O doamnă dragă mie mi-a trimis câteva rânduri, atunci cînd, dupa mult timp, a participat la slujba de duminică.
”Azi am fost la biserică, prima liturghie după/din pandemie.
Nu că aș fi o practicantă împătimită, dar îmi era dor – de biserică, de oameni, de părinte și, poate, am mers să caut altceva decât ce am trăit în ultima perioadă.
Am simtit o senzație de libertate care m-a emoționat până la lacrimi. Vorbesc serios, mi-au dat lacrimile.
După atâta timp de restricții și botnițe, este singurul loc unde, în sfârșit, am simțit o senzație de libertate și respect reciproc, cum nu am mai simțit de mult, nicăieri.
Oamenii stateau cuviinciosi și cuminți , de bun simț, nimeni panicat și isterizat. Fiecare cum considera, majoritatea fără mască, doar câțiva cu mască, unii la 2 metri, alții unii lângă alții, stând pe bănci. Părintele nu i-a appostrofat nici pe unii, nici pe alții. Ne-am respectat reciproc opțiunile.
Părintele ne-a încurajat, ne-a spus ca poporul nostru este ocrotit de Maica Domnului și are un destin aparte, că avem încă o dovada acum, când se vede cât de puțini îmbolnăviți și morți avem și cât de mulți vindecați.
Așa că, a spune din capul statului cu ton de amenințare, că vor fi sute de mii de morți, este împotriva poporului roman, înseamnă că descurajezi omul să mai aibă speranță de viață și să lupte cu pandemia, spunându-i că oricum se va îmbonavi, cât de curând și va muri, a mai spus parintele. Din pacate, mai mult nu a putut nici dumnealui să ne spună …
A interzice împărtășania este de asemenea împotriva poporului român, înseamnă că vrei să îl rupi de Hristos și să îl îndepărtezi de Dumnezeu. Împărtășania reprezintă unirea cu Hristos și asta nu place unora.
Părintele a împărtășit câteva persoane, cu aceași linguriță, pe care a șters-o cu grijă, după fiecare. Primii au fost câțiva copii, a început cu un bebelus ținut în brațe de mama lui, gravidă. A stat în picioare, cu un copil în pântec și unul în brațe, toata slujba, fără mască și mânuși.
La sfârșit ne-a miruit cu un bețisor de unică folosință, cu un mir mai parfumat ca nicicând, mirosind a iasomie. Am adus bețisorul acasă, am miruit toată familia și îl păstrez.
Părintele ne-a mai adus în atenție basmul “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” , faptul că, exact ca în basm, poporul român nu se teme de moarte.
Așa cum Făt Frumos s-a întors senin să moară, deși a fost prevenit, de asemenea poporul român știe că nimeni nu e veșnic și că moartea pământeană înseamnă plecarea în împărăția lui Dumnezeu. Asta este credința acestui popor și nu poți să o schimbi din capul statului, oricât ai amnenința cu moartea și cu boala.”
Încet, încet lumea se întoarce la biserica și la credință. Ceva mocnește în oameni. Și biserica va fii alături de ei.
Cătălin Statie
