„Începutul locuirii acestor meleaguri se pierde în negura vremii. Numele satului Călimănești apare însă, în documente scrise, pentru prima oară, la 20 mai 1386, în hrisovul dat de Mircea cel Bătrân Mânăstirii Cozia…Denumirea de Călimănești, potrivit unei povestiri transmise oral, ar veni de la Câmpul lui Căliman, pe care este așezat azi orașul și unde altădată pășteau vitele. Cu toate astea, denumirea de Călimănești figurează pe harta întocmită de stolnicul Constantin Cantacuzino în anul 1700. Cele dintâi mențiuni istorice asupra localității le întâlnim în tratatele lui Episcopescu (1837) și într-ale lui Fătu (1874), care au descris pentru prima dată valoarea terapeutică a apelor minerale din Călimănești-Căciulata.
Dacii, dar mai cu seamă romanii, vor fi fost beneficiarii tămăduitoarelor izvoare. Mărturie ne stau până astăzi urmele de la Bivolari, zonă grăitoare și doveditoare a captării izvoarelor și a apelor termale. La Castrul Arutela au fost construite sisteme de aducțiune și de stocare a izvoarelor de aici; după întrebuințare, printr-un sistem de scurgere erau deversate în râul Olt, ce se află în apropiere.
Mai târziu, iscusitul și luminatul domn al Țării Românești Mircea cel Bătrân, conștient de valoarea izvoarelor de la Căciulata și Călimănești, și-a ales aici loc de închinăciune și de odihnă veșnică.
Sunt mai multe documente care vorbesc despre începuturile cercetărilor proprietăților curative ale izvoarelor din zonă. În acest caz putem face referire la documentul primar al lui Gavril, dar cel mai concludent ni s-a părut a fi cel al dr. Mayer, în 1829, ca în 1830 să se treacă la cercetarea în laborator a analizelor izvoarelor din Călimănești…
Și medicul francez Caillat care a întreprins o călătorie de studiu în Țara Românească, a publicat în periodicul “L’Union medicale” un material care se referă la proprietățile curative ale apelor de la Călimănești. O vreme îndelungată stațiunea este exploatată de călugării de la Mânăstirea Cozia; abia după secularizarea averilor mănăstirești ea trecea în preocuparea Ministerului pe Domenii, iar din anul 1910 stațiunea este concesionată pe durata a 50 de ani.”
Petre Petria – “Itinerar spiritual vâlcean”
Credit foto: imagoromaniae, Călimănești- Hotelurile Jantea, Cazinoul, Hotelul Societății
Curierul de Râmnic
