Învierea Domnului va rămâne întotdeauna sărbătoarea cea mai importantă a creștinățății și, indiferent de conjuncturile politice, geopolitice, sociale, istorice, Lumina ei va fi mereu la fel de puternică.
Anul acesta, da, suntem mai triști, suntem mai puțini, suntem mai îngrijorați, suntem mai săraci.
pandemia a făcut victime. Temerile, incertitudinile, suspiciunea s-au înrădăcinat în sufletele oamenilor. Boala perfidă ne-a răpit părinți, frați, copii, prieteni, vecini.
O altă năpastă, mult mai cumplită încearcă greu națiunea vecină, acolo, moartea seceră vieți și ticăloșia umană distruge orașe în fiecare zi. Săptămâna Mare a ajuns prilej de entuziasm pentru slujitorii lui Satan, camuflați în sutane, aceștia se laudă că lansează rachetele numite chiar Satan, incredibil, iar patriarhia Rusiei dă blagoslovirea pentru a semăna moarte! Tragedia imensă a poporului ucrainean ne marchează poofund, ca oameni, ca semeni, suntem empatici, suntem darnici, rupem din puținul sau din multul nostru pentru a-i ajuta pe acei nefericiți a căror tragedie pare a nu se mai sfârși decât odată cu sfârșitul inevitabil ce va veni pentru precursorii Răului.
Scumpirile generate de cele două nenorociri se țin lanț și, de asemenea, par a nu mai conteni. Facturile la energie și gaze sunt mai mari decât venitul pe o lună a milioane de români. Hrana cea de toate zilele este un lux.
Dar, nimic din toate acestea nu pot umbri marea bucurie a Învierii Domnului.
Sărbătoarea Învierii Domnului este cunoscută sub denumirea de Sfintele Paşti. Cuvântul „Paşti” este de origine ebraică. La evrei, cuvântul Pascha (pesah) însemna trecere şi era moştenit de aceştia de la egipteni, indicând sărbătoarea anuală a azimilor în amintirea trecerii evreilor prin Marea Roşie şi a eliberării lor din robia Egiptului. Termenul „Paşti” este preluat de creştini, dar primeşte o nouă semnificaţie: trecerea de la moarte la viaţă. După părerea celor mai mulţi exegeţi şi istorici bisericeşti, învierea Domnului a avut loc în prima duminică de după Paştile iudeilor din anul 33 al erei creştine. Paştile evreilor (Pascha) se serbau în seara zilei de 14 Nisan. (Nisan fiind prima lună a anului evreiesc, care începea la luna nouă de după echinoctiul de primăvară). Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325 a încercat să introducă o uniformizare a datei serbării Paştilor în toată lumea creştină.
După Răstignire, trupul lui Iisus a stat în mormânt de vineri seara până în noaptea de sâmbătă spre duminică, moment în care Mântuitorul a înviat şi a ieşit din mormânt fără să mişte piatra şi fără ca ostaşii să simtă. Pământul s-a cutremurat şi un înger venit din Cer a răsturnat piatra de la uşa mormântului. După ce şi-au revenit din spaimă, soldaţii au fugit în oraş povestind cele întâmplate, dar arhiereii şi preoţii le-au cerut să mintă poporul şi să spună că trupul Mântuitorului a fost furat de ucenicii săi. Cu toate acestea, adevarul n-a putut fi ascuns, vestea despre învierea lui Iisus s-a răspândit în tot oraşul iar apariţiile Mântuitorului până la Înălţarea Sa aveau să confirme cea mai mare minune a tuturor timpurilor.
Kandy Reisenauer
Redacţia “Curierul de Râmnic” doreşte tuturor cititorilor şi colaboratorilor un Paşte fericit, cu Lumină, cu tihnă sufletească şi trăiri alese, cu sănătate, dragoste şi cu masa creștinească cuvenită!
