Sfântul Mare Mucenic Mina este pomenit în calendarul creștin ortodox la 11 noiembrie.

80 0

11 Noiembrie Sfântul Mina

Sfântul Mina era soldat, de neam egiptean și de credință creștină. A trăit în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305), care a dezlănțuit sângeroase persecuții împotriva creștinilor.

În acele timpuri de mare prigoană împotriva creștinilor, Sfântul Mina a plecat din armată și s-a pustnicit, trăind departe de lume, mai bine voind a viețui cu fiarele decât cu poporul care nu-L cunoaște pe Dumnezeu.

Era sihastru atunci când într-o cetate din apropiere s-a organizat o mare serbare păgână. Aflând de aceasta Sfântul Mina a lăsat muntele și pustietatea și venind în mijlocul serbărilor a stat la un loc înalt, unde putea fi văzut de toți, și a strigat cu mare glas: „Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine” (Viețile Sfinților).

La aceste cuvinte mulțimea și-a întors ochii spre dânsul și tăcând se mira de îndrăzneala lui. Acolo se afla și guvernatorul cetății, care a poruncit ca Sfântul Mina să fie prins și adus în fața sa. Întrebat fiind cine este, Sfântul Mina a strigat în auzul tuturor că este robul lui Iisus Hristos, Care împărătește în cer și pe pământ. Aflând guvernatorul că acesta a fost ostaș și este creștin a poruncit să fie dus în temniță și păzit până a doua zi.

După ce serbările au luat sfârșit, Sfântul Mina a fost supus la chinuri cumplite pentru a renunța la credința creștină. Îndurând toate acestea, Sfântul Mare Mucenic l-a mărturisit necontenit pe Hristos.

Întrebat dacă nu simte focul făcliilor cu care era ars, Sfântul Mina a răspuns că: „Dumnezeul nostru pentru Care pătimesc, este foc mistuitor și-mi ajută mie și pentru aceea nu bag în seamă focul acesta cu care mă ardeți și nu mă tem de muncile voastre cele de multe feluri. Pentru că îmi aduc aminte de cuvintele Domnului meu din Evanghelie: ‘Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot sa-l ucidă’ (Matei, 10, 28)” („Viețile Sfinților”).

Unul din ostașii, martor la tortură, a zis către guvernator: „Stăpâne ighemoane, nu este tăinuit luminării tale cum ca neamul creștinesc este nepriceput și nu bagă seamă de munci, ca și o piatră sau lemn fără suflet, iar moartea o socotesc ca pe o băutură dulce. Deci, nu te osteni mai mult, ci poruncește mai degrabă a sfârși pe acest creștin împietrit” (Viețile Sfinților).

Așa s-a dat hotărârea de moarte pentru Sfântul Mina și în afara cetății i s-a tăiat capul; apoi aprinzând ostașii un foc mare au aruncat în flăcări trupul sfântului.

După ce s-a stins focul, unii dintre creștini au luat părțile din moaștele sfântului care rămăseseră din foc. Învelindu-le în pânza curată, le-au uns cu aromate, iar după puțină vreme le-au dus în patria lui și le-au pus la loc cinstit, pe care loc mai pe urmă au zidit și o biserică în numele său; săvârșindu-se acolo multe minuni.

Corina Enache

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *