România a avut 20 de miniștri ai Sănătății în ultimii 13 ani.
În cea mai gravă criză sanitară din ultimii o sută de ani, în care stabilitatea ar trebui să fie cuvântul de ordine, pe la conducerea Ministerului Sănătății s-au perindat trei miniștri: Victor Costache, Nelu Tataru și Vlad Voiculescu. Ultimul dintre aceștia, demis din funcție de premierul Florin Citu, a revenit pe poziția pe care a mai ocupat-o în 2016, timp de câteva luni, după tragedia de la Colectiv.
Reformele trâmbițate de fiecare ministru rămân pe hârtie, iar oamenii care au nevoie de servicii medicale au ajuns în situația de a se teme să meargă în spitale. Vă sună cunoscut?
„Cauzele sunt politice și indiferent ce s-ar spune, Ministerul Sănătății e un minister important. Rău este că exista o instabilitate. Asta observam de mult, e ministerul care a suferit cel mai mult din perspectiva asta. Au fost zeci de miniștri în Romania post revoluționară, din care cel mai lung mandat a fost cel al domnului Nicolăescu, de vreo doi ani, în care s-au și făcut reformele cele mai importante. Însă dincolo de acest mandat, nu cred că a fost un mandat mai lung de un an, ceea ce este insuficient pentru a pune pe picioare o politică coerentă”, a explicat, pentru Ziare.com, medicul Bogdan Tănase, directorul Institutului Oncologic din București (IOB).
Eugen Nicolăescu a încercat să traseze, în 2013, o direcție a reformei sanitare, prin mutarea centrului de greutate de pe spitale pe medicina de familie și ambulatoriu. În acest fel, s-ar fi putut discuta despre inversarea piramidei serviciilor, un concept despre care se vorbește și astăzi, fiind unul dintre obiectivele contractului cadru de asistență medicală ce urmează să fie implementat în perioada următoare de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
O amplă reformă a încercat să facă predecesorul lui Eugen Nicolăescu, doctorul Vasile Cepoi, actualul sef al Direcției de Sănătate Publică din Iași, apropiat al fostului premier Victor Ponta. Vasile Cepoi a demisionat de la Ministerul Sănătății în urma unor acuzații de conflict de interese, dar proiectul său major l-a reprezentat creionarea unei noi legi a sănătății. El a adus în discuție necesitatea unui pachet de servicii medicale de bază, a asigurărilor facultative dar și a pachetului social de servicii medicale, acesta din urmă fiind accesibil persoanelor cu venituri reduse, a militat pentru reforma asigurărilor de sănătate și dorea regionalizarea caselor de asigurări de sănătate, prin reducerea celor 42 de instituții la 12, la nivel național.
Cea mai puternică opoziție este din interior
„Sistemul sanitar e foarte stabil. De 30 de ani nu s-a atins nimeni de el desi au fost câteva încercări. Cei care îl conduc sunt în număr de 200-300, marii feudali ai sănătății publice, care sunt transpartinici. Că ministrul e altcineva nu contează, tot ei sunt cei care aloca resursele, din spate. Nu mișcă nimic, nu sufla nici vântul fară că ei să decidă. Restul e un fel de joc de păpuși. Ce s-a schimbat e modul în care se folosesc resursele de la nivelul caselor de sănătate. De pilda, anunțul acelor concursuri a fost un semnal de alarmă pentru țoață lumea, că s-ar putea schimba ceva. Deocamdată nu s-a schimbat nimic și lumea a acționat preventiv”, a declarat expertul în politici publice Sorin Ioniță, președinte al think tank-ului Expert Forum.
De departe, cea mai mare reformă în sistemul medical din ultimii ani e considerată descentralizarea făcută de fostul ministru Attila Cseke, în anul 2011. În perioada mandatului său s-a făcut clasificarea spitalelor romanești pe categorii, în funcție de performante, proces în care au intrat 461 de unități sanitare.
Tot atunci, o parte dintre spitale au trecut în subordinea autorităților locale, în timp ce altele au fost închise, multe voci la momentul respectiv poziționâdu-se împotriva acestei decizii.
„Nici măcar cei care au venit și nu erau medici nu au reușit să facă nimic. Descentralizarea a fost o premisă a unei reforme, ea s-a oprit la faptul că au fost trecute la consiliile județene, dar, esențial, sistemul nu s-a schimbat. Până la urmă au reușit să țină spitalele la ei în ograda. Nu a răsuflat nimic în afară. Nu face nimeni o investiție fară să consulte feudalii”, a completat Sorin Ioniță, pentru Ziare.com.
Tragedia de la Colectiv a fost un moment de cotitură pentru sistemul medical, ce și-a arătat slăbiciunile pe deplin. Sunt de notorietate ieșirile publice ale fostului ministru Nicolae Banicioiu, apropiat al lui Victor Ponta, care spunea că România dispune de tot ceea ce e necesar pentru a-și îngriji bolnavii.
Lui Banicioiu i-a urmat Patriciu Achimaș-Cadariu, într-un cabinet tehnocrat, care a demisionat în contextul scandalului dezinfectanților produși de HexiPharma, ineficienți, ce au pus în pericol viața pacienților.
Vlad Voiculescu a fost cel care a venit la cârma Ministerului Sănătății, cu un proiect important, legat de modificarea concursurilor pentru managerii de spitale – transparente și depolitizate.
După Vlad Voiculescu, la Ministerul Sănătății au urmat Florian Bodog, respectiv Sorina Pintea, din partea PSD. Ambii au avut, ulterior, probleme cu legea și au fost trimiși în judecată.
Reforme nu au făcut nici cei doi miniștri PNL, Victor Costache, respectiv Nelu Tătaru. Totuși, aceștia sunt, începând de ieri, consilierii medicului Andrei Baciu, cel care a preluat atribuțiile de ministru interimar al Sănătății (al 20-lea în ultimii 13 ani), de la premierul Florin Citu.
Despre Andrei Baciu, numai de bine…
În noiembrie 2015, atunci când și-a format cabinetul, Dacian Cioloș l-a propus pe Andrei Baciu, la acea dată având vârsta de 28 de ani, pentru funcția de ministru al Sănătății. Apoi, pe Facebook au început să circule fotografii în care Andrei Baciu apărea în lenjerie intimă, ca fotomodel, iar la câteva ore de la nominalizare, a fost anunțată retragerea acestuia.
Ulterior, Dacian Cioloș a explicat: ” La domnul Baciu nu am renunțat doar din cauza pozelor, ci din cauză că dânsul nu a fost sincer în privința pregătirii”.
Până la soluționarea acestei crize grave, prin voci publice, România este întoarsă în anii ’90, când intelectualii și profesioniștii sunt acuzați că „nu au mâncat salam cu soia” sau „fasole cu cârnați”. Pentru că nouă ne place bârfa, iubim să ne certăm ca la ușa cortului. Nu suntem obișnuiți, ca români, cu eleganța și empatia.
România politicenilor care își arată acum „mușchii”, fie de la guvernare, fie din opoziție, nu are nevoie de specialișți, nici măcar în pandemie, iar medicii, cadrele sanitare, precum și toți cei implicați în campania de vaccinare sunt lăsați singuri, pentru ca tot ei, în grup sau separat, să fie făcuți răspunzători.
Iar partidele continuă să ceară reparații și să limiteze pagubele colaterale. Nicio vorbă despre pandemie, oameni care mor sau care se tem să meargă în spitale. Pentru că e nevoie de mandat politic ca să oprești corupția și jaful, nu-i așa?
Mihaela Iliescu
