29 iulie 1848. În Parcul Zăvoi, din Râmnicu Vâlcea, după citirea noii Constituţii, un grup de tineri condus de Anton Pann, a cântat pentru prima dată imnul Revoluţiei Paşoptiste „Deşteaptă-te, române”, pe versurile poemului patriotic „Un răsunet”, scris de Andrei Mureşanu (şi publicat în suplimentul „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, nr. 25 din 21 iunie 1848, după prima parte a Proclamaţiei de la Izlaz. Muzica i-a fost atribuită lui Anton Pann.
„Deşteaptă-te, române!” a fost cântecul care i-a însoţit pe români pe parcursul unor momente dificile ale istoriei: Războiul de Independenţă, din 1877 şi cele două războaie mondiale.
Prima înregistrare a imnului s-a făcut pe disc, în anul 1900, în Statele Unite ale Americii, interpretarea fiind a solistului Alexandru Pascu.
În 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri, din București, reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare, din Iași, au realizat prima înregistrare instrumentală, iar corul „Ion Vidu”, din Lugoj, a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală a imnului, în acelaşi an.
Imediat după instaurarea dictaturii comuniste, „Deşteaptă-te, române !”, precum şi alte marşuri sau cântece patriotice, au fost interzise.
Cu toate acestea, pe 15 noiembrie 1987, în timpul revoltei anticomuniste de la Braşov, muncitorii de la uzina Steagul Roşu, aflaţi în marş spre centrul oraşului, au cântat, în faţa Spitalului Judeţean, „Deşteaptă-te, române !”.
Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluţiei, imnul s-a auzit din nou, exprimând disperarea, dar și unitatea maselor de oameni, care protestau pe străzi.
„Deşteaptă-te, române” a devenit Imnul Naţional al României, prin Decretul-Lege nr. 40, publicat în Monitorul Oficial al României nr.15, din 25 ianuarie 1990, această prevedere fiind menţionată şi în Constituţia României, din anul 1991.
Imnul Național este format din unsprezece strofe, primele trei și ultima sunt cântate la ocazii festive.
Timp de câțiva ani, “Deșteaptă-te române” a fost și Imnul Național al Republicii Moldova și a fost înlocuit cu “Limba noastră”, în anul 1994.
De-a lungul timpului, România a avut și alte imnuri naționale – “Trăiască Regele”, de Vasile Alecsandri (1866-1948), “Zdrobite cătușe”, pe versurile lui Aurel Baranga și muzica de Matei Socor (1948-1953), “Te slăvim Românie” (1953-1977), pe versurile lui Dan Deșliu și Eugen Frunză, muzica Matei Socor, ambele simbolizân prietenia cu Uniunea Sovietică , “Trei culori” (1977-1989), pe muzica lui Ciprian Porumbescu, simbol al României comuniste.
Mihaela Iliescu
