Avem, ca vâlceni, privilegiul de a avea o femeie senator, o femeie cu o pregătire profesională de excepție, cu un bagaj emoțional colosal și cu o determinare incredibilă de a face bine semenilor. Este Claudia Banu. Aceasta tocmai a semnat un material pe care tocmai l-am dat publicității, legat de Ziua Drepturilor Omului, 10 decembrie, zi marcată an de an, instituită în urmă cu 71 de ani, mai exact pe 4 decembrie 1950 de către ONU. Cu doi ani mai devreme, în data de 10 decembrie 1948, ONU a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului, completată mai apoi cu o serie de documente.
Claudia Banu spune: “Potrivit Declarației, toți oamenii, indiferent de sex, rasă, culoare, naționalitate și opinii au aceleași drepturi inalienabile, care nu pot fi restrânse prin legi sau prin orice fel de constrângere.
Într-un context mondial din ce în ce mai complex (politic, social și economic), drepturile fundamentale ale omului sunt tot mai vulnerabile iar apărarea acestora trebuie să rămână o preocupare continuă a fiecăruia dintre noi.
Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi și se pot prevala de toate drepturile și libertățile proclamate în Declarație fără nici un fel de deosebire de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, avere, naștere sau orice alte împrejurări. Toți oamenii sunt egali în fața legii.
Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei sale. Nimeni nu va fi ținut în sclavie, nici în servitute. Nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
Alte drepturi fundamentale: dreptul la proprietate; dreptul la libertatea gândirii; dreptul la libertatea opiniilor și a exprimării; dreptul de a alege și a fi ales; dreptul la muncă; dreptul la învățătură; dreptul de a circula în mod liber și de alegere a reședinței; dreptul de azil; dreptul la o cetățenie”.
Foarte adevărat, foarte frumos spus.
În altă ordine de idei, există un fenomen ce începe să sensibilizeze și să deranjeze tot mai rău. Va duce, inevitabil, la răzvrătire. Da, în timp ce un număr colosal de finite umane sunt călcate în picioare, înfometate, umilite, închise, bătite, ucise, violate, sau batjocorite de cei ce ar trebui să le pună o pâine în mână, în numele corectitudinii politice, lucrurile par uneori, a se inversa. Tot așa cum se răstoarnă și valorile. Uneori, flagrant. Albul devine negru, binele devine rău și invers. Adevărurile istorice sunt terfelite, capodoperele maeștrilor sunt călcate în picioare și distruse, infractorii sunt reabilitați și făcuți parlamentari, desenele animate, personajele de film, personajele poveștilor, statuile, operele și baletul sunt mutilate sau refăcute conform unei realități utopice. Aici nu mai este vorba de încălcarea drepturilor omului?
Se spune că fiecare om are dreptul la libertatea exprimării. Ori, aceasta este vax, apă de ploaie, atâta timp cât, dacă scapi o expresie liberă, considerată nelalocul ei, în mediul virtual sau unei persoane, pe stradă, riști sancțiuni urâte, până la a ți se suprima contul sau libertatea. Nici o simplă glumă nu mai e permisă, duce la isterie. Unde sunt drepturile omului aici? Doar gândul mai este liber? De ce atâta cenzură? De ce mistificări, de ce reinterpretări, de ce rescrierea istoriei? Cui servesc astea? Unde poate duce asta, decât la alte resentimente și porniri nefaste? Desigur, a gândi într-un anume fel nu presupune a-i jigni sau leza pe alții, dar a suprima libertatea de exprimare, drept elementar al omului, este semn de derapaj grav al societății moderne! De ce impui omului să fie ce nu este?
În numele drepturilor omului, nevaccinatii au dreptul de a infecta și reinfecta aproape la infinit planeta. De ce? Pentru că, in numele populismului, se ține prea mult cont de opiniile lor deprinse pe la scara blocului. Alte state instituie obligativitatea certificatului verde sau a vaccinării. Noi incă facem ce vrem! E doar un exmplu. Tot în numele drepturilor omului, Albă ca Zăpada din viitoarele filme hollywoodiene va fi de culoare, un posesor de palate cu pagode și flotila de BMW-uri, cu averea nejustificată nicicum, va incasa ajutor social și, ipotetic, orice migrant de la granița Belarusului va putea să se joace cu bombe în centrul Europei ori să incaseze ajutoare sociale pentru care europeanul obisnuit cotizează muncind din greu. Totul e relativ.
Lumea a devenit un haos, mai mult cu rele decât cu bune…Încotro, omenire?
K.R
