UNGARIA VS. ROMÂNIA PORNIND DE LA ”CAZUL DITRĂU”
După ”cazul Ditrău”, în spațiul virtual au apărut tot felul de caricaturi și ”glumițe” încadrabile în ciclul ”hai să ne râdem / să facem mișto de unguri!”, ca parte a manifestării resentimentelor românilor față de etnicii maghiari, cetățeni români și ei. Nu-i vorbă, și ”reciproca” este valabilă, ba chiar mai valabilă, iar xenofobia și rasismul exacerbate acolo de către chiar preotul satului (omul lui Dumnezeu?), dar și multe alte antecedente ale etnicilor maghiari din România stau mărturie în acest sens! Desigur, acest gen de manifestare este specific nației noastre, ”a face haz de necaz”, ”râde ciob de oală spartă”, ”vede paiul din ochiul altuia, dar bârna din al lui nu”, ”țara arde și baba se piaptănă”, ”capra moare de râie, dar ține coada sus” și alte astfel de cimilituri ”naționale”, pline de înțelepciune, dar din care noi nu învățăm absolut nimic, stând la originea ei. De altfel, faptul este demonstrat: noi, românii, nu am învățat nimic din istorie, fiind condamnați a o repeta iar și iar…
Revenind la ”cazul Ditrău”, noi nu realizăm cât de grave sunt lucrurile. Care sunt cele mai sărace județe ale României? Răspuns: Harghita și Covasna, care au o populație majoritar maghiară și care sunt pe cale de a se ”goli” complet de populația românească ”grație” exclusiv comportamentului politicienilor maghiari din România și Ungaria, dar și, în egală măsură, comportamentului politicienilor români. Nu populația maghiară din aceste zone este vinovată că este enclavizată și învățată să urască tot ceea ce este străin ori de altă rasă, și în primul rând pe români, subzistând fără a cunoaște limba oficială a țării în care s-a născut și având acel comportament deviant, fascistoid, ci politicienii care, cei mai mulți dintre ei, în lichelismul și josnicia lor, nu se gândesc nicio clipă la popor, ci doar la interesul lor personal și de partid.
Recunosc – ”cazul Ditrău” este pentru subsemnatul doar un pretext de a releva câteva adevăruri puțin cunoscute sau chiar necunoscute și de a amenda unele mituri istoriografice românești despre maghiari și Ungaria.
- Momente importante din istoria Ungariei:
896: Sub conducerea lui Arpad triburile maghiare s-au unit, stabilindu-se în Câmpia Panoniei și, ulterior, și în zonele adiacente. El este fondatorul dinastiei arpadiene, cea mai veche dinastie maghiară.
1000: Ştefan este încoronat rege, luând astfel fiinţă regatul maghiar. Evenimentul s-a desfăşurat la Esztergom, Ştefan primind o coroană de la Papa Silvestru al II-lea. După moarte, el a fost canonizat, fiind cunoscut azi ca Sfântul Ştefan.
1241-1242: Are loc invazia mongolă. Ungaria a fost devastată de hoardele tătare şi mongole, conduse de Batu Han. Cea mai dureroasă înfrângere a avut loc pe câmpul de la Mohi. În urma evenimentelor, regele Bela al IV-lea a comandat construirea mai multor castele de piatră fortificate, pentru a se apăra în cazul unei noi invazii mongole.
1301: S-a încheiat domnia dinastiei arpadiene. Până la venirea pe tron a lui Carol Robert de Anjou (1308), în Regatul Ungar s-a instaurat ”interregnul”, adică acea perioadă de timp dintre decesul unui rege și venirea pe tron a altuia, când țara a fost practic necondusă (1301-1308).
1330: Ungaria pierde controlul asupra Valahiei în urma ”Luptei de la Posada”, pierdută de Carol Robert de Anjou în confruntarea cu Basarab I și care-l consacră pe acesta din urmă drept întemeietorul Țării Românești, cu adoptarea religiei ortodoxe.
1342-1382: Domnia lui Ludovic I al Ungariei. El anexează regatului Dalmaţia şi înfiinţează prima universitate maghiară, la Pecs.
1359: Ungaria pierde controlul asupra Moldovei (”descălecatul” lui Bogdan în Moldova, acesta stabilindu-și capitala la Baia).
1456: Armata maghiară condusă de nobilul transilvănean Iancu de Hunedoara învinge Imperiul Otoman în Asediul Belgradului.
1458–1490: Domnia regelui Matias. Ungaria a cunoscut o perioadă înfloritoare, intrând în rândul ţărilor occidentale.
1526: Bătălia de la Mohacs. În această bătălie forțele Regatului Ungariei, conduse de arhiepiscopul Pál Tomori și de regele Ludovic al II-lea (în vârstă de 20 de ani), au fost învinse de forțele superioare numeric ale Imperiului Otoman, conduse de sultanul Suleiman Magnificul. Victoria otomanilor a avut ca rezultat împărțirea Ungariei timp de aprox. 150 de ani între Imperiul Otoman și Casa de Habsburg din Austria. Imperiul Otoman recunoaște autonomia Principatului Transilvaniei.
1541: Habsburgii asediază Buda cu intenția de o cuceri, dar otomanii contraatacă respingându-i. Ungaria centrală devine provincie otomană, partea sa vestică intră în componența Imperiului Habsburgic iar Transilvania rămâne pentru o perioadă principat independent.
1686-1687: Austria și alianța creștină constituită în jurul ei eliberează centrul regatului medieval maghiar ocupat de Imperiul Otoman. Maghiarii recuperează Buda. În scurt timp, împăratul habsburg Leopold I alungă turcii definitive din Ungaria.
1703-1711: Principele Transilvaniei, Francisc Rákóczi II, a condus o răscoală împotriva dominaţiei habsburgice. El a reuşit să câștige câteva bătălii, dar cum ajutorul promis din partea Franţei nu a venit, a fost învins în cele din urmă.
1848: În Pesta a izbucnit revoluţia şi împăratul habsburgic a fost detronat. Un an mai târziu, cu ajutorul armatei ruseşti, revoluţia a fost înăbuşită.
1867: Instaurarea dualismului austro-ungar. Ungaria a devenit parte autonomă în Imperiul Habsburgic, redenumit Imperiul Austro-Ungar.
1873: Din unirea oraşelor Pesta, Buda şi Obuda s-a format actuala capitală a Ungariei, Budapesta.
1918: Imperiul Austro-Ungar se destramă în urma Primului Război Mondial. Este proclamată Republica Ungaria.
1919: Comuniştii preiau puterea, şi sub conducerea lui Bela Kun este proclamat Statul Sovietic Ungar.
1920: În urma Tratatului de la Trianon, Ungaria pierde două treimi din teritoriu.
1938: Ungaria recâştigă sudul Slovaciei şi nordul Transilvaniei
1939: Ungaria semnează Pactul AntiComintern, iniţiat de Germania nazistă şi Japonia imperialistă împotriva Internaţionalei a III-a Comuniste.
1941: Ungaria intră în război alături de nemţi. În lupta cu Uniunea Sovietică o mare parte din armata maghiară a fost distrusă. Ungaria declară război Marii Britanii şi Statelor Unite.
1944: Evrei şi ţigani unguri sunt deportaţi în lagăre. Fasciştii preiau guvernarea.
1945: Armata Roşie eliberează Ungaria de sub dominaţia fasciştilor, rămânând la putere.
1947-1948: Comuniştii îşi consolidează din ce în ce mai mult puterea.
1949: O nouă constituţie face din Ungaria o ţară a muncitorilor. Industria este naţionalizată, agricultura colectivizată, iar poliţia face abuz de putere.
1956: Revoluţia maghiară. Vine la putere un guvern care aduce noi reforme, condus de Nagy Imre. El anunţă ieşirea statului maghiar din Tratatul de la Varşovia. Revolta este înfrântă de sovietici, care îl aduc la conducere pe Janos Kadar, în timp ce Nagy se refugiază în ambasada Iugoslaviei.
1958: Nagy Imre este executat pentru înaltă trădare.
1960: Începe creşterea nivelului de viaţă.
1988: Janos Kadar este înlocuit de Karolz Grosz.
1989: În urma politicii de reforme perestroika, regimul comunist s-a prăbuşit în toate ţările Europei de Est.
1999: Ungaria intră în NATO.
2004: Ungaria devine stat membru al Uniunii Europene.
2006: Evenimente violente umbresc aniversarea a 50 de ani de la revoluţia din 1956.
2011: Ungaria adoptă o nouă Constituţie.
- Ce este de reținut despre Ungaria (comparativ cu România):
- Este unul dintre primele state din Europa (Arpad, 896), existând înaintea Franței și Germaniei. Regatul maghiar al lui Ștefan (anul 1000) includea între granițele ei și Transilvania (v. zona X pe hartă). Așadar, aserțiunea istoricilor români cum că n-ar fi existat niciodată Ungaria Mare este total falsă. Sedentarizarea (descălecatul) s-a produs pașnic, desi până atunci maghiarii efectuau sistematic incursiuni de jefuire în toată Europa. Nu există nicio bătălie în urma căreia maghiarii să fi cucerit Transilvania, ei coexistând pașnic cu românii de aici, ca de altfel cu multe alte seminții din toată Ungaria. Totodată, populația din teritoriile viitoarelor Țări Române – Valahia și Moldova era vasală regelui maghiar. Este adevărat însă că Ungaria Mare și-a încheiat existența la 1526, dar Principatul Transilvaniei a rămas sub suzeranitate maghiară după alungarea otomanilor din Ungaria (1687). Prin urmare, la doar câțiva ani de la sedentarizare, maghiarii, nomazi care veniseră în Europa din Est, ”cu carnea de cal sub șa” – cum ne place nouă să-i ironizăm – aveau un regat și un rege! Noi, care ne pretindem pe aceste locuri ”de când lumea și pământul”, ce-am păzit? Mai mult, în lipsa cronicilor maghiare, noi n-am fi aflat niciodată de Gelu, Glad, Menumorut, Seneslau și Ioan și Farcaș, dar nici de Tihomir (Tathamer) și fiul lui, Basarab I, învingătorul de la ”Posada”.
- Este prima țară din blocul sovietic / comunist care și-a deschis porțile către Occident.
- Are o universitate încă de la 1367 (Universitatea Pecs), în timp ce la noi prima universitate a apărut abia în anul 1860, la Iași. În prezent are 20 de universități și 80 de licee.
- În Ungaria, 28-30% din veniturile locuitorilor sunt luate de stat, dar investește 4,5 % din PIB în EDUCAȚIE, rata analfabetismului fiind de sub 0,1%. Pentru comparație, România investește în educație mai puțin de jumătate decât Ungaria.
- Ungaria a dat lumii 13 premianți Nobel în toate domeniile, cu excepția celui pentru pace.
- Ungaria ocupă locul 6 în lume ca număr total de medalii olimpice, înaintea ei situându-se SUA (cu o populație de peste 20 de ori mai mare), Rusia (cu o suprafață de 20 de ori mai mare), Marea Britanie, Franța și Italia. A câștigat medalii la toate edițiile J. O. la care a participat iar la numărul de medalii olimpice de aur pe cap de locuitor ocupă primul loc în lume.
- Ungaria are mari performeri și în știință și inventică. Iată doar câteva exemple: Albert Szent Györgyi (izolarea vitaminelor C și B6 și descoperirea vitaminei P); Denis Gabor (holografia); Imre Brody (becul cu kripton); Bela Bareny / Porsche (peste 2500 de invenții în domeniul automobilistic, inclusiv cea privind zonele de siguranță din mașină aplicată până astăzi în testele de rezistență); Ernö Rubik (Cubul Rubik); Janos Irinyi (chibritul silențios și fără explozie); Laszlo Biro (pixul); Edward Teller (teoria bombei cu hidrogen); John Kemeny și Thomas Kurtz (limbajul de bază pentru programare).
- Celebrități maghiare: I. Adolph Zukor – fondatorul studiourilor Paramount Pictures și producătorul primului film de lung metraj din lume – ”The prisoner of Zenda”; II. Fried Vilmos (în germană – Wilhelm Fuchs), alias William Fox – fondatorul Fox Studios; III. Bela Lugosy – actor (primul Dracula); IV. Johnny Weissmüller – actor (Tarzan); V. Harry Houdini – mare iluzionist; VI-VIII. Franz Liszt, Bela Bartok și Zoltan Kodaly – compozitori, muzicieni; IX. Iudit Polgar – cea mai mare șahistă din lume. La 15 ani a devenit ”Mare maestru la șah”. Este deținătoarea a două medalii olimpice de aur. De asemenea, este prima femeie din lume care a jucat direct într-un turneu în campionatul mondial de șah masculin la care a ocupat locul întâi alături de șahistul azerbaidjan Șahriar Mamediarov, depășindu-l la puncte pe vicecampionul mondial Veselin Topalov. În anul 1993 l-a învins pe Anatoli Karpov iar anul în 2002 – pe Garry Kasparov! La începutul anului 2003 a depășit punctajul ELO de 2700 puncte, fiind numită „Super-Mare maestru la șah”. În noiembrie 2010, Judit Polgár a câștigat turneul de șah fulger din Mexico City, învingâdu-l detașat pe Vasil Ivaciuc și, în finală, pe Veselin Topalov; X. George Sros – multimiliardar de origine evreiască, pe adevăratul său nume György Schwartz. S-a îmbogățit exclusiv prin speculații financiare, nefiind un întreprinzător. Când era copil s-a dat drept creștin, luându-și numele de Sandor Kiss pentru a scăpa de teroarea nazistă. Este un mare filantrop și cel mai bogat vorbitor de Esperanto din lume, la 17 ani a învățat la perfecție această limbă pentru a participa în 1947 la o conferință internațională de Esperanto din Elveția, de unde a fugit în SUA. În Ungaria nu are deloc o reputație bună, fiind acuzat chiar la nivel guvernamental de tot felul de manevre oculte prin intermediul unor finanțări discutabile prin care ar urmări instaurarea NOM (Noua Ordine Mondială). O universitate finanțată de el în Budapesta a fost interzisă de Guvernul Orban și are interdicție de a intra în Ungaria.
- Ungaria este a doua țară din lume după Marea Britanie care are un sistem de linii ferate de metrou (1896).
- În Ungaria a luat ființă prima podgorie oficială producătoare de vinuri din lume. Ludovic al XIV-lea a spus: ”Tokaji Aszm este vinul regilor și regele vinurilor”. În 1737, prin decret regal Tokaj este declarată ”Zonă Națională” iar în 1772 aici a fost implementat primul sistem de clasificare al podgoriilor. Ungaria are astăzi 22 de zone viticole.
- Ungaria este țara unde s-a creat încă din sec. al IX-lea celebra rasă de porci Mangalița (”un Frankenstein al porcilor”), prin încrucișarea porcilor de grăsime cu porcii mistreți.
- Clădirea Parlamentului din Budapesta este a III-a cea ma mare clădire de acest gen din lume după Westminster Abbey (Londra) și Casa Poporului (București). Datează de la 1896, când s-a aniversat un mileniu de la ”descălecat”. Înglobează în construcția sa 40 kg de aur, are aproape 700 de încăperi, 20 km de scări și o înălțime de exact 96 de metri (de la 1896), care, prin lege, nu poate fi depășită de nicio altă clădire din Ungaria. În anul 2007, 6 400 de cupluri s-au sărutat concomitent în fața Parlamentului – un record mondial în… ”materie”.
- Budapesta este unul dintre cele mai frumoase orașe din Europa și chiar din lume și cel mai vizitat loc de către cei peste 20 de milioane de turiști care se perindă anual prin Ungaria. Are cel mai mare număr de izvoare termale din lume – peste 1400, dintre care 400 sunt amenajate ca ștranduri și piscine. Sub Budapesta există cel mai mare lac subteran termal din Europa și cea mai mare peșteră geotermală din lume. În Budapesta există cea mai mare sinagogă din Europa și a doua din lume, după cea din New York (poate primi peste 3 000 de persoane).
- Lacul Balaton, ”marea” Ungariei, este cel mai mare din Europa Centrală, având o lungime de 80 de km și o lățime de 14 km., cu o suprafață de luciu de 640 km pătrați. Pe maluri are numeroase amenajări turistice și de agreement.
- O treime dintre maghiari locuiește în afara granițelor Ungariei, cei mai mulți în România.
Referindu-mă de astă dată la noi, românii, fac în cele ce urmează doar trei precizări:
- Când România a intrat în Primul Război Mondial, alături de Antantă și împotriva Puterilor Centrale, iată ce declara în presa vremii Miron Cristea, pe atunci Episcop Ortodox de Caransebeș: ”Cu cârja mea arhierească voi zdrobi țeasta primului soldat român care va trece granița”! Același Miron Cristea a semnat alături de ceilalți episcopi români ortodocși transilvăneni, scrisoarea circulară nr. 2602, prin care au calificat trupele Vechiului Regat care au intrat în Transilvania drept „lupi îmbrăcați în piei de oi și amețiți de făgăduielile lui Iuda”, respectiv „români ucigători de frați”. A ajuns Patriarhul României și prim-ministru! C-așa-i românul!
- Vă vine să credeți că până și în Primul Război Mondial au existat trădători din rândurile unor ofițeri superiori ai armatei române? C. V. Tudor, pe care nu l-am agreeat niciodată, a spus totuși cândva un mare adevăr: ”Fibra trădării face parte din constituția fizică a poporului roman: toți marii conducători ai românilor au pierit prin trădare”! N. B.: După decembrie 1989, poza Generalului David Praporgescu, de pe crucea-monument de la Câineni (Vâlcea) a fost vandalizată pentru că… ”generalul împușca pe la spate soldați români” – o idee bine înfiptă în capul multor lovișteni, după cum, cu regret, am putut constata, fiind, de fapt vorba cel mai probabil de unii soldați fricoși și lași, care încercau să abdice de la datorie și pe care oricum Curtea Marțială i-ar fi condamnat la moarte. Asta, în total contrast cu miile de soldați români care și-au vărsat sângele pentru realizarea României Mari.
- Câți români știu că dacă astăzi Transilvania face parte din România, faptul se datorează poate celui mai mare criminal din istoria omenirii: Iosif Visarionovici Stalin? Tot el însă ne-a luat Basarabia și Bucovina de Nord, ceea ce reprezintă aproape două treimi din Moldova lui Ștefan cel Mare.
Cine-și închipuie citind până aici că-i idealizez pe maghiari, fiind ”un trădător de neam și țară”, se înșeală amarnic! Și ei și noi avem ”păcatele” noastre specifice, care provin tocmai din idealizarea de fiecare parte a propriei istorii și chiar din interpretarea ei masivă în cheia neadevărului istoric. Dau doar două exemple de aserțiuni total contrare adevărului istoric, câte una pentru fiecare parte. Spun maghiarii: ”Când am descălecat noi în Transilvania aici era un loc pustiu”! Ei, nu, să mori tu, frate maghiar? Atunci cum Dumnezeu se face că tot voi i-ați menționat în cronicile voastre pe Gelu, Glad și Menumorut? Apoi, dacă locuitorii din estul și sud-estul Ungariei (Moldova și Valahia) vă erau vasali, așa cum chiar voi susțineți tot în cronicile proprii, cum se face că în Transilvania nu exista picior de ființă umană când ați venit voi aici? Mai mult: de unde a venit Bogdan atunci când a descălecat în Moldova? Spunem și noi, românii: ”Transilvania n-a fost niciodată a Ungariei”! Ei, nu, să mori tu, române (de data asta)? Atunci cum se face că mai toți domnitorii munteni și moldoveni au încheiat cu regii maghiari tratate de delimitare a granițelor dintre țările lor și Ungaria?
Repet: tot insistând pe niște neadevăruri istorice crase, și noi și ei nu facem decât să întreținem resentimente reciproce, dacă nu chiar o ură interetnică ce nu ne poate face tuturor decât rău! Realizați dimensiunile prostiilor pe care le spunem și facem și unii și alții gândindu-vă că există cel puțin o mare putere care se bucură enorm de această stare de lucruri: RUSIA? Văd că facem ce facem și tot către brațele ”Maicii Rusia” tindem! Da, n-am învățat nimic din istorie și suntem condamnați să o tot repetăm! Și asta pentru că MINȚIM și NE MINȚIM PE NOI ÎNȘINE! Și noi și ei!
Un articol de Marian Pătrașcu
