Ministrul şi afacerea olandeză…
Ca orice numit sau ales şi ministrul economiei din guvernul rumânistanez al premierului Măciucă încearcă să-şi ascundă averile şi trecutul. Mai întâi, deşi era obligat de lege, vând a devenit ministru nu şi-a publicat declaraţia de venituri şi interese. Şi nu că ar fi uitat sau neglijat ci fiindcă avea mari interese. Era ministru dar încă nu demisionase din bordul unei mari companii străine cu interese în construcţia de nave maritime. Dar scandalul ăsta ar fi doar unul mic dacă lucrurile nu ar fi stat cu totul altfel. Compania unde era director tocmai se afla în plin scandal cu altă mare companie străină. Avusese loc o licitaţie publică pentru construcţia unor corvete , licitaţie căstigată de rivalii companiei al cărei director executiv era tocmai ministrul în cauză. Din motive meschine, numite, se pare, şrtiinţific parandărăt guvernul anterior blocase licitaţia favorizând astfel compania pierzătoare. Şi să vezi ce a urmat. Noul ministru al economiei, adică exact ministerul care trebuia să rezolve problema corvetelor, era şi director la una din firmele participante şi declarată ulterior pierzătoare.
Dar noul ministru nu acordă proiectul companiei câştigătoare şi face tot ce poate să treneze tranzacţia iscând astfel un mare conflict cu o ţară puternică şi prietenă care a stat mereu, de-a lungul istorie, lângă şi de partea Rumânistnului. Deci de dragul unei poziţii şi a unor bănuţi în plus, domnul ministru al economiei rumânistaneze dă de-a berbealucul două sute de ani de bună înţelegere şi colaborare.
Vă daţi seama de absurdul situaţiei? Fostul director al companiei pierzătoare ajunge ministru şi poate face jocurile pentru fosta sa companie. În plus şi-a adus în minister mai mulţi foşti colaboratori de la compania străină. Şi cu toate aceste nemernicii, nici-o instituţie de forţă din Rumânistan nu ia nici-o măsură! O fi oare parandărătul atât de mare încât poate fi ămpărţit la mai mulţi? O simplă întrebare….
Judecătorul şi-a făcut datoria, poate să se pensioneze…
În ţara lui Absurd Vodă, Rumânistan, măgăriile şi mişeliile se fac pe faţă, fără nici-o jenă, într-un total dispreţ faţă de legi şi, mai ales, faţă de popor! Şi asta fiindcă instituţiile de forţă nu-şi fac datoria, ba, mai mult, sunt chiar complice la matraplazâcuri.
Ultima porcărie este cea în care mai multe instituţii rumânistaneze şi-au dat mâna la salvarea unui hoţ de doctorate. Hoţ care, din întâmplare sau nu, se află pe scaunul uneia dintre cele mai importante funcţii, adică aceea de premier al Guvernului Rumânistanez!
Adică neonorabilul premier câştigă un purcoi de bani de pe urma titlului de doctor, în ce fel, nu conteează, obţinut în urma unui plagiat scandalos. Dar ce se întâmplă când presa liberă, încă, află de furtul intellectual? Normal, presa face scandal şi cere instutuţiilor abilitate să anuleze doctoratul furat iar autorul să-şi dea demisia de onoare! Care onoare, că nu o vedem?
Şi cum instituţii statului au reacţionat correct. Întâi au blocat o cercetare a lucrării de doctorat iar însuşi premierul şi-a secretizat-o cu de sine putere, şi asta chiar avea putere. Au urmat procesele celor nouă sesizări de furt. Şi toate cele nouă sesizări au fost respinse de judecătorii cinstiţi. Ba unul, mai harnic, a închis trei procese, la prima înfăţişare, într-o singură zi motivând că nu-i frumos să-l ataci pe premier împiedicându-l astfel să-şi ducă munca la bun sfârşit! Adică, ăn Rumânistan, poţi fura liniştit fiindcă nimeni nu te poate acuza fiindcă te deranjează la muncă? Absurdul la el acasă! Dar să mai vezi ce curată coincidenţă. A doua zi, după ce a anulat procesele care-l incriminau pe premier, judecătorul respectiv a făcut cerere de pensionare, la 45 de ani, cerere aprobată pe loc şi toată lumea mulţumită şi cu lacrimi pe obraji. Adică, premierul cu onoarea nepătată iar judecătorul cu suta de mii de firfirici, pensie specială, pe lună!
Să tot fi premier sau magistrat în Rumânistan, căci merită cu prisosinţă chiar şi pierdutul a câteva ore în care poţi copia, a se citi fura, o lucrare de doctorat!
Două milioane de semnături…
Preşedintele Rumânistanului s-a dovedit a fi o paiaţă înşelând încrederea milioanelor de votanţi care l-au pe tron. Pas cu pas nimic nu a făcut din ceea ce promisese, dar cu toată nemulţumirea provocată nu merită o suspendare din funcţie şi nu că nu ar merita-o ci fiindcă s-ar arunca ţara într-un mai mare haos decât cel deja existent.
Ultimele alegeri au adus în Parlamentul din Rumânistan nişte specimene scandaloase şi extranaţionaliste ce poveneau de la un partid nou cu nume de tinichea lustruită. Iar şeful gălăgioşilor ăştia, cu creierele lipsite de conţinut, era un tip agramat ce nu muncise nici măcar o zi singurile lui realizări fiind iscarea de conflicte patriotarde cu vecinii de la vest şi est.
Ei bine, ca să mai iasă şi ei în faţă, metaliştilor ăştia adunaţi de prin mahalale, li s-a pus pata pe el prezidente şi vor să-l suspende. Au venit în Parlament cu multe cutii în care pretind că au două milioane de semnături. Culmea e că nici la alegeri nu au obţinut atâtea voturi, ba mai mult sunt în cădere liberă în sondaje. Deci de unde atâtea semnături? Probabil trăiască XEROX-ul şi alte aparate de copiat.
Asta ne adduce aminte de modul în care sunt înscrişi diferiţii candidaturi la parlamentare sau locale. Sunt mulţi care mănâncă degeaba banii statului cu candidaturile lor fiindcă prezintă liste cu zeci de mii sau sute de mii de semnături, depinde de caz, iar în ziua alegerilor nu primesc nici măcar voturile familiei. Şi te întrebi de cum au strâns semnăturile? Răspunsul este simplu şi care se aplică şi în cazul prezentat mai sus. De zeci de ani, în Rumânistan există mai multe fabricate de livrat la pachet semnături şi adeziuni, evident contra cost. Din păcate nimeni nu cercetează atent aceste semnături fiindcă aşa ar afla că în Rumânistan avem mulţi oameni ce ating 150 de ani şi tot aici morţii încă se plimbă liberi şi votează! C-aşa-i în Absurdistan, pardon, Rumânistan!
Nuntă de campanie electorală…
Acelaşi lider al partidului cu nume de tinichia lucioasă, intrat şi el într-un mare con de umbra şi fiind refuzat din ce în ce mai mult, chiar şi vecinii Rumânistanului interzicându-i intrarea în ţările lor, şi neştiind ce să mai facă ca să mai apară şi el pe sticlă, a trecut la măsuri extreme. Adică a anunţat cui a vrut şi cui nu a vrut, că se însoară şi fiind un rumânistez popular şi nationalist, adică un mare papagal, îşi va face nunta la ţară, cică fără dar, şi a invitat la nunta sa, unde n-a căzut o stea ci bunul simţ, tot poporul rumânistanez, singura condiţie fiind ca fiecare nuntaş, ca să fie acceptat, trebuie să se prezinte în iie, iţari, broboade, sumane, cioareci şi alte cârpe populare. Ar fi de interesant să vină la nunta flecarului peste 10 000 de rumânistanezi neaoşi şi să vedem pe acest mare Gâgă cum de-i va hrăni, unde îi va caza etc.., probabil că o să se inspire fie de la pomana morţilor fie de la pomenile electorale şi o să umple un TIR cu pachete care vor conţine tradiţionala Eugenie, un măr, două bomboane fondante expirate, un covrig şi o cutiuţă de pateu vegetal, plus un chibrit şi o lumănare. Poate chiar şi vestita monedă de 50 firfirici. Rămâne de văzut ce vor face şi cui, rumânistanezii, vor aprinde lumânarea?
Ceea ce nu ştie nătărăul scandalagiu este că, înaintea lui, cu ceva ani în urmă, a mai fost un idiot care se credea Preşedinte şi care şi-a făcut ziua pe un stadion în faţa a una sută mii de membrii de partid. Şi nici după o lună ieşea foarte ruşinos şi definitiv din viaţa politică după o bătaie electorală încasată soră cu moartea. Nu aia fizică ci aia politică.
Metalurgistul nostru scandalagiu îşi continua pe FB Campania sa matrimonială şi tot invită la nunta lui. Ascultă popor rumânistanez, de ce dracului nu veţi merge cu toţii la nunta aiuritulu ca să vedem şi noi pe unde-şi va scoate cămaşa, pardon, iia?
Ciumpalacului nu-i plac perfomerii…
Am amintit în alte cronici absurdistaneze de performanţa rară a unui tânăr sportive ce a spulberat recorduri mondiale. I-am luat în tărbacă pe politrucii care au încercat să-şi facă imagine pe spezele sportivului şi nu i-am iertat. În acelaşi timp am apreciat totuşi recompensele care au venit, cam târziu, dar nu contează, bine că au venit.
Toţi rumânistanezii s-au bucurat de performanţele şi victorile tânărului, numai un veşnic ciumpalac de prin mass-media i-a puţit toată afacerea. Acest Ciumpalac, ăsta-i numele, n-am ce face, de foarte mulţi ani, scuipă pe sticlă, şi la propriu şi la figurat, numai şi numai venin. Până nu demult înjura sportul rumânistanez fiindcă nu avea rezultate, şi pe bună dreptate. Numai că veninosului Ciumpalac nu-i mai nici performanţele acum. S-a dezlănţuit pe micul ecran dar şi pe FB contra sportivului şi a recompensării acestuia cu bani şi decoraţii. Adică de ce un puştan de 17 ani să fie decorat şi premiat? De ce să fie lăudat? De ce să se vorbească de el atât de mult? Şi multe alte acrituri venite din partea unui ciumpalac care, la viaţa lui, nu a profesat decât un sport şi anume scuipatul de saliva şi la propriu şi la figurat. Cică angajaţii de la postul de televiziune unde debitează inepţii ciumpalacul, sunt nevoiţi, ca în fiecare noapte, după plecarea veninosului, să cureţe ore întregi scuipaturile Ciumpalacului. Şi la propriu şi la figurat.
Ciumpalacul face parte din categoria veninoasă a acelor cărora nimic nu le place, totul le pute şi nu îi vei vedea niciodată scoţând măcar un zâmbet minuscul.
Liber la furat, pardon , la achiziţii…
De bine, de rău, pentru a mai stăvili corupţia şi furatul banilor publici, până nu de mult, în Rumânistan exista o lege care limita achiziţile directe, adică acelea fără licitaţie şi concurenţă, la o sumă infimă la care mai erai oricum obligat să prezinţi minimum trei oferte. Şi tot se fura, dar mai greu şi mult mai puţin.
Şi la ce credeţi că s-au gândit aleşii rumânistanezi? Fiindcă vechea lege îi cam împiedica să-şi umfle conturile prea repede, stătură ei şi se gândiră până scoaseră din puţul gândirii lor una lege bună pentru miniştrii, primari, directori de deconcentrate sau şefi de sfaturi regionale. Adică orice achiziţie publică poate fi făcută fără licitaţii, fără oferte şi caiete de sarcini, numai la mâna şi dorinţa cumpărătorului, cu o singură condiţie, să nu depăşească doar o jumătate de million euro nu firfirici. Adică, liber la jaf şi la parandărăt. Acum aleşii, enunţaţi mai sus, nu vor mai putea da socoteală pentru aruncatul banilor în hazna nimănui. Şi să vezi cum se vor cumpăra creioane din China cu o sută de mii firfirici bucata, hârtie igienică din Papua la preţ de două sute mii firfirici sulul, sau gume de şters din Congo Brazaville cu doar o jumătate million firfirici bucata. Şi multe altele, de ne este teamă de cât vor da pe o maşină de servici sau pe un banner electoral?!!!
ANI nu vede când…vede…
În Rumânistan, obligaţi de partenerii străini, aleşii au fost nevoiţi să inventeze o agenţie care să le urmărească averile şi incompatibilităţile. Au numit-o pompos cu nume de femeie, ANI adică Agenţia Nevăzătorilor de Interese. Şi au creeat-o după chipul şi asemănarea lor. Adică un fel de femeie sau muiere credincioasă şi slugarnică care nu vede, nu aude şi nu vorbeşte, deci averile aleşilor rumânistanezi sunt şi vor fi în siguranţă pe vecie. Fiindcă ANI este în slujba poporului, prin popor înţelegând tagma preşedintelui, a miniştrilor, a aleşilor parlamentari, judeţeni şi locali. Plus a directorilor numiţi de cei mai sus amintiţi!
Mass-media, prin efortul a câtorva puţini ziarişti încă onorabili, a sesizat mai multe cazuri de incompatibilităţi sau de averi nejustificate, sesiyări la care ANI era obligată să ancheteze şi să dea un verdict. Dar să vezi ce face draga de ANI în Rumânistan? Ori tine dosarele sub lacăt până când respectivul posibil infractor îşi termină mandatul şi se pensionează, ori prelungeşte ancheta până apare providenţialul termen de prescriiere. Şi cu toate acestea ANI a avut şi succese. Cum unul dintre membrii unui partid calcă pe bec şi intră în dizgraţia şefului, cum şi ANI îşi face apariţia şi-l desfiinţează pe păcătosul care şi-a înfruntat partidul şi şefii! Excepţională conduit morală are cucoana asta frivolă denumită pompos ANI adică Agenţia Nevăzătorilor de Interese!!!
Judecătorii vor în rai, episcopul nu…
Şi încheiem acest articol cu devoalarea unui înalt act de omenie şi religiozitate a mult blamatei justiţii absurde din Rumânistan, ca să nu mai zică cârcotaşii ceva.
Se ştie că în Rumânistan, Biserica face casă bună cu political, mai ales când e vorba de privilegii, de pomeni financiare date întunericiţilor sau de ajutor în campaniile electorale. Ei bine, în Rumânistan, undeva pe malul unei ape, locuieşte şi bisericeşte un prea înalt prelat întunericit care a avut curajul, dat probabil de prietenul său cu coarne, să construiască una biserică fără autorizaţie, direct pe trotuar. Vorbim de autorizaţie? Vorba aia, de când are nevoie Ăl de Sus de hârţoage ştampilate, aud? Şi cum să nu vedem grija întunericitului prelat pentru credincioşi? Vrei nu vrei intri în biserică ca să poţi merge mai departe fiindcă dacă vrei să o ocoleşti, musai să o iei pe stradă dar acolo sunt maşini periculoase deci nu se face.
În loc să fie mulţumit de prestaţia creştină a marelui întunericit, primarul, ateu convins credem, a obţinut ordin de demolare a constrcţiei ilegale şi periculoase în acelaşi timp. Norocul întunericitului a constat în oarba justiţie absurdistaneză care, prin intermediul unui judecător care dorea să ajungă în Rai, probabil la sânul lui Avram dar şi la banii întunericitului, a blocat insistenţa criminală a primarului ateu. Astfel oraşul de pe malul unei ape mari a rămas celebru în lumea întreagă fiind singura localitate de pe Terra cu o biserică pe trotuar. Care, culmea, nici nu mai cheltuie bani pe tămâie fiind sufficient gazul produs de maşinile non-euro! Şi nici clopotele nu-şi mai au rostul, sunt suficiente clacsoanele cotidiene. Iar, ca punct suplimentar, înmormântările vor pleca direct de pe asfaltul străzii economisându-se timp şi energie! C-aşa-i în Rumânistan, nu?
Un pamflet de George Hodorogea
