mulți fluturi, cei mai mulți în libertate. Cu toate acestea, fluturii par să devină din ce în ce mai puțin apolitici decât până acum. Mult mai la nord de rezervația în care a fost ucis inginerul agronom mexican și peste ocean de cea în păduraru român a fost martirizat și el, o rezervație de protejare a fluturilor de la granița cu Statele Unite, National Butterfly Center, este amenințată cu construcția unui zid de-a lungul ei, ceea ce presupune tăierea multor copaci și betonarea multor kilometri de drum. Dezinteresul pentru natură este comun și ucigașilor din păduri, și președinților, asta ca să acoperim extremele. Dar un judecător federal american cu vederi ecologice a contracarat, blocând fondurile pentru construcția zidului, justificându-și acțiunea printr-un subterfugiu financiar. Fluturii ar putea zbura peste ziduri, nu? Dar nu și ecosistemul pe care îl reprezintă. Din care facem parte, fie că vrem, fie că nu, și noi.
Tudor Vlădescu este corespondentul nostru din Singapore, incepând cu 15 ianuarie, 2020.
