Momentul servirii ceaiului este cel în care evadăm din problemele cotidiene, ce ne consumă energia. Pur şi simplu, ne regăsim liniştea interioară, ne întâlnim cu prietenii, împărţim un ceai şi stăm la poveşti.
Dacă nu avem un ritual preferat de servire a ceaiului, putem încerca mai multe, până ce îl găsim pe cel perfect, iar această explorare poate fi un adevărat răsfăţ.
Iată câteva ritualuri de servire a ceaiului:
Marea Britanie
Când spunem „ceai”, de multe ori ne vine în minte asocierea sa cu englezii, celebri pentru „Ceaiul de la ora 5.00”.
„Ceaiul de la ora 5.00” a devenit tradiţie de abia după vreo 200 de ani de la debutul comercializării lui în Anglia.
Această tradiţie îi este atribuită Ducesei de Bedford, Anna, care le cerea servitorilor să îi aducă o ceaşcă de ceai şi nişte gustări, pentru că i se făcea foame după-amiaza.
Acest obicei a fost preluat rapid, mai ales pentru că era un prilej de a lua o pauză şi de a petrece timp cu prietenii.
Fie că are loc acasă, în ceainării sauu cafenele, în magazinele mari sau în hoteluri, această tradiţie se practică şi este binevenită şi în ziua de astăzi.
Fiecare dintre noi se poate bucura de un astfel de moment, acasă sau la birou, cu colegii.
Cu siguranţă, ne-ar apropia şi ar elimina conflictele, mai ales pe cele care au loc din motive pur şi simplu banale.
India
Ceaiul a fost introdus în India în secolul al XIX-lea, de către britanici, care dezvoltaseră plantaţii întinse, pentru a acoperi cererea domestică.
Chiar dacă nu a fost creat un ritual special pentru servirea ceaiului, acesta face parte din viaţa indienilor, care îl consumă acasă, la serviciu sau pe stradă.
În India, ceaiul se vinde peste tot. Cel mai apreciat sortiment este Chai, un ceai negru intens, condimentat cu fenicul, ghimbir, cardamom, cuişoare şi piper.
De obicei, este îndulcit cu zahăr, pentru a pune în evidenţă toate notele condimentelor şi amestecat cu lapte, pentru a crea o băutură dulce, cremoasă.
China
Ceremonia ceaiului se numeşte Gong Fu şi este asemănătoare ritualului japonez.
Maestrul care prepară ceaiul este considerat a fi un artist, în adevăratul sens al cuvântului.
Accesoriile folosite constau într-un Yi-Xing, adică un fel de ceainic de lut, mai multe boluri mici şi un bol pentru scurgerea apei.
Chinezii acordă mai multă importanţă ceaiului, se concentrează pe gust, pe miros, pe arome, fiecare ceaşcă este comparată cu cea dinainte, iar ceremonialul este lăsat la urmă. Este o abordare din care avem de învăţat, o putem aplica şi noi în orice moment al vieţii noastre, pentru a regăsi adevărata simplitate, acoperită de zgomotele evenimentelor cotidiene.
Rusia
Ritualul de servire a ceaiului este strâns legat de samovar.
Samovarul este un recipient decorativ, de dimensiuni mari, făcut din cupru sau argint.
Apa era încălzită folosind cărbuni şi îşi menţinea temperatura toată ziua, astfel încât ceaiul să poată fi preparat în orice moment.
Deasupra samovarului stătea un ceainic, în care se afla o infuzie foarte concentrată de ceai.
Samovarul a devenit în scurt timp un simbol al ospitalităţii ruşilor, un element nelipsit din literatura lor.
Pentru că oricine s-a delectat cu scrierile lui Dostoievski sau Tolstoi îşi aminteşte, cu siguranţă, de samovar, elementul în jurul căruia se desfăşurau multe dintre scene.
Turcia
Ştiaţi că Turcia este ţara cu cel mai mare consum de ceai pe cap de locuitor?
În Turcia se bea ceai negru, foarte concentrat, în orice moment al zilei sau al serii.
Turcii beaul ceaiul în pahare mici, de sticlă, în formă de lalea, cu adaos de zahăr, dar niciodată de lapte.
Cei care îl preferă mai slab, comandă un „acik cay”, iar cei care îl preferă mai tare pot comanda un „koyu cay”, iar în unele restaurante este din partea casei şi însoţeste masa.
Mihaela Iliescu
