”Ceea ce se întâmplă într-o prefectură seamănă izbitor cu un concert de muzică simfonică; prefectul este dirijorul, dar meritul îl acord de fiecare dată orchestrei”.
- Interviu cu Sebastian Fârtat, prefectul de Vâlcea
Un prefect tânăr, ambițios, care a trebuit să se lupte nu doar cu un sistem bolnav, greoi, cu adversarii venind din diferite spectre politice, cu provocările funcției, ci și cu provocările reprezentate de pandemia care încă ne dă de furcă tuturor. Numai un bun organizator poate face față cu bine situației, iar seriozitatea este cuvântul de ordine. Dincolo de toate aceste generalități avem în față omul care este Sebastian Fârtat. Așa cum ne-a povestit, are o soție și un copil de care este foarte mândru, îi plac ieșirile cu prietenii, muzica de calitate, lectura, iubește teatrul, adoră să schieze și, pe lângă toate acestea, îi plac mult motocicletele.
Tinerețea este un atu pentru un prefect, sau dimpotrivă? Influențează cu ceva atitudinea celor cu care lucrați în cadrul Prefecturii, a instituțiilor subordonate și a celor cu care intrați în contact?
Din punctul meu de vedere, ceea ce contează în relațiile cu ceilalți, indiferent de funcție și de vârstă, este respectul reciproc, iar eu consider ca l-am acordat cu fiecare ocazie și l-am câștigat de fiecare dată.
De când sunt la Prefectura Vâlcea, și a trecut mai bine de un an, am colaborat bine cu toată lumea cu care am intrat în contact, fără să resimt vreo reticență din partea celor cu care lucrez. Din contră.
- La începutul mandatului spuneați că vă doriți ca, pentru a recâștiga încrederea în instituțiile statului, e necesară o transparentizare a actului administrativ, dar și profesionalizarea administrației și creșterea calității serviciilor publice. În ce măsură vi se pare că s-au realizat aceste lucruri?
Este o expresie a noastră, puternic ancorată în realitatea românească – „mai e mult până departe”. Cam așa și la noi. Și nu vreau să mă scuz și nici să acuz pe nimeni, pentru că este totuși un început promițător. Dacă ar fi să menționez un lucru pozitiv din toată această perioadă de pandemie, care de aproape un an ne tot testează capacitatea de a relaționa între noi de la distanță, este că în instituțiile statului se folosește acum mult mai des mediul online pentru a interacționa cu cetățenii.
Digitalizarea tuturor instituțiilor publice este un program al guvernului pe care îl voi susține idiferent dacă va mai fi sau nu pandemie, pentru că am convingerea că este calea cea mai rapidă și facilă de transparentizare și eficientizare a administrației. Simplul fapt că cetățeanul are posibilitatea să plătească taxele și impozitele, să facă o sesizare despre ceea ce îl nemulțumește, să completeze o declarație sau să obțină o informație, folosind telefonul mobil, sau din fața calculatorului, fără să mai facă drumuri inutile, este un semn bun, de progres, care arată că există speranța că administrația publică din România va fi digitalizată complet într-un viitor nu foarte îndepărtat.
- Cum vi se pare relația cu simpli cetățeni? Ce solicită aceștia cel mai mult?
Chiar dacă susțin digitalizarea, pentru că, așa cum spuneam, îți dă posibilitatea să reduci cu mult timpul acordat interacțiunii cu o entitate administrativă, cred și în efectul benefic pe care îl are o discuție onestă, față în față cu cetățenii, atât pentru rezolvarea problemelor, cât și pentru creșterea nivelului de încredere al acestora în instituția pe care o reprezint.
Din păcate, din cauza pandemiei, în această perioadă audiențele sunt suspendate, iar întâlnirile publice sunt limitate și supuse unor reguli stricte de protecție sanitară. Am încercat însă pe cât posibil să înțeleg și să rezolv cât mai repede problemele pe care le-au ridicat în petițiile scrise, trimise fie prin poștă, fie online.
Cele mai multe probleme ridicate de cetățeni sunt în continuare pe fond funciar, dar nici sesizările la adresa funcționarilor publici nu sunt puține.
- Cum arată o zi din viața unui prefect?
Intensă. Ca să fac o comparație, ceea ce se întâmplă într-o prefectură seamănă izbitor cu un concert de muzică simfonică. Există momente de acalmie, dar mai frecvente sunt momentele în care ritmul se rupe, devine alert, iar prefectul, echivalentul dirijorului orchestrei, devine cel care coordonează dinamica și sincronizarea instituțiilor din subordine. Responsabilitatea este mare, dar meritul îl acord de fiecare dată „orchestrei”.
- Care sunt cele mai stringente probleme și actuale?
Toate problemele și situațiile care apar și afectează un număr mare de oameni sunt stringente, iar rezolvarea lor poate fi uneori o provocare mare. Întotdeauna am apreciat aceste provocări deoarece am considerat că am mereu de învățat din ele și, în același timp, sunt un mod de autoevaluare.
Din păcate, de aproape un an, suntem în această criză sanitară mondială. Este probabil cea mai mare provocare de la momentul actual. Limitarea efectelor pe care le produce asupra economiei județului, sistemului sanitar și în rândul populației a fost și va rămâne o prioritate. Pe lângă această pandemie, mai sunt însă și alte situatii de urgență – inundații, alunecări de teren, accidente rutiere, incendii, care au nevoie de aceeași atenție, pentru că, în fond, este vorba tot de oameni, de bunăstarea și de siguranța lor.
Mă preocupă intens și campania de vaccinare anti COVID-19. Personal am mare încredere în imunizarea în masă, ca soluție concretă pentru a limita răspândirea virusului. Doar în acest fel ne protejam atât pe noi, cât și persoanele vulnerabile sau pe cele care nu se pot vaccina.
- Ați rămas în continuare prefect în urma negocierilor din cadrul coaliției. O mică descriere a situației?
Am fost tot tipul conștient că e o funcție vremelnică și cum am fost numit, pot fi și schimbat. Se poate întâmpla mâine, se poate întâmpla peste un an, peste patru ani… Ține de mine să dovedesc că vreau și că pot și tine de guvern/ minister să mă evalueze permanent. Consider ca acest sistem este extrem de productiv, în ideea că responsabilizează fiecare acțiune sau lipsă de reacție, fiecare greșeală, fiecare reușită.
- Câte ceva despre omul Sebastian Fârtat (hobby-uri, pasiuni, ce își dorește cel mai mult de la viață, ce îl bucură cel mai mult)
Sunt un tânăr ca oricare altul. Îmi plac ieșirile cu prietenii, îmi place muzica bună, îmi place să citesc, îmi place teatrul, să schiez și, pe lângă toate acestea, îmi plac mult motocicletele. În ultima perioadă am avut mai puțin timp la dispoziție pentru aceste mici plăceri, dar sunt alte lucruri care acum mă destind în puținul timp liber pe care-l am la dispoziție. Ceea ce mă face cu adevărat fericit acum este timpul petrecut în familie, alături de soția mea și de fiul meu.
Kandy Reisenauer
