Familia Cantacuzino este una dintre cele mai vechi din Europa, cu origini bizantine, menționată în documente, se pare din 1094, reunind multe personalități istorice în cei peste 900 de ani care au trecut.
„Ei bine, pentru cei care nu știu, aici în această frumoasă stațiune de pe Valea Oltului, “Sinaia Vâlcii”, cum o numea istoricul Nicolae Iorga, cel care a vizitat Călimăneștiul la 15 mai 1938, când a luat parte la Mănăstirea Cozia la solemnitatea reînhumării rămășițelor pământești ale Voievodului Mircea cel Bătrân, se află un “castel” al Cantacuzinilor, care a fost proprietatea inginerului I.G. Cantacuzino. Acesta a locuit împreună cu familia în Călimănești, începând cu anul 1897.
Aici și-a petrecut copilăria, primii ani de școală și ultimii zece ani din viață Ioana Cantacuzino, cea care este cunoscută ca fiind prima femeie cu brevet de pilot de turism din România și prima femeie care a condus o școală de pilotaj”.
I.G. Cantacuzino și-a făcut studiile la Paris, unde a absolvit L’Ecole Centrale, devenind inginer în 1871.
După Războiul de Independență, începând din 1878, se ocupă cu construcția de căi ferate.
“A fost mandatat să ducă la bun sfârșit, în locul consorțiului englez, Calea ferată Ploiești-Sinaia-Predeal, al cărei proiect fusese întocmit din 1875 de un alt Cantacuzino, Jean Basile Cantacuzino”…
A realizat apoi calea ferată Buzău-Mărășești, construiește prima fabrică de ciment din România la Brăila în 1889 (prin contribuția financiară a mai multor membrii ai familiei Cantacuzino), începând din 1897 participă la construcția căii ferate Râmnicu-Vâlcea- Râul Vadului. Din 27 noiembrie 1898 există stația Călimănești cu 4 linii. O altă contribuție a inginerului I.G. Cantacuzino, aflat în localitate la acea vreme, este captarea Izvorului Căciulata după inundația din 1901.
“Se vede că edilii de atunci știau de contribuția prințului I.G. Cantacuzino în aceste locuri pentru că, surprinzător sau nu, una dintre străzi îi purta numele…Peste ani, când s-au dat alte denumiri, este lesne de înțeles de ce numele Cantacuzino, nume de print, n-avea ce căuta alături de Lenin, Donca Simo, Vasile Roaită etc.
Cert este faptul că aceste locuri, fiindu-i dragi prințului, îl determină să construiască, aici la Călimănești, o vilă cunoscută sub numele de “Castel Cantacuzino”, care mai târziu se va numi “Vila 23 August” și numele străzii s-a schimbat de-a lungul timpului: I.G. Duca, Lenin, iar astăzi “Calea lui Traian”.
Aduce a castel medieval, pare-se construit prin anii 1897(?), cu turnuri, ziduri groase, pridvoare largi din lemn sculptat. Clădit sub streașina pădurii, paralel cu “Drumul Geniului”(sau “Drumul muncitorului”cum i se mai spunea) și șoseaua ce străbate localitatea, oferea fără îndoială liniștea și pacea de care avea atâta nevoie inginerul I.G. Cantacuzino, după ce sosea acasă de pe șantierul căilor ferate.”
Îi datorăm doamnei Fenia Driva aflarea acestor informații, cea care în cartea “Prințesa Ioana Cantacuzino la Călimănești” a consemnat povestea acestei familii. Autoarea l-a întâlnit personal, la Biblioteca Orășenească din Călimănești, pe actorul Șerban Cantacuzino, nepot al marii actrițe Maria Filotti “care a încântat publicul odinioară jucând pe scenele românești, iar astăzi Teatrul din Brăila îi poartă numele.”
„…iar nouă, celor din Călimănești, ne rămâne să așteptăm ca acest castel să-și dobândească frumusețea de odinioară.”
Credit foto: imagoromaniae.ro – Vila Cantacuzino în 1906
Curierul de Râmnic
