Parlamentarului social democrat Eugen Neață i se pare că miniștrii actuali, sau, cel puțin, o parte din aceștia, par a fi plictisiți sau depășiți de situație. Chiar și foștii parteneri de guvernare, UDMR, cad pradă tăvălugului deputatului vâlcean. Acesta semnează încă un punct de vedere cu iz de pamflet, prin care își exprimă părerea că nu înțelege de ce, cei care nu se împacă prea bine cu funcția primită, rămân în fotolii, când ar putea, mai bine, să-i lase pe alții. Mai capabili, evident. De ce nu? Poate chiar niște social-democrați.
Chin și corvoadă pentru miniștri din guvern.
Cine îi ține cu forța pe miniștri în Guvernul României? Cei mai mulți dintre ei se comportă ca și cum nu ar vrea să fie acolo.
Cel de la Sănătate este evident cu gândul în altă parte decât la problemele reale ale sănătății. Și cu mintea și cu trupul, pentru că la întâlnirea pe care a avut-o cu miniștri sănătății din Uniunea Europeană, scaunul lui a fost gol de fiecare dată când i s-a dat cuvântul. Vlad Voiculescu este exemplar pentru cât de decuplați sunt miniștri actuali de la treburile țării.
Mai știți ceva de fostul de la transporturi care umblă vorba că s-ar ocupa acum de ordinea și de disciplina socială? Nu l-a mai văzut nimeni la față după ce au început marșurile de seară ale celor care demonstrează prin orașele României. Lucian Bode se chinuiește și el cu corvoada aceasta pe care a primit-o de la liberalii lui. Face ce poate, nu ce este necesar. Ultima data când l-am văzut tocmai primise niște plângeri de la Metrorex și le ducea la procuratură. Afacerile Interne sunt pentru ministrul lor un fel de birou de reclamații și de sesizări. Mare dandana pe capul bietului ministru să apară iar în curtea lui probleme cu ostateci, cu oameni care sar de la etajul cuprins de flăcări sau cu tulburări sociale de neînțeles. Apoi doamna aceea care sare fără mască dintr-o chermeză în alta, în timp ce instituțiile județene care se ocupă cu munca și cu pensiile dau pe dinafară în sedii cât căsuțele pentru păpuși. Raluca Turcan, cea care pare că ar alege mai degrabă aerul curat al unei plantații de pomi în locul aerului îmbâcsit al treburilor ministeriale. Și așa mai departe. Oamenii aceștia se comportă ca și cum sunt forțați de cineva să fie miniștri și să joace în piesa de teatru a guvernării, cusută cu ață albă din belșug de liberali, de useriști și de udemeriști.
Nu știu cine îi chinuiește atât pe bieții miniștri. Am eu o oarecare bănuială, persoană importantă, nu vreau să zic, vorba lui Caragiale. Spectacolul acesta cu oameni forțați să fie ceea ce nu își doresc să fie este unul foarte trist. Și Vlad Voiculescu, și Lucian Bode, și Raluca Turcan și oricare dintre colegii lor au dreptul să facă în viață ceea ce le place și nu trebuie chinuiți cu funcții împotriva voinței și a priceperii lor. Mai ales că noi, ceilalți douăzeci de milioane, trebuie să vedem zi de zi această imagine cu oameni chinuiți de funcțiile pe care le ocupă și să trăim tot felul de necazuri cauzate de lipsa lor de chef și de pricepere la ceea ce trebuie să facă un ministru într-o țară europeană cu adevărat.
C.R
