Barikada Folk. Interviu cu formația “OCRU”

275 0

Cătălin Statie: Suntem Redacția Culturală a ziarului Curierul de Râmnic Magazin. Suntem și un ziar on-line. Eu sunt Senior Editor la această revistă și doamna de lângă noi, Corina Enache este redactor cultural.  Și probabil că o să vedeți că suntem singurii sau probabil dintre foarte puținii care o să scrie  câte ceva despre aceste evenimente. Vă rog să mă credeți că și despre Brezoi am fost singurii din Vâlcea care am scris ceva.

Adrian Mărgineanu: Despre evenimentul ăsta…Dar aveți exclusivitate sau?…

CS: Nu avem exclusivitate, avem o prietenie cu Mihai Răzvan Mugescu și suntem singurii care scriem despre  evenimentele lui din Vâlcea. Și noi scriem despre absolut toate evenimentele culturale din Vâlcea.

C.S. Vreau să vă spun așa: OCRU e o nuanță de culoare , dar voi ați dat o pată de culoare extraordinară. Ați rupt liniaritatea aia a folk-ului.  Parcă, la un moment dat  ajunge într-un hău așa și nu mai iese de acolo. E o linie așa continuă. Voi ați rupt totul. Mi-a plăcut de la început. Vreau să îmi cer scuze față de tine că tot am insistat. Eu am avut impresia că ai cântat deja.  Da, și de asta tot insistam. Nu îmi dădeam seama, după aceea am auzit “OCRU” pe scenă… Băi, fir-ar al naiba! Și eu tot insistam ca fraierul…

AM: Erați cu gândurile în altă parte…

CS:  Da…Când sunt artiști din ăștia… Pe Mircea Baniciu dacă nu îl prinzi când trebuie… Eu am pățit-o de două ori cu el, așa că…

AM: Cred, dar na…

CS:Ați fost nemaipomeniți!

AM: Mulțumim frumos!

CS: Foarte frumos, ceva aparte, stilul ăla latino. Un chitarist… Aoleu!…

AM: Dorin Pitariu

CS: Chitarist , voiam să spun că un chitarist foarte bun. Și voiam să vă întreb ce este cu stilul ăsta la folk?

AM: Nu cred ca folk-ul este definit printr-un stil anume. Decât noi cei care credem că folk-ul românesc a căpătat o tendință, mai ales dupa 1989. Și considerăm că  numai într-un mod se poate cânta folk. Eu nu cred că numai într-un mod…

CS: Mă interesează cum v-ați gândit voi să cântați folk  în felul ăsta.

AM: Probabil că este o pornire mai veche. Tatăl meu, poate că ați auzit că sunteți din Râmnicu Vâlcea – Laurențiu Mărgineanu, a fost un interpret de muzică folk, prin anii 70 la Cenaclul Flacăra. Am moștenit de acasă niște lucruri…

CS: Mie îmi povestești de Laurențiu Mărgineanu?

AM: Da, eu sunt fiul lui cel mic.

CS: Da? Aoleu, ce tare!

AM: Surprize! Surprize!

CS: Da da, Surprize! Surprize!

Corina Enache: Știam de băiatul dânsului cel mare ceva…

AM: Laurențiu îl cheamă, ca pe tata. Se ocupă cu alte lucruri. La Cadastru…

CE: Da! Da! Exact!

CS: Hai, că se leagă!… (?) se leagă…

AM: Ziceam că pasiunea a venit de acasă și din bibliotecă. Am considerat că versul e foarte important  și mesajul. Dar nu am considerat  că acel stil,  că nu pot să ii spun stil, acel mod de a interpreta poezia  mi se potrivește. Și atunci am…

CS: Un alt stil…

AM: … Nu știu dacă am găsit  un alt stil. Un alt folk.

CS:  Numai că o altă abordare a  stilului de muzică folk.

AM: Toată lumea știa de Joan Baez sau Bob Dylan.

CS: Cu asta a început.

AM: Nu, a început cu Nick Drake.  Și mai departe…Sunt discuții…

CS: Bineințeles! Care a fost primul…

AM: Nu are nicio relevanță. Și cu Dorin m-am întâlnit, a fost o poveste frumoasă în studenție. A fost un proiect ca orice student, cântând în diferite ocazii. După care ne-am văzut de treabă.

Dorin Pitariu: Am început într-un club, adică într-o crâșmă, că îi zicem așa.

CS: Toate încep într-o crâșmă…

DP: Și era el cu  chitara într-o seară… Și zice…

AM: Voi ați venit de la o cântare de blues, ceva.

DP: Da! Și am luat și eu chitara.” Hai sa ne jucam amandoi, sa vedem ce iese.” Bineînțeles că joaca noastră a durat o zi și o noapte.

AM: Da… Ne-au închis ăia acolo…

DP: Deci aia s-a întamplat.

AM: Și am abandonat  cumva proiectul.

DP:  Atunci a fost prima oară.

AM: Și acum de vreo 5-6 ani am spus: “ Măi, cred că e loc și de altceva.”

CS: Da mi-a plăcut foarte mult, foarte-foarte mult! Îmi pare bine că ați cântat și mai înspre finalul spectacolului ca să dați greutate.

AM: N-a fost gândul ăsta. Noi … Baricada  se întampla altfel. De exemplu în turneul din  ianuarie… Toate cele cinci nume au cântat întotdeauna alături.

CS: Mie mi-a părut bine.

DP: Am alternat…

CS: Eu nu am fost  la Baricada aia. Și la Baricada asta, ordinea asta mi-a plăcut. Și mi-a plăcut de voi, și publicului i-a plăcut de voi. Sunetul a fost extraordinar. Cântați excepțional.

AM: Și celor care s-au ocupat de noi.

CS: Hai să zic sound-ul vostru. Foarte, foarte, foarte frumos! Mi-a plăcut. Și faptul că tu cântai cu vocea și el solistica cu chitara, împreună cu vocea ta. E ceva, a fost ceva total diferit față de ceilalți.

AM:  A fost și pentru noi, după 3 luni de neîntalnire, de necântat.

CS: Necântat, ne așa, ne așa…

AM: Aproape că și emoția a fost alta…Am cântat…

CS: Am văzut, am urmărit mulți artiști. Toti innebuniți să cânte. Emanația asta covid a lovit în primul rând in artă. Apoi a lovit în religie, a lovit în tot ce-i mai  aproape omului, în aia a lovit. Nu știu cum naiba, adică știu cum naiba dar mă fac eu că nu știu. Deși articolele mele sunt destul de dure la adresa asta. Dar mă bucur foarte mult că am fost aici și că am luat acest interviu cu voi. Cântați foarte, foarte frumos și mi-a plăcut . Și văd că sunteți și niste tipi așa, un pic sofisticați, ca și cultură, chestii, să spun așa… Finețuri, eleganță, așa…  Ochiul meu critic, de acolo din spate și urechea mea formată în ani de zile de audiții mi-a spus că ați fost pata aia de culoare care trebuia acestei seri. Luați dintr-o parte în alta…

CE: Și o prietenie deosebită.

AM: Sigur că da! Suntem prieteni de 20 de ani, 30 de ani.

DP: Da!

AM: 20 de ani cam așa.

DP: Paradoxul este că eu am o problemă la ochi și nu disting anumite nuanțe.  Mai ales ocru și alte…

CS: Oooo, da da da da… Adică, lasă că vă distingem noi, auditorii.

DP: Poate că nuanțele culorilor le-am transmis prin sunet.

CS: Da, foarte frumos!

AM: Îmi plac poeții: Mircea Dinescu, Dorin Tudoran. Este foarte mult cântat de noi Felix Sima…

CS: Oho, da da, da  da … Da, mă cunosc de foarte mulți ani cu Felix Sima. Prieten cu prietenul meu foarte bun, pictorul Traian Boicescu.

AM: Da. Mai traiește Traian Boicescu?

CS: Poftim? Teo? Ei, na…

AM: Nu știu, ca știu ca s-au mai dus destui oameni. S-a dus Tudor Popescu…

CS: Da! Tudor Popescu s-a dus…

AM: Venea la noi in casă.

CS: Doua case mai jos de mine stă, pe Capela.  Strada Castanilor, acolo.  Traian Boicescu stă langă redacția noastră. De câte ori are ocazia vine la o cafea și o țigară.  Să nu-i spuneți lui nevastă-sa.

AM: Poate vara asta sunt la Vlădesti,  la Râmnicu Vâlcea că  sunt  cu copiii.

CS: Da da! Redacția noastră este langă Gospodarul, la Gară. Exact lângă Gospodarul. Între noi și Gospodarul e o scară a blocului. Iar, cred că il știi pe directorul ziarului, Silviu Popescu.

AM: Da, cum să nu.  Îl cunosc și personal. Am lucrat prin 1998 la Silviu.

CS: Da da da!

AM: Revin cu drag, oricând.  Dar mai era și domnul Doru Moțoc.

CS: Eiii, domnul Doru Moțoc stă în blocul vis a vis de mine, in 1 Mai…

AM: Da, păi in 1 Mai am crescut, pe Dacia.

CE: Noi acolo stăm…

CS: Și eu tot pe Dacia. Eu am stat în blocul cu Centrala Termică.

AM: Da, păi și eu am stat la blocul 9, cu tata. Păi, Laurențiu…

CS: Ia uite, măi!… E mică lumea asta. Cum uit, cum  nu îmi dau seama.

AM: Și acuma știu: Dacia, Blocul 9, Scara B, Apartament 13.

CE: Eu stau în blocul 12…

CS: Noi aveam o echipa de fotbal formidabilă acolo. Iți mai aduci aminte de Cucu?…

AM: Eu am fost mai mult implicat că erau profesorii Cotea și au făcut baza aia sportivă.

CS: Da, de tenis, acolo.

AM: Da, eram copii. Și îl știu și pe Ciprian, care săracul s-a dus…

CS: Da, s-a dus Ciprian…

AM: Stătea deasupra mea.

CS: Deci două blocuri mai jos de mine…Mulțumesc foarte mult! Îmi pare bine. V-am auzit, v-am ascultat cu drag.

AM: A fost un recital mai lung.

 CS: Orice concert, daca vă mai duceți prin Aby Stage Bar, sper să îi dea drumul…Daca vă mai duceți…

AM: Probabil că ne vom mai duce dar… Puțin probabil.

CS: Cică, de sărbători ar fi așa o chestie…

AM: Ce să faca de sărbători?… Eu am fost la Aby, nu cu Ocru, am fost și la alte concerte.

CS: Vă mulțumesc pentru interviu și sperăm să ne revedem la redacția ziarului.

Ocru: Cu mare plăcere…

Cătălin Statie, Corina Enache

 

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *