De data asta jazz. Nu blues. De fapt , primele întâlniri cu muzica la Clubul Țăranului au fost cu jazz-ul.
Pentru jazz ai nevoie de alte trăiri decat la blues. Alte căutări. Lucreaza alte gene în AND. E o muzică mult mai elaborată. Și europeană. Dar muzică.
Și dacă această muzică este cântată vocal, de o vâlceancă, atunci e cu atât mai interesant.
Așa că ne-am înființat la Clubul Țăranului să o ascultăm pe Sorina Enea. Alături de doi instrumentiști de excepție și-i numim aici pe Sorin Romanescu la chitară și Adrian Flautistu la contrabas.
Prima impresie a fost cam așa. În dreapta scenei, la o masă, o corporatistă cu un laptop și multe hârtii pe masă. Bineințeles telefonul mobil și câteva convorbiri. La masă s-a asezat și Adrian Flautistu cu barbița lui ”corporate”. După câteva minute intră în sală, un domn cu o barbă adevarată și cu o chitară în husă, Sorin Romanescu.
Mă asez la masa ce mi-a fost rezervată. Pe usă intra și Gabi Stoica, la fel de doritor de muzica de bună calitate ca și mine.
Asteptăm, cu cafeaua necesară și dorită în față, acordajul, reglajul sonor și toate celelalte.
Domnul Șipa ne-a prevenit. O voce excepțională. Să auzim domnule Șipa. Să auzim.
Ceva îmi spune că eu și această doamnă, plecată din 1994 din Vâlcea am colaborat cândva, undeva. Dar, mintea mea uzată prin bătălii nefaste cu…. îmi juca feste.
Pe Adrian Flautistu îl mai ascultasem de cateva ori, cântând jazz bineînțeles și am rămas impresionat de profesionalismul lui. Atunci când canti jazz trebuie să stăpanești foarte bine instrumentul, altfel te dă de gol. Și trebuie să îl stăpânești foarte bine ca să poti să improvizezi. Că jazz fără improvizație nu există. Și nu este ușor să fii contrabasist în jazz. Mai ales când ai înaintași renumiți.
Sorin Romanescu, fost coleg de facultate cu Sorina, a fost numit pe scenă, chiar de către ea, cel mai bun chitarist, de jazz spunem noi, din România. Auzisem de Sorin, auzisem numai lucruri bune, am destui prieteni cu care mă mai consult și toți, dar absolut toți, au vorbit elogios de Sorin. Daca vrea nume să mă contacteze.
Și într-o asemenea companie nu putea exista decât o voce de excepție și interesul nostru a crescut exponențial. Mai ales că ea cântase și la Blues Air Open cu doi ani înainte și, cum am mai spus, era de-a noastră.
Chiar a fost un regal de jazz. Un trio super solid. Vocea Sorinei ,gravă și puternică, cu acente de metal la un moment dat, ne-a dat pe spate. Gabi a fost entuziasmat. Și Gabi a ascultat multă muzică la viața lui. Și a ramas profund marcat. Jumatate de autostradă mi-a vorbit numai de ea.
O voce foarte bună, stăpânită perfect, o doamnă care a știut să interactioneze perfect cu publicul entuziasmat, cu soțul de la masă și cu mica fină care a trebuit să plece la culcare că i-a venit somn. Să nu uit să vă spun că Sorina și soțul ei au opt fini. Dacă cumva fata mea imi va dărui un nepot știu unde să mă duc. A cântat cu o lejeritate și cu o distincție aparte. Modul ei de a se prezenta și de a cânta pe scena te face să crezi ca totul este foarte simplu.
Dar nu este așa. Deși a spus că nu prea studiază, dovadă fiind discreția prezenței pe scenele muzicale, genele ei iși spun cuvântul. Și dacă din pasiune scoți și un album și se dovedește unul de calitate, atunci aveți tabloul complet al unui artist deosebit. Și ce frumos s-a prezentat pe scena.. ”Și eu..” .Vocea ei nu e cu nimic mai prejos decât a multor interprete renumite de jazz.
Vocea ei a făcut ca produsul celor trei să fie unul de cea mai buna calitate. Chiar mi-ar fi părut rău daca nu m-aș fi dus. Noroc cu Silviu Popescu că a insitat.
Arta improvizației celor trei protagoniști a fost de nota zece. Jazzul este și arta improvizației. Că nu și-au propus să cânte la fel ca alții, ce cântă alții. Important este să păstrezi tema, să te regăsești cu ceilalți la timpul potrivit, în rest tot universal e al tău. De asta este faimos jazzul. Și de asta a aplaudat publicul. Public cunoscător și care a apreciat mult vocea Sorinei și arta improvizației celorlalți doi. Și, publicul a cântat cap-coadă, împreună cu Sorina, două melodii.
Sorina este bună prietenă cu cei doi Paul de la Antract, Paur si Bobiță. Vorbim de trupa etalon a rock-ului romanesc și singura, dar absolut singura din Vâlcea. Paur a fost prezent la concertul Sorinei, ne-a bucurat întâlnirea, ne-am fotografiat. Și arăta foarte bine și în formă.
Și multumim domnului Alexandru Șipa pentru invitație.
Aleluia, cum a cântat Sorina.
Cătălin Statie
