Avocatul Gheorghe Piperea: de ce oare atât de multă lume încă mai crede în farsa medicalo-milițienească care încă se desfășoară sub ochii noștri

122 0

Avocatul Gheorghe Piperea, unul dintre criticii raționali ai măsurilor de limitare a unor drepturi şi libertăţi fundamentale în timpul pandemiei, vorbeşte pe contul său de Faccebok despre costurile enorme pe care societatea românească trebuie să le suporte pentru că decidenţii politici s-au bazat pe estimări exagerate ale celor care au scos pe piață datele false cu privire la impactul coronavirusului, transmite Romanian Global News.

„Cei care se îndoiesc, cei care nu și-au pierdut simțul critic și rațiunea libertății în favoarea unei iluzii de siguranță achiziționată scump de la vânzătorii de frică, se vor fi întrebat de ce oare atât de multă lume încă mai crede în farsa medicalo-milițienească care încă se desfășoară sub ochii noștri.

Răspunsul poate consta într-o eroare cognitivă colectivă: eroarea costului irecuperabil.
Când s-a investit mult într-o idee, într-o ideologie sau într-o certitudine, atât scenaristul și regizorul, cât și actorii și spectatorii, se vor fi legat emoțional de ele și nu vor mai putut renunța să investească și să cheltuie, chiar cu riscul catastrofei sau al ridicolului.

Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, în prima sa variantă, s-a prăbușit sub propria greutate. Turnul din Pisa a ieșit înclinat. Naziștii au atacat URSS în speranța că vor ocupa Moscova în 6 săptămâni, motiv pentru care proviziile au fost calculate fix pentru aceasta perioadă de blitzkrieg, iar soldații au fost echpați de toamnă, și nu pentru iarna rusească.
Când s-a trecut brusc de la o “simplă răceală” la stare de urgență și la conducerea țării prin ordonanțe militare emise de un civil (??!), în România s-a acceptat scenariul auto-izolării la domiciliu, al distanțării sociale și al închiderii cvasi-totale a economiei și a sistemului sanitar, pe considerentul irațional că, după o lună de stat în cutia de confort, toată lumea va ieși la lumină, salvată eroic de la atacul apocaliptic al coronavirusului de niște eroi în geci top-gun.
Nu a fost o lună ci au fost două, cu posibilitatea de prelungire cu încă două și sub amenințarea unei noi stări de urgență pentru apariția și recrudescența unui proaspăt profețit “al doilea” val.
Un chimist englez, laureat al premiului Nobel, spunea ieri in The Telegraph că virusologii au tendința de a exagera proporțiile epidemiei, arătând că Neil Ferguson a estimat pentru UK un număr de 10-12 ori mai mare de decese și infectări decât cele reale. O lume întreagă s-a luat după el, deși a greșit în proporții gigantice estimarea.

Exact la fel a fost și la noi. Birocrații noștri în halate albe (care, culmea, nu sunt epidemiologi) au estimat zeci de mii de decese și sute de mii de infectări. Au fost, de fapt, ceva mai mult de 1000 de decese (despre care nu se știe cu exactitate că ar fi din cauza coronavirusului) și există cca 6 mii de cazuri active de infectare (dintre care 95% sunt cazuri asimptomatice sau ușoare, care nu ar necesita internarea).

(În treacăt fie spus, la “epidemia” de gripă aviară, din 2006, Streinu-Cercel anunța milioane de morți… Dar cine să mai țină minte asta?)

Costurile și investițiile emoționale antrenate de nevoia de siguranță față de amenințările unui asemenea virus apocaliptic au fost pe atât de mari pe cât au fost de exagerate estimările : pauza prelungită de hedonism, dificultatea maximă de a trăi cu familia zi de zi și oră de oră, lipsa flirtului din corporație, dorul de city-break, ratarea banchetului de sfărșit de liceu/facultate… Ca într-un joc de șah în care practici gambitul, sacrificând și calul și regina, mergi, totuși, mai departe, cu aceeași strategie pierzătoare. Și la final intri în șah-mat. În cazul democrației, pierzi drepturile, libertățile și egalitatea de șanse. Adică pierzi cam tot. Pierzi, la final, pentru o iluzie căreia i te-ai supus pas cu pas, dar cu îndârjire. Și cu ură față de cei care îți sugerează să încetezi să fii absurd.

Între timp, România a pierdut economic cam tot ceea ce a căștigat în toți anii care au urmat aderării la UE. Și nu se oprește aici. Va fi mult mai rău.

Între timp, cetățenii români, cu milioanele, au pierdut (temporar, dar suficient de mult pentru a antrena suferințe suplimentare pentru milioane de oameni, depresii, alcoolism, violență și chiar intenții suicidale) accesul la sistemul sanitar plătit atât de scump și atât de inutil de noi, plătitorii de contribuții. Unii au pierdut chiar membri de familie sau prieteni întrucât autiritățile s-a concentrat pe cele 6 mii de cazuri active de infectare, pe măști inutile și pe triaj epidemiologic făcut de paznici de mall.

Totul pentru că supușii entuziaști ai celei mai puțin respectabile autorități publice din UE au antrenat costuri emoționale irecuperabile pe care visează incă să le recupereze prin confirmarea faptului că am avut, totuși, o pandemie nasoală, care și-a meritat banii. Și că zișii supuși au avut dreptate să investească, irecuperabil, în această himeră”, scrie Gheorghe Piperea pe Facebook.

Romanian Global News

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *