Nebănuite sunt căile Domnului și tot așa, cărările Vâlcii. Nu puține sunt obiectivele turistice ce fac fală județului, din păcate, insuficient puse în valoare, însă și mai numeroase sunt destinațiile mai puțin sau deloc cunoscute, afundate pe văi adânci, ori în creierii munților.
Din păcate, sau, poate, din fericire, asemenea obiective rămân ascunse celor mai puțin obișnuiți să ia la pas dealurile și stâncăriile. Munții Căpățânii sunt inaccesibili grație lipsei asfaltului, lucru bun, am zice noi, deoarece astfel, fauna și flora sunt mai în siguranță, mai ales că aici avem o rezervație naturală, dar potecile și drumurile forestiere oferă celor pasionați șansa de a își bucura ochii și sufletul cu minunății nebănuite. O asemenea destinație, unde puțini ajung, este Cheile Mânzului, cu valea Mânzului, ce se deschide dintr-o rețea de drumuri familiare doar truditorilor muntelui sau celor ce practică sporturile montane.
Accesul se face dinspre Comanca, pe firul apei, prin cheile Olăneştiului. La câțiva kilometri se croiește, la stânga, către Cheile Folea, cu Peștera Arnăuților, iar spre dreapta, spre inima Căpăţânilor – Cheile Mânzului. Starea drumului descurajează un șofer nepretențios, cu o mașină comună, însă o mașină de teren face față cu bine, ca și picioarele drumețului. În scurt timp începe spectacolul Naturii; traseul sinuos al râului este mărginit de stâncării spectaculoase, ce par total inaccesibile, asemenea unor turnuri medievale cu creneluri roase de timpul necruțător, de o înălțime uluitoare, până la aproape 1000 de metri, necunoscute aproape oricui. Este incredibil, ce spectaculozitate, ce unicitate a decorului este posibilă la o distanță atât de mică de Râmnic – nici 30 de kilometri. Trebuie doar voință și curaj. Munții sunt ciuruiți de grote, tuneluri, cavități uluitoare săpate de apele din vechime și de vânturile ce și-au purtat vaierele printre roci atâta amar de vreme.
Cu atât mai spectaculos este acum peisajul, când, iarna încă își face simțită prezența. Zăpezile s-au dus, însă abundența incredibilă a apelor – izvoare, pâraie, cascade, au creat un adevărat Imperiu al Gheții ce crează forme, jocuri de lumini și străluciri fantastice. Topirile urmate de înghețul brusc au încremenit apele, ca într-o poveste, în candelabre din țurțuri, orgi din gheață, ghirlande de giuvaeruri, dantelării din cristale – acesta este cel mai frumos spectacol pe care natura ni-l poate oferi la vremea gradelor cu minus.
Reportajul este însoțit și de un colaj de imagini realizate de autoare, o împătimită a muntelui.
Kandy Reisenauer
