Probabil, cea mai frumoasă fată din Vâlcea, Theea Medeea, va fi actriță de succes în Spania. Așa să fie, minune a Vâlcii!

1713 0

Frumoasă ca o cadră, vorba poetului.

O cheamă Teodora Ștefănoiu, își spune Theea Medeea și, este, probabil, cea mai frumoasă fată din Vâlcea, aș considera-o comoara noastră locală.

Extrem de inteligentă, frumoasă fizic, cu un chip angelic, perfect și un trup de zeiță, frumoasă și sufletește și foarte modestă, cuminte și rațională, Medeea e un adevărat înger, când e în situația de a ajuta semenii și animăluțele, pe care le adoră.

Dacă se poate vorbi de un om la superlativ, ea este aceea! Ea omite, din modestie să povestească niște lucruri, însă, din puținul ei, oferă ajutor celor nevoiași, chiar acolo, unde este, fiindcă orice țară din lume, oricât de bogată ar fi, are amărâții ei.

Nu a dus o viață foarte ușoară în România. Ai ei au fost oameni modești, care și-au câștigat pâinea cu sudoarea frunții și a minții, poate tocmai de aceea, proaspăt bacalaureată de nota 10, a luat singură calea pribegiei, căutându-și norocul tocmai în Spania cea veșnic însorită.  A urmat-o, pentru a o sprijini după toate puterile ei, mama, Mariana.

Departe de casă, mistuită de dor, Theea a pierdut suflete dragi… pe bunica sa, Florina și pe câinele Max, cu care a crescut… dureri ascunse, ce nu se vor stinge ușor, însă ea nu cedează. Acolo unde este, se luptă să își construiască un viitor mai bun și să își vadă visul cu ochii: acela de a fi actriță. Și, mai ales, de a ajuta. Noi îi dorim să o vedem nu doar în telenovele sau filme spaniole de top, ci în producții hollywoodiene, frumoasa noastră vâlceancă mustind de talent și având o prezență scenică de excepție. De departe – spunem noi – bate orice spanioloaică, fiindcă are finețe, grație și trăsături faciale splendide. Am provocat-o la un scurt interviu, pe care, printre două reprize de muncă, ni l-a acordat, cu naturalețe și bucurie.

Teea, din câte cunosc despre tine, căci ne știm de o viață, ai plecat în Spania pentru a-ți vedea visul cu ochii, iar acel vis te-a îndreptat către actorie. Cum ai începe un interviu televizat, dacă ți s-ar propune asta?

Numele meu este Medeea, am 25 de ani și sunt actriță. După această propoziție, probabil, urmează seria întrebărilor “Și în ce film ai jucat?”, “Când te vedem la Hollywood?”, “Poți să plângi la comandă?”. Întrebări care au o tentă de ironie și la care pot răspunde doar cu un zâmbet larg și cu mai multă convingere. Medeea, 25 de ani, Actriță.
Am studiat timp de 4 ani cinematografie și teatru, am participat la două scurtmetraje și o piesă de teatru. Cel mai recent proiect este un serial care se va difuza în luna septembrie.

Superb! Și, cum ai ajuns aici?

Este una din întrebările cele mai dificile care mi-a fost pusă în toți acești ani. “Cum ai decis să devii actriță?” sau “Când ai știut că vrei să studiezi actoria?” Răspunsul este: nu știu momentul exact în care am ales, probabil profesia m-a ales pe mine.
Totul a început acum 6 ani. Eram în ultimele luni de liceu, focusată pe a termina anul cu brio, a promova examenul de bacalaureat și a continua studiile în domeniul pe care îl alesesem: contabilitatea. Când îți asculti instinctul și reușești să obții echilibrul între minte, corp și suflet, atunci știi ca ai ales bine, iar eu eram departe de a fi mulțumită cu viitorul ce părea a mă aștepta.

Orice copil visează, ca, atunci când va fi mare, să se facă ceva; doctor, polițist, profesor. Tu ți-ai dorit încă de atunci să poți aduce bucurie și încântare oamenilor, jucând în piese de teatru sau în filme și, desigur, să fii admirată și iubită pentru asta?

Actoria nu a fost visul meu de mică, nici nu am avut un model de urmat, nici nu am un actor în familie de la care m-aș fi putut inspira, dar ceva striga în interiorul meu, așteptând sa fiu pusă sub presiunea de a alege între evident și nebunesc. Și așa am decis sa îmi fac bagajele, să plec în Spania și să îmi încep călătoria vieții. Încercări au fost multe, încercări pe care le-ar putea înțelege doar cineva care trăiește printre străini. Începuturile au fost, sunt și vor fi întotdeauna înfricoșătoare, ești nevoit să rupi o parte din tine și să îi faci loc celei noi. O persoană nouă, într-o țară nouă, o limbă diferită și cel mai important, mentalități diferite. Frica de eșec, oboseala, dezamăgirea, momentele în care îți pierzi speranța, dorul de casă, de familie și de esența ta și-au spus cuvântul în repetate rânduri, dar atunci când ai un vis pentru care să lupți și știi ca în țara în care te-ai născut, ai mai puține șanse de a-l împlini, nu îți rămâne altceva decât să continui sa lupți.

Evident, nu a fost ușor, fiindcă, o luptă-i viața, deci, te luptă! Când am luat decizia sa fac pasul acesta, m-am lovit de nenumărate ziduri, ironii, batjocură, cu timpul am înțeles că aceste lucruri i se întâmpla oricui vrea să iasă din tipar. Mulțumită mamei mele (n.r. Mariana) și a unchiului meu (n.r.Nicu), care m-au sprijinit și mi-au încurajat nebunia, astăzi sunt aici. Șase ani mai târziu, cu o nouă viață, o nouă perspectivă asupra schimbărilor și cu mai multă dorința de reușită, ca niciodată.

Crezi că experiența de viață te-a ajutat să cunoști mai bine oamenii, cu bune și rele, așa cum sunt ei? Așa cum te știu, ai un suflet imens și o frumusețe interioară ce iradiază și, înainte de toate, îți pasă de oameni!

Următorul proiect de viitor este să studiez psihologia. Cu ajutorul artei am reușit să înțeleg anumite tipuri de personalitate, să îmi dezvolt empatia față de necunoscut și neînțeles, pentru a nu îmi judeca niciodată personajul pe care îl interpretez, iar acest lucru m-a ajutat la dezvoltarea personală și a relațiilor cu cei din jur.
Dacă îmi permiți, aș vrea să dau un sfat celor care se simt pierduți, care nu știu ce să aleagă doar pentru că se gândesc la un viitor stabil. Nu există! Nimeni nu îți poate garanta că, dacă o sa studiezi la facultatea X, o să ai un loc de muncă pentru toată viața. În schimb, eu îți pot garanta că, dacă nu alegi ceea ce dă sens vieții tale, o să simți o frustrare toată viața. Cu timpul, frustrarea asta o să devină din ce în ce mai mică, o să te obișnuiești cu rutina și o să pară ca a dispărut, dar ea doar este ascunsă, acolo, într-un colț întunecat. Nimeni nu o să creadă în tine așa cum crezi tu și, crede-mă, nici nu ai nevoie să o facă.

Îți mulțumesc din suflet, sper ca bunul Dumnezeu să te ajute să fii ce vrei să fii și chiar mai mult. Să strălucești și să poți ajuta! 

Kandy Reisenauer

 

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *