Continuitatea vieții pe teritoriul actualului municipiu Drăgășani este pusă în evidență de siturile arheologice din „cartierul Bârsanu”, unde săpăturile efectuate arată organizări umane încă din paleolitic, neolitic și epoca bronzului. Menționăm că doar la circa 60 km de Drăgășani au fost găsite urme de umanoizi de 2000000 i. Hr., cele mai vechi din Europa, la „Bugiulești comuna Tetoiu”.
Localitatea s-a aflat pe unul din drumurile romane și anume pe drumul roman care facea legătura între castrul roman Sucidava (Celei – județul Olt), castrul roman Rusidava în raza municipiului, castrul roman Arutela (Călimănești – județul Vâlcea) și continuă către Transilvania. Acest drum și traseul său este atestat de „Tabula Pentingeriana” (hartă romană).
Cea dintâi atestare documentară a localității este 7 iunie 1535, dintr-un hrisov al domnitorului Vlad al VII-lea Vintilă de la Slatina care arată: „jupânul Fârtat pârcalabul și fiii lui, ca să-i fie în Lălești și „Drăgașani” și în Murgești, pentru că i-au fost bătrâne și drepte moșii de moștenire”.
Și despre cartierele componente ale municipiului, înainte sate din vecinătatea vechiului târg există atestări documentare: „cartierul Momotești” datat 12 iulie 1527 într-un hrisov al lui Radu de la Afumați; „Zlătărei” (fostă comună) în 1519 într-un hrisov al lui Neagoe Basarab; „Gârdești” la 3 iunie 1519,în cartea lui Mircea Vodă.
Principala ocupație a locuitorilor a fost și este „cultivarea viței de vie și prelucrarea strugurilor”. Renumele viilor și vinului de Drăgășani a fost întotdeauna la loc de cinste.
De Drăgășani ca „târg” putem vorbi din a doua parte a secolului al XVIII-lea.
În 1772 „austriacul Von Bauer” scrie în memoriile sale despre localitatea Drăgășani: „sat cu o casã episcopalã, o curte boiereascã, o bisericã, vii și un târg”.
În zona Drăgășanilor câțiva dintre pandurii lui Tudor Vladimirescu conduși de „Preda Drugănescu” alãturi de eteriști au opus rezistențã trupelor otomane. Ca omagiu al evenimentelor petrecute la Drăgășani s-a ridicat, în anul 1884 în parcul din centrul orașului, „un monument comemorativ”.
Revoluția din 1848 ridică la luptă întreaga Oltenie, o parte din locuitorii Drăgășaniului, aflându-se în armata revoluționară de la „Troianu” (în prezent cartier al municipiului Râmnicu Vâlcea) condusã de Gheorghe Magheru fostul căpitan de panduri al lui Tudor Vladimirescu.
Anul 1995 are o semnificație aparte în viața Drãgãșaniului pentru că atunci s-au împlinit „460 de ani de la atestarea” prin documente oficiale a localitãții și a dobândit „statutul de municipiu”.
Merită amintit și eroismul de care au dat dovadă elevii „Școlii de subofițeri jandarmi” la 30 august 1944, care au dezarmat o coloană militară motorizată germană.
Curierul de Râmnic
