Laudatio George Botoran

335 0

Pentru că am plecat din Râmnic și nici nu am mai discutat cu cineva subiectul alegerilor pentru funcția de subprefect la Vâlcea, din cadrul PLUS, adaug și eu o părere, despre un om pe care am avut privilegiul să îl cunosc. Este vorba de George Botoran, cu care am stat de vorbă îndelung, înaintea campaniei electorale și pe care l-am intervievat atunci.

Am cerut redacției să republice interviul cu George Botoran, ca să-l cunoaștem, cu toții, mai bine, să ne dăm seama, dacă ar fi bun de subprefect.

Mie, personal, omul mi-a plăcut și sper să aibă îndrăzneala de a candida. E un om foarte tânăr, iar cererile societății civile de a promova tineri, iată că se împlinesc. Nu numai Botoran e tânăr, dar și prefectul Fârtat; amândoi provin din familii onorabile, din Vâlcea. Prefectul este pariul deputatului Buican, în opinia mea, câștigat.  Botoran e al meu, cum ar veni, al societății civile, din care media face parte. Cei doi au absolvit instituții importante, universitare, din România. Sunt doi tipi cuminți, care nu seamănă cu nici un funcționar public, din acest județ, sunt o pată de lumină, care trece prin tenebrele instituțiilor vâlcene, dominate de agramatism și aroganță.

În plus, experiența americană a tânărului Botoran, pe care o înțeleg, pentru că sunt aceleași principii ferme și nenegociabile, cu care m-am întors eu din State, îi va fi de mare ajutor, dacă ajunge într-o funcție publică. Va avea rol de model, ca și Fârtat, în mandatul căruia nu am auzit, nici măcar aluziv, de vreo retrocedare, de acte de autoritarism, de alte hoții mărunte, cu care sunt presărate, ca turta dulce a copiilor Hans și Gretel, mandatele foștilor prefecți vâlceni. În mare, e vorba  de a nu accepta, sub nicio formă, terorismul celor din jurul nostru, corupți sau corupători, dependenți sau sinecuriști de partid sau de stat, e vorba de a de a nu negocia principiile, în niciun fel.

Am auzit și cine mai dorește să devină subprefect. E vorba de un om care nu are simțul ridicolului. Care se numește, în așa fel,-și nu am nimic cu numele omului, orice nume este onorabil – încât se pot naște milioane de calambururi din el, dar care, pentru un politician,  e un dezastru. Poporul ăsta l-a numit pe însuși  generalul Berthelot, Burtalău, asta este, suntem un popor de miștocari.  E o pomană pentru adversari, care îl vor putea caracteriza și caricaturiza, până la grotesc. Omul poate fi un minitehnicus-mi se spune că și este– ceea ce nu cred, pentru că el, doamnă Nițu, nu, pe bune, sunteți la cataramă, dar omul ăsta, nu are simțul ridicolului, e un maimuțoi penibil, care nu se uită niciodată în oglinda publicului său. Aud, pentru că sunt la București, că viitorul candidat ar fi lins clanțele de la ușa lui Orban, prezentându-se ca singura soluție, pentru postul de subprefect, care îi poate scuti pe liberali de probleme. Eu cred că Orban e un om cu scaun la cap, parcă îl și aud spunând traduttore, tradittore, parcă îl și văd cum își aprinde o țigară, zicând…altceva, mai avem în program? Cred și știu că, dacă este așa, omul s-a dus la București de …degeaba, va avea soarta lui Brâncoveanu, care era uns de turci domn al Țării și care preda, noaptea, ca hoții, Raiaua Brăilei, cel mai important oraș-port european, la vemea aceea, rușilor. Rușilor, vă imaginați? Cred că, mai mult ca sigur, așa a gândit și eminentul politician Orban, când ușa s-a închis, după musafirul nepoftit. Era să zic după tradittore.

Cin’ să fie, cin’ să fie, domnița care se vrea și ea subprefect? Nu e aceea, mergeți la pagina ei de fb, să vedeți ce minunat nivel de clasa a zecea are  doamna, aceea, care se și vedea deputat în Parlamentul Țării? Când te prezinți cu compuneri hilare, în fața oamenilor și le ceri să te voteze, anulezi tot. Frumusețe, tinerețe, un șarm posibil, picioare lungi, one night stand, tot. Practic, te faci de rîs, cu mâna care îți scrie CV-ul și cu vorbele care îți sar din gură, ca nebunele, parcă lovite de streche.

De domnul Vîlcu nu mă mai ocup, pentru că e prieten cu mine, înțeleg că gras la gras trage. La pungă, zic. Și, oricum, nu e decât gura de el, nu are curaj să candideze, e un laș. Un chibiț. Îi spun să stea la Companie, e job sigur, subprefectura nu e de el, Compania e de viitor. Și, oricum, AUR ne va răzbuna pe toți, va mătura coaliția, în curând, cu Șoșoacă în frunte sau la televizor de nu o să ne mai vedem.

Lăsați-l pe Botoran să nu vă facă de râs, v-am zis de ce, dragi oameni din PLUS.

Poate să vă reprezinte onorabil și demn.

Cam atât despre furtuna din paharul de apă de la PLUS Vâlcea. (Silviu Popescu)

 

 

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *