LA MULȚI ANI!
Mirabela Dauer, Margareta Pâslaru și Angela Similea sunt născute în aceeași zi. Au avut o carieră strălucitoare, dar au trăit și drame dincolo de lumina reflectoarelor.
Mirabela Dauer, Margareta Pâslaru și Angela Similea, voci inconfundabile în muzica românească. Artistele, care păstrează un loc special în inimile tuturor românilor, au și povești de viață ca-n filme. Deși au avut o carieră strălucitoare, au trăit și drame dincolo de lumina reflectoarelor.
MARGARETA PÂSLARU
Margareta Pâslaru este artista care a revoluţionat muzica uşoară românească şi care, în cei 60 de ani de carieră artistică neîntreruptă pe diferite planuri, a cucerit publicul nu doar prin vocea sa inconfundabilă, ci şi prin multitudinea de valenţe ale talentului său. Marea artistă – care la 9 iulie 2021 împlineşte 78 de ani – este mereu activă, plină de idei şi iniţiative, mereu preocupată nu doar de muzică, ci şi de acţiuni caritabile.
Cântăreaţă de muzică uşoară şi populară, compozitoare şi textieră, actriţă de teatru şi film, Margareta Pâslaru s-a născut la 9 iulie 1943, în Bucureşti. Şi-a făcut debutul, elevă fiind, în muzica uşoară, în 1958, la un eveniment care a avut loc la Casa de Cultură Griviţa Roşie. Acolo a fost descoperită de Ileana Pop, care realiza transmisii TV de la Casa de Cultură, în care apare şi Margareta. În acea perioadă a obţinut Premiul I pe Capitală, la Festivalul artiştilor amatori.
Într-o emisiune dedicată sportivilor români participanţi la Olimpiada de la Roma, ”Toată lumea face sport”, din 10 iulie 1960, este solicitată de realizatori (Valeriu Lazarov şi George Mihalache) şi cântă ”Picolissima serenada” în limba italiană. După aceea, lansează, cu Marina Voica, un cântec care a devenit un mare şlagăr al anilor ’60 – ”Pe aripa vântului”. După 15 ani, cele două artiste au lansat, la Mamaia, şlagărul ”Baladă”, potrivit site-ului artistei, margaretapaslaru.blogspot.com.
Discul de Aur – primit în 1968 – o catapultează la Cannes, anul următor, unde i se decernează Trofeul M.I.D.E.M. şi apare pe aceeaşi scenă cu Ginette Reno, James Last, Tunes Dizzeie, Muslim Magomaev, Patty Pravo, Jaffa Jarkoni, Juan Manuel Serrat, Amalia Rodriguez, Dalida, Mireille Mathieu, Udo Jurgens, Adriano Celentano.
Urmează o ascensiune rapidă pentru tânăra cântăreaţă, care lansează şlagăr după şlagăr: ”Mandolina mea” şi ”Polca dragostei” de George Grigoriu, ”Două rândunici” de Radu Şerban, ”Cum e oare?” de Florin Bogardo, ”Margarete” de Temistocle Popa, ”Va veni o clipă” de Paul Urmuzescu. În acelaşi timp, realizatorul Valeriu Lazarov, o invită (pe lângă emisiunile curente de varietăţi) să cânte şi să joace în trei scurtmetraje muzicale de televiziune, pentru străinătate, premiate la Montreaux şi Cairo.
În 1983, se stabileşte în SUA, urmându-şi soţul, Gheorghe Sencovici. Margareta îşi continuă activitatea artistică pe diverse planuri. În paralel cu lucrul la galeriile de artă compune şi înregistrează la ‘Q Sound Studio NY’: ”Cheia”, ”Tatăl nostru”, ”Omul bun învinge”, ”Un copil uitat”, ”Un pod peste ocean”, ”Bucuria de-a cânta”, ”Sărbători fericite”, ”Listen my daughter”, ”Am cântat”. Schiţează continuu muzică şi texte pe care le definitivează la Bucureşti. În 1998 şi 1999 efectuează turnee în SUA şi Canada cu recitalul „Vine, vine… Margareta” prin care marchează 40 de ani de activitate artistică, acompaniată de Radu Goldiş.
ANGELA SIMILEA
Angela Similea împlinește azi 75 de ani, are un copil care s-a stabilit în Statele Unite ale Americii și care i-a dăruit doi nepoți. Cu toate astea, poveștile de dragoste ca-n basme nu i-au fost sortite, astfel că a trecut de-a lungul vieții prin 4 căsnicii. Greul a început însă în 2009, când ultimul soț, Victor Surdu, lângă care își găsise echilibrul, a lăsat-o cu datorii uriașe, după ce a murit din cauza unui cancer.
Atracția față de muzică și-a manifestat-o încă din copilărie, când, deși foarte timidă, obișnuia să cânte atunci când călătorea cu tramvaiul, spre neplăcerea mamei sale, care încerca mereu să o facă să se oprească. Ca și adolescentă, severitatea mamei, precum faptul că nu o lăsa să iasă la ceai alături de prietenele ei i-a provocat un complex de inferioritate. O mare influență în alegerea carierei de cântăreață a fost când a asistat pentru prima dată la un concert al Mariei Tănase. Totuși, din cauza refuzului categoric al mamei de a o lăsa să urmeze o carieră care nu-i oferea siguranță materială, spunându-i că trebuie sa aibă o „meserie decentă”, a vrut să urmeze o facultate de medicină pentru a deveni medic pediatru.
În timpul liceului, profesorul de muzică Marin Teofil i-a descoperit talentul, îndrumând-o către compozitorul George Grigoriu, care conducea atunci ansamblul UTC. Acesta a stabilit ca Angela Similea să ia lecții de canto cu Florica Orăscu, care a lucrat cu mulți alți interpreți din aceeași generație precum Aura Urziceanu, Dida Drăgan, Mihai Constantinescu și Olimpia Panciu. Deoarece Florica Orăscu a considerat că viitoarea artistă avea o voce „prea cristalină” i-a recomandat să se apuce de fumat pentru a căpăta gravitate. După o perioadă relativ scurtă, vocea Angelei Similea s-a maturizat, coborând și devenind mai profundă. Începe să cânte în 1965 în mișcarea de amatori, afirmându-se în cadrul Festivalului artiștilor amatori, obținând locul III cu piesa „Câmpia sub lună” de V. Veselovski, obținând apoi premiul I la concursul Primăvara bucureșteană.
Primul succes îl obține odată cu premiul II de la Festivalul Internațional „Cerbul de aur”, din 1970, când a obținut primul premiu – Cerbul de Argint. La televiziune debutează în cadrul emisiunii-concurs Emoții în premieră cu melodiile „Așa ești tu” și „Guantanamera”.
Cântăreața a avut parte de un succes răsunător în anii 70-80, iar printre șlagărele ei se numără melodii precum „Bun venit rază de soare”, „Nesuferită tristețe”, „Când băieții ne privesc”. Angela Similea are acum 73 de ani, dar se bucură că poate să spună tuturor că a avut o viață frumoasă, plină de realizări artistice, chiar și în timpul regimului comunist.
În 1971 lansează șlagărul lui George Grigoriu Amurgul, cu care va obține premiul special al juriului la concursul Ancora Decinului din Cehoslovacia. În 1972, la Festivalul Orfeul de aur din Bulgaria, obține locul II cu melodia Tu ești primăvara mea de Florin Bogardo. În 1981 intră în distribuția musicalului Corina realizat de compozitorul Edmond Deda și Cella Tănăsescu după Jocul de-a vacanța (Mihail Sebastian), apoi Fratele meu, Charles (după comedia Școala bârfelilor de Richard Rinsley Sheridan) și Adio femei. În 1977, cântăreața obține premiul I la Festivalul Mamaia pentru Un albastru infinit, compusă de Marcel Dragomir. În 1985 apare în filmul Rămășagul regizat de Ion Popescu Gopo. De-a lungul carierei a reușit să colaboreze cu unii dintre cei mai mari și mai buni compozitori români: Ion Cristinoiu, Marcel Dragomir, Marius Țeicu, Jolt Kerestely, Temistocle Popa.
Melodia „Să mori de dragoste rănită”, compusă de Marcel Dragomir, pe versurile lui Aurel Storin, a fost declarată „melodia secolului al XX-lea” de către public, cu ocazia galei organizate de TVR 2, în 2000. În 2005, Angela Similea a revenit pe piața muzicală, după zece ani de absență, cu un nou album, intitulat „Lumea mea”, realizat de Ovidiu Komornyik.
Angela Similea s-a retras definitiv de pe scena muzicii românești în anul 2018, după ce a traversat o lungă perioadă de tristețe, în urma morții mamei sale, dar și a soțului ei, Victor Surdu. A dorit, de asemenea, să-și petreacă mai mult timp și cu fiul ei Sorin și cu nepoata sa Grace.
A hotărât să plece, în anul 1983, în America, urmându-și soțul, Gheorghe Sencovici. A revenit în țară în anul 1990, iar de atunci stă mai mult în România, deși fiica ei, Ana Maria, se află peste Ocean.
MIRABELA DAUER
Mirabela Dauer împlinește azi 74 de ani și cu toate că este cunoscută ca o persoană extrem de tonică , artista a trecut prin dureri greu îndurat. Interpreta a crescut fără tată și a avut o copilărie foarte grea, alături de mama și sora mai mare. „Ce haine nu-i mai veneau ei, le luam eu, însă pantofii ei nu mi se potriveau, iar ca să-i pot încălța le puneam vată la vârf. Uneori mâncam doar pâine cu magiun, iar atunci când aveam și unt era o adevărată sărbătoare”, povestea Mirabela Dauer. A fost căsătorită de două ori. Ultimul soț o bătea cumplit. „Am luat bătaie chiar şi cu fierul de călcat, după care mi-a promis că mă omoară”, a mărturisit ea. L-a părăsit, iar el i-a luat copilul.
În anul 1963 debutează alături de formația rock Roșu și Negru cu care interpreta în special melodii din repertoriul Ritei Pavone. Din 1967 urmează cursurile școlii Populare de Artă la clasa profesoarei Florica Orăscu, corepetitori Marius țeicu și Marius Popp. În 1970 se produce debutul la Televiziune în emisiunea „Tele-Top”, unde a interpretat melodia „De când te-am întâlnit” compusă de Marius țeicu. Mirabela devine în scurt timp o prezența constanța a emisiunilor de televiziune. A colaborat cu cei mai mari compozitori de muzică ușoară din România cum ar fi Marcel Dragomir, Marius Țeicu, Vasile V. Vasilache, Marian Nistor, Ionel Tudor, Anton Șuteu, Temistocle Popa, Ion Cristinoiu, George Grigoriu, Vasile Șirli, Mircea Drăgan etc. Începând cu 2004 colaborează cu interpretul de muzică ușoara Rareș Borlea (Raoul).
În anul 1980 a editat primul disc LP, intitulat ”Voi cânta”, continuând cu ”Taina nopţii” (1982), ”În zori” (1984) şi ”Morăriţa” (1985), urmate de alte şase albume până în 1989: ”Dimineţi cu ferestre deschise” (1986), ”Eşti visul meu” (1986), ”Te-aştept să vii” (1987), ”De ce nu-mi spui că mă iubeşti” (1988), ”De dragul tău” (1988), ”Bine te-am găsit (1989).
Din anul 1980 a participat la emisiunile-concurs ”Şlagăre în devenire” obţinând Premiul de popularitate cu ”Taina nopţii” şi Premiul tinereţii. Melodiile ”Vis de pace” şi ”Te aştept să vii” au primit Premiul juriului şi Premiul de popularitate, iar ”În zori” şi ”Cântec pentru pacea lumii” – Premiul de popularitate.
A mai reprezentat ţara noastră şi la Festivalul cântecului din Cuba (1983), Festivalul ”Lira Bratislavei”, unde a obţinut Premiul al II-lea (1985).
Pentru albumul ”Best of” a primit Discul de Aur, oferit de Casa de Discuri Electrecord (1995), iar în 2002 i-a fost decernată Diploma de Onoare a Ministerului Culturii şi Cultelor, în cadrul Galei ”O zi printre stele”. A fost decorată cu Ordinul Naţional „Meritul Cultural” clasa I în grad de „Cavaler”, de către Preşedintele României (2004).
În 2006, Televiziunea Română i-a oferit ”Diploma de Onoare” şi Trofeul „TVR50”. În 2002, îndrăgita cântăreaţă, în colaborare cu jurnalista Anca Nicoleanu, a lansat un volum autobiografic, intitulat ”Mirabela”.
A fost una din cele mai frecvente și iubite prezențe pe scena muzicală și de divertisment TV din anii ’70-’80. A lansat până în prezent 28 de albume.
Surse: Agerpres, Cinemagia, Bestmusic, EVZ
Corina Enache
