Adrian Udrea
De ce am hotărât să scriu despre toate întâmplările din campania mea pentru primăria Horezu, pentru toată zona pe care noi o numim, cu duioșie, zona Horezului?
Pentru ca să ne aducem aminte. În primul rând eu, Adrian Udrea, inginerul Udrea și candidatul la Primăria Horezu, care am îndrăznit să vă cer sprijinul, cred că este bine pentru mine, pentru familia mea, pentru copiii mei, când vor fi mari, să-și amintească. Apoi, pentru prietenii mei. Un jurnal nu minte, e spre aducere aminte. Nu în ultimul rînd, aș zice, în primul rînd pentru dumneavoastră, cei peste două mii de oameni, cu care am stat de vorbă, în ultima lună. Pentru cele câteva mii de mâini, pe care le-am strâns, pentru energia pe care mi-ați transmis-o, pentru încurajări, pentru îmbrățisări, de la distanță, făcute în ciuda pandemiei de COVID, pentru toată bucuria, pe care mi-ați dăruit-o. Nu am cuvinte să vă mulțumesc.
Apropo de mâini. Am întâlnit în drumurile mele prin zonă oameni de diferite vârste, tineri, mâini delicate, de femeie, mâini ferme, de bărbați maturi, dar și mâini de oameni trecuți binișor de anii tinereții, a căror strângere m-a înfiorat. Unele palme erau atât de muncite, încât păreau adevărate scoarțe de copac, iar mâinile, niște crengi solide de stejar, cu nervuri ieșite în relief, ca o dovadă a puterii și seninătății obținute prin muncă, zi de zi, an de an, de o viață de om. Păreau mâini veșnice. Jur că mie îmi tremurau palmele, când strîngeam o astfel de mână, ca un trunchi de copac și că îmi venea să o sărut. Abia îmi ascundeam privirea, când oamenii îmi spuneau ce îi doare, pe fiecare dintre ei, ce își doresc ei de la un primar și ce îmi ei doresc mie, odată ajuns în această demnitate. Apoi, îmi dădeau mâna lor, semn ancestral al încrederii.
Ascultîndu-i pe fiecare, am înțeles, pe deplin, ce vor oamenii din zona noastră, care sunt așteptările lor, care sunt nemulțumirile lor, frământările și cât de mult au dorit și doresc să-i asculte și pe ei cineva. Nu neapărat Primarul, cineva, din Pimărie, care să vrea să le asulte păsul. Am înțeles și am promis să nu uit, niciodată, odată ajuns la Primărie, că pentru acești oameni am candidat, că lor le datorez scaunul, oricare ar fi acesta, de primar, de viceprimar, de consilier, în cele din urmă. Că pentru ei trebuie să am mintea limpede, să fac orice este omenește posibil, pentru ca viața lor să fie mai bună. Că Horezu merită să fie mai bine administrat, în folosul celor mulți, nu al celor puțini și plini de bani. Am realizat cât de importantă este misiunea, pe care mi-o dau oamenii, care mă știu candidat la Primărie.
Am stat să mă gândesc și e timpul să vă spun tuturor, că îmi asum acest rol. De primar, de conducător al obștii din toată zona Horezu, căreia i s-a spus Oltenia de sub Munte. De om tânăr, care înțelege să facă bine întregii comunități din Horezu și din satele limitrofe. Pentru că a venit vorba de asta, să vă spun și dumneavoastră ce mi-a povestit un profesor din București, acum retras la pensie, la Horezu. Acum cincizeci de ani, zicea domnul profesor, Horezu era pentru comunele din jur, până la Milostea, Greci, Mateești, Alunu, Berbești, Centrul Univesului. Era locul de unde bunicii, părinții, mătușile și unchii le aduceau haine, bomboane, mai târziu vestiții saci cu pufuleți. Când era vorba de oraș, puțini erau aceia, care povesteau de Râmnic, toți veneau de la Horezu, un Oraș Târg, care așa a și rămas, un adevărat far, pentru viața tuturor celor care trăiesc în zonă, inclusiv pentru oierii din Vaideeni.
Noi, familia Udrea, locuim la Urșani. Cînd plec dimineața de acasă, cu mașina, spre biroul meu din Horezu, trebuie să mă trezesc devreme, mult înainte ca vacile să ia șoseaua în primire, care devine a lor. Dacă aș pleca mai târziu, ar însemna să aștept ca ele să ajungă la locul de pășunat. Prezența vacilor pe drum, care și la noi sunt animale sacre, nu chiar ca la indieni, dar, esențiale în viața familiei, îmi spune că specificul orașului Horezu acesta este, de Oraș –Târg, care să adune și să ușureze viața agricultorilor din împrejurimile lui, din satele aparținătoare, dar și al întregii zone. Care să aibă tot ce îi trebuie unui agricultor să-și valorifice produsele muncii, de la o mică bursă de semințe și cereale, la un loc unde țăranii autentici să-și poată vinde brânza, carnea, legumele, ouăle și orice produs din gospodării. Când am afirmat că oamenii din Horezu și din zonele limitrofe, pot trăi mai bine, pot cîștiga mai bine, la ei acasă, la asta m-am referit. La construirea unor instituții, care acum nu există, dar au existat cândva și de care s-a ales praful. Mă refer, concret, la depozitele de colectare a fructelor și legumelor bio, care sunt foarte cerute de piață. La centrul de colectare a mierii. La un posibil centru de vânzare a brânzei, nu doar al celebrei brânze de Vaideeni. Un Centru de adunare a laptelui. Al tuturor produselor derivate din gospodărie, inclusiv a lânii, un material extrem de folositor în zilele noastre, căreia i s-a găsit o altă și surprinzătoare destinație, de izolator termic, care, pe deasupra, nici nu arde. La noi, în depresiunea Horezu, lâna se aruncă, ceea ce este un mare păcat. Oamenii ar putea să o vândă la prețuri bune, pe piața internă și externă. Cam așa gândim noi, cei din echipa mea de oameni tineri, din Alianța USR-PLUS: să folosim forța Primăriei pentru proiecte eficiente, care să facă tuturor cetățenilor din zonă mai bine. Să-i scape de sărăcie, de datorii, de griji, asigurându-le toate elementele de a-și valorifica munca. La Horezu, toți avem interese în agricultură, chiar dacă suntem profesori ori bugetari, munca din gospodăria noastră poate produce plusvaloare.
Ultimii edili ai orașului par să-l fi condus legați la ochi și cu urechile astupate. Fie că e vorba de Sărdărescu, un fost milițian, fie că e vorba de Fîrtat, un fost asistent medical, fie că e vorba de Nițu, un profesor, toți oamenii ăștia, care au stat în scaunul de Primar, nu au înțeles, vă spun cu mâna pe inimă, că ei stau pe o mină de aur. O Mină de Aur, pe care au fost incapabili să o administreze, în folosul binelui general. Mă rog, ca să le găsesc scuze, mă pot gândi că modul autoritar de lucru al partidelor lor, PSD și PNL, i-a împiedicat să aibă idei. Că au trebuit să facă exact ce le-a cerut partidul, uneori, doar serbări cu mici și bere sau mulți, mulți bani pentru șefii de la Vâlcea ori București. Câteva șușe, câteva investiții cu prieteni, care ar fi putut lipsi. Mai nimic, în fond.
Dar de ce niciunul absolut niciunul, dintre acești trei foști primari, nu s-a gândit că oamenilor din Zona Horezu le trebuie venituri mai mari și taxe mai mici? Că oamenii vor să trăiască mai bine, la ei acasă?
Oamenii ăștia de care vă vorbesc și pe care îi știți, au fost primari. Nimic notabil nu se leagă de numele lor și, totuși, mai vor un mandat. De ce se ambiționează? Sunt deja întrebări retorice, iar răspunsul e greu de primit, în mod direct, de la astfel de personalități defecte administrativ și care au crezut, toți, în mandatele lor, că orașul e doar al lor. Sunt multe de spus aici, dar am norocul, vă spun sincer, că oamenii vorbesc, pe la colțuri de fapte groaznice petrecute în mandatele celor trei, despre milioane de lei din bani publici, care apăreau pe hârtie, dar dispăreau, mai apoi. De proiecte promise, niciodată realizate. De comportamente incompatibile cu funcția, de imoralitate și de multe altele. Eu nu am stat după ei, nu pot spune ce e adevărat și ce nu, dar Horezu e un oraș mic, unde fiecare știe cam totul despre fiecare. Repet, s-ar putea să fie doar zvonuri, dar, știți cum e, nu iese fum, fără foc.
Cu tot respectul față de vîrstele venerabile ale foștilor primari, doi dintre ei pensionari, eu nu înțeleg de ce se înghesuie să mai candideze la Primărie. I-am ascultat vorbind, sunt incapabili să spună în cîteva secunde, un singur lucru făcut, bine, în favoarea concetățenilor lor, în mandatele lor. Se bâlbâie. Doar asfalt, beton…ăăă…, bani cheltuiți aiurea.
Eu, Adrian Udrea, sunt la Horezu de când mă știu. M-am născut aici, am fost la școală aici, am revenit, după facultate, în Horezu. Mi-am făcut firmă în Horezu. M-am însurat la Horezu. Știu orașul ăsta pe de rost, ca pe o poezie patriotică. Timp de treizeci de ani, la Horezu nu s-a mișcat nimic. Horezu a devenit un târg în care nu mișcă nimic, fără standarde, fără pretenții. Vreți să știți de ce? Pentru că oamenii care l-au condus au fost oameni fără pretenții, fără viziune, fără cultură managerială, fără dragoste de cei mulți. Da, este evident că s-au iubit mult pe sine, unii dintre ei au și la șaprezeci de ani pielița obrazului intinsă. Au trăit bine, au mâncat bine, au pensii și salarii grase și ar mai vrea. Îmi este rușine de rușinea acestor oameni, care mai au pretenția să vă ceară voturile! Se întreabă ei, oare, dacă mai pot face față cerințelor unui post de primar? Nu cred, nu ar mai insista să-și pună numele pe buletinul de vot, ei își știu marelor lor secrete, începând cu nevoia de a ține stiloul cu ambele mâini, care, altfel, fuge de semnătură și terminâd cu declarațiile date la DNA, în dosare deschise, încă.
Ei se știu bine pe ei.
Am avut ocazia să plec din Horezu. Să plec din oraș, cu nevasta și cei doi băieți și să ne stabilim în Franța. Nu, nu a fost o greseală că am rămas, cum mi-au spus mulți prieteni. Toți colegii mei de generație sunt plecați prin lume, prin țară. Chiar dacă iubesc Horezu, ce să facă aici, unde oportunitățile nu există? Poate că e bine că au plecat, s-au salvat, dar pentru orașul nostru și comunitatea noastră este o tragedie. Un dezastru. Când ne pleacă tinerii, iar noi ne lăsăm viitorul în mâna unor „tinerei” cu tâmple ninse, care, cum îmi spunea un salariat din Primărie, își visează tinerețea, e jale mare. O întreagă comunitate este în pericol!
Știam și eu asta, în campanie am auzit chiar că polițiștii din oraș nu se gândesc decât unde să-și ceară transferul și când. Știu asta de la un polițist tânăr din Horezu, care îi spune orașului, în derâdere, Capătul Lumii. L-am asigurat că din toamna asta lucrurile se vor schimba.
E timpul să încep să vă spun ce vom face noi, cei din Alianța USR-PLUS, pentru Horezu. Ne cunoașteți, știți ai cui suntem, ne-ați văzut pe stradă, am intrat în curțile dumneavoastă, ne-am notat problemele și v-am asigurat că le vom rezolva, pe toate. Ne bazăm pe noi, pe tinerețea noastră, pe studiile făcute și pe ceea ce am văzut că fac alții, cu succes.
Noi nu vedem Horezu ca pe un simplu oraș. Îl vedem ca pe un pol de dezvoltare pentru toate localitățile din jur. Vom face din Horezu un pol de dezvoltare turistică, vom sprijini firmele și persoanele care vor să-și construiască o casă aici. Sau pe aceia care își vor face firme în oraș. Le vom acorda facilități, în spiritul Legii, deoarece știm câtă nevoie au, cei care construiesc, de resurse. Dacă vom găsi pământ disponibil, în patrimoniul orașului, vom stimula construirea de gospodării de către cetățeni români sau străini. Atragerea în oraș de oameni noi, înseamnă o primenire a spiritului colectiv. Mulți dintre aceștia, realizați profesional, vor putea dărui comunității noastre din personalitatea lor, din profesiile lor, din experiențele lor de viață.
Noi nu vom face nimic singuri, iar când spunem noi, ne gândim la aparatul de lucru al Primăriei și la Consiliul Local. Vă vom cere părerea, vom folosi cea mai democratică formă de consultare a locuitorilor, referendumul. Vom înțelege, în acest mod, cum gândiți, de ce aveți nevoie și vom trece la fapte, având acordul întregii populații.
Avem intenția să organizăm aici, un Forum pentru Horezu, cu participare națională și internațională. Vom invita personalități ale lumii românești și europene, arhitecți, constructori, ingineri renumiți, șefi de firme mari, sociologi, profesori și psihologi, dar și pe fiii orașului, ajunși în posturi-cheie la companii din străinătate. Vom pune toată această adunare sub patronajul Prim-Ministrului, oricare ar fi el, ca să ne asigurăm că dorințele oamenilor din Horezu vor fi auzite. Le vom prezenta orașul și posibilitățile lui. Le vom cere să colaboreze cu Primăria și Consiliul Local, pentru un Plan Master de dezvoltare a orașului Horezu, pe următorii 50 de ani.
Va trebui să știm exact încotro mergem și cu ce viteză. Care sunt prioritățile pentru cetățean, ca individualitate și care sunt nevoile colectivității din Horezu. Abia atunci vom trece la treabă, începând cu auditul perioadei de dinaintea noastră.
Acest audit al ultimelor trei mandate este menit să scoată la iveală cum s-au cheltuit banii în ultimii ani, în buzunarele căror persoane sau firme au intrat, în ce cantitate și pentru ce. Nu vom ezita să transmitem instituțiilor statului, rezultatele auditului general. Dacă cineva este vinovat de abuzuri și deturnări de fonduri, acel cineva va trebui să plătească, chiar cu libertatea lui.
Alianța USR-PLUS este aceea care a propus un mod de lucru nou, sub deviza Fără penali în funcții publice. Îi vom expune public pe toți aceia, pe care Controlul general, auditul, dispus la Primărie, îi va găsi vinovați.
Vorbeam mai devreme de Mina de Aur pe care stă Horezu, ceramica populară de Horezu. Brandul numit Cocoșul de Horezu sau de Hurezi este aproape uitat. Câțiva străluciți meșteri populari încă se mai bat să producă artă, în timp ce Primăria doarme. Noi vom începe mandatele noastre comandând, pentru fiecare intrare în oraș, o farfurie gigantică de Horezu, pe care o vom ilumina feeric. Trecătorul prin oraș va ști unde intră și nu va uita niciodată că a trecut pe le noi.
Le vom face olarilor din satul Olari o poartă mare de intrare în sat, pentru ca toată lumea să afle că suntem pe pământul acelora care fac artă din pământ. Ne-au cerut asta, ne-am notat și vom face această Poartă a Raiului olarilor.
Ne propunem să lucăm inteligent pentru construirea brandului Horezu, a Cocoșului de Horezu, a mărcii sale, despre care am aflat că este deja proprietatea cuiva. Sperăm să găsim în Primărie documente ale dreptului de proprietate pentru colectivitatea din Horezu, altfel, ne vom adresa justiției, pentru recuperarea lui.
Brandul, marca, așa cum se știe, pot însemna valori uriașe, pe care noi dorim să le exploatăm, în favoarea orașului, a locuitorilor lui. Vom stimula firmele care vor lucra împreună cu noi la construcția și întărirea brandurilor colectivității noastre.
Noi nu uităm că nu avem nici spital ca lumea, nici școli performante, nici resurse pentru protejarea mediului, nici locuri pentru activități sportive sau de recreere.
Aproape totul este de reconstruit, de gândit și reclădit la Horezu, până când acesta va deveni, cu adevărat, un oraș. Aceasta este șansa noastră.
Mie, unul, nu îmi place cum arată Primăria. Nu este un loc, unde să te duci cu plăcere. Aveau dreptate oamenii, când spuneau că nu le place nici lor să-i treacă pragul, mai ales, pentru că nu-i ascultă nimeni. E un loc sinistru, cu birouri supraaglomerate, cu culoare strâmte, unde nu există absolut niciun spațiu unde consilierii sau primarul ar putea să stea de vorbă cu cetățenii. Vom remedia asta, vom găsi un local unde dialogul cu cetățenii să se poată desfășura, într-un mod civilizat. Imediat, după alegeri.
Nu-mi place nici cum arată orașul. Un prieten din Piatra Neamț mi-a spus recent râzând, că Horezul pare un oraș abandonat după război și în care oamenii s-au reîntors de câteva zile, după cinzeci de ani. M-a durut asta, avea dreptate, pentru că autoritățile locale nu au gândit orașul, într-un cadru european, l-au lăsat de izbeliște și i-au gonit locuitorii.
Horezu nu are Piață, nu are Teatru, Cinematograf, nici Poștă, ca lumea, nu are o discotecă decentă, nici magazine de Doamne-ajută. Nu are ziar, post TV. Este o comună mai mare, care își spune oraș. Nu are anvergura unui oraș de munte, deși e la poalele muntelui. Nu are arhitectură proprie, deși stilul brâncovenesc s-a născut aici. Nu are turism monahal, nici agenții de turism. Nu are orchestre, muzicieni sau dansatori, nu are nici măcar o școală de olărit. Noi propunem să înființăm o Academie de Olărit, pentru orice om din lume, care ar dori să învețe acest meșteșug. Va fi o sursă de venituri, care ne va aduce plusvaloare nouă, tuturor.
Noi vă rugăm să ne ajutați să dăm viață acestui loc minunat, numit Horezu. Acum e mort sau aproape mort. Echipele noastre, ale Alianței USR-PLUS, din Parlamentul României, în curând din Guvern, știu deja că suntem hotărâți să schimbăm lucrurile. Domnul Dacian Cioloș, personal, care a trecut recent prin Horezu, europarlamentar la Bruxelles, ne-a asigurat de toată simpatia și de sprijinul său. La fel, toți europarlamentarii USR-PLUS, din Parlamentul European.
Dacă ne dați o șansă, vom pune România și Europa să lucreze pentru renașterea orașului Horezu. Și pentru bunăstarea locuitorilor lui.
Trebuie doar să faceți un mic exercițiu de memorie și să vă aduceți aminte ce au promis și ce au făcut predecesorii noștri. Noi suntem tineri, iar anii următori din viața noastră vor fi dedicați schimbării la față a locului unde ne-am născut și de care suntem atât de mândri și azi. În zece ani, douăzeci de ani, veți trăi într-un alt mediu, din toate punctele de vedere, iar copiii voștri vor fi fericiți aici. Poate unii, din cei plecați, se vor întoarce acasă, iar cu experiența lor din străinătate vom stabili noi standarde. Veți fi în siguranță la Horezu, din punct de vedre medical, copiii voștri vor avea suficient spațiu verde, în care se vor juca, blocurile vor suferi refaceri capitale. Pentru securitatea tuturor, intenționăm să deviem circulația mașinilor de tonaj mare, imediat după alegeri. Vom securiza Centrul unde și așa se construiește, haotic, dar bine măcar că s-a început ceva.
Fără mașini de tonaj mare vom fi în siguranță, iar stresul pe care ni-l provoacă va fi diminuat, dacă nu va dispărea, cu totul. Vom construi o mică șosea ocolitoare de legătură, cu fonduri europene.
Noi nu vrem o Primărie în faliment, cum auzim că este astăzi. Este inadmisibil ca Primăria, iar sursele noastre sunt sigure, să contracteze bunuri și servicii, pe care le întârzie la plată luni de zile, chiar dacă este vorba de 400-500 de lei. Modul acesta haotic de a lucra cu banii publici, nu a fost inventat la Horezu, de acord. Dar de ce trebuie ca Executivul Local să aștepte rectificările de buget, ca să iasă dintr-o formă de insolvență mascată, asta nu înțelegem. Vom schimba total lucrul cu banii publici.
Vorbim de un management greșit al –deja- fostului primar.
Noi, echipa USR-PLUS vă propunem un mod nou de a administra banii public și vă invităm să participați la toate deciziile de cheltuire a lor. Noi vom pune STOP modului discreționar de a cheltui banii, practicat, mai ales, de primarii incompetenți managerial sau hoți.
Vom lucra transparent, în folosul tuturor.
Mă voi opri aici, pentru că înțeleg la ce m-am angajat și când știu câte sunt de făcut, îmi concentrez toată energia, pentru mai târziu.
Vă rog să mergeți la vot și să decideți viitorul acestui oraș. Mă încred în judecata fiecăruia dintre voi, de aceea, copiii mei vor continua să trăiască la Horezu. Vă asigur, din nou și din noi, că vom lua cele mai bune decizii doar împreună, spre binele tuturor.
Votați bine și haideți să conducem acest oraș spre o prosperitate colectivă, de care să fim mândri!
Cocoșul de Horezu va cânta triumfător, întotdeauna!
