Avocații Radu și Asociații SPRL obțin o nouă confirmare din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție a momentului de la care curge termenul de prescripție în materie fiscal.
Echipa de avocați a Radu și Asociații SPRL formată din Alex Slujitoru (Senior Managing Associate), Andrei Boian (Senior Associate) și Ana Mihai (Senior Associate) a asistat cu succes unul dintre principalii actori din domeniul rețelelor de date, obținând anularea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a actului de control emis de ANAF, cu încălcarea prescripției dreptului de a stabili creanțe fiscale.
Soluția instanței supreme, deși nu este singulară, confirmă încă o dată esența dispozițiilor din vechiul cod de procedură fiscală, potrivit cărora baza de impozitare se naște prin efectuarea tranzacțiilor de către contribuabil, iar nu prin depunerea declarațiilor fiscale, așa cum susțin de mai bine de 15 ani autoritățile fiscale. În situația supusă judecății, autoritățile fiscale au verificat contribuabilul pentru perioada fiscală 2009 deși activitatea de inspecție fiscală a fost inițiată în anul 2015, dată la care dreptul ANAF de a stabili creanțe fiscale era deja prescris.
„Modalitatea în care organele fiscale au interpretat în toți acești ani legea procedural fiscală a fost una abuzivă, de natură a le extinde cu un an dreptul de a verifica fiscal un contribuabil. Practic, se ajungea la un termen de prescripție de șase ani în loc de cinci ani, cât prevedea Codul de procedură fiscală„, a declarat Alex Slujitoru, Senior Managing Associate în cadrul Radu și Asociații SPRL.
„Este un moment al maturizării ce vizează deopotrivă societatea civilă și instanțele – nu mai este acceptabil ca un contribuabil să fie urmărit, verificat și pus să plătească în orice condiții, ci trebuie să acordăm importanță și regulilor de procedură – în esență felului în care se desfășoară activitatea de control fiscal”, a mai adăugat acesta.
În același timp, Înalta Curte de Casație și Justiție a obligat autoritatea fiscală să restituie sumele achitate de contribuabil în temeiul actului de impunere anulat, împreună cu dobânda legală aferentă, calculată de la momentul plății și până la restituirea efectivă.
„Cu toată opoziția Fiscului, care a susținut că instanța nu doar că nu poate dispune plata de dobândă pentru că aceasta ar fi o procedură separată, ci chiar că nu poate dispune restituirea însăși, pentru că ea are loc numai „la cerere”, iată că, din nou, Înalta Curte se dovedește a fi garantul suprem al înfăptuirii actului de justiție, restabilind situația anterioară și acordând despăgubirile cuvenite contribuabilului”, a declarat Emanuel Băncilă, coordonatorul practicii de controverse fiscale din cadrul Radu și Asociații SPRL.
Acest articol scris de distinsul avocat, Alex Slujitoru și de Emanuel Băncilă, a fost preluat integral din Hotnews. El poate fi citit, aici:
După parcurgerea articolului de mai sus, câteva lucruri trebuie subliniate.
Vă dați seama ce înseamnă asta? Vă dați seama ce de bani are de dat ANAF-ul înapoi? Practic ANAF-ul, și cu ajutorul justiției, îți lua bani pe 6 ani în urmă în loc de 5, adică încălca cu buna știință legea și îți mărea artificial cuantumul debitelor, știind că cele mai vechi produc cele mai mari dobanzi și penalități, fiind calculate la zi. Vă dați seama că, în mod normal, nu trebuie să dai actele la control cu mai mult de 5 ani în urma față de data la care îți vine controlul. Să nu credeți însă, că lucrătorii ANAF făceau, cu de la ei putere, asta. Nu. Aveau un Ordin al sefului ANAF. Că nu scrie asta în vreun cod fiscal sau de procedură fiscală.
Dar, să vedem acum și curajul contribuabilului român. Să-și ceară în instanță banii înapoi, cu aceiași dobandă și penalitate pe care și fiscul o percepe. Acum judecătorii instanțelor inferioare nu mai pot judeca altfel.
Cătălin Statie
