Sorin Zamfirescu: Rememorări cu gust de Pelin (Capitolul nouăsprezece)-Memoriile celui mai bun primar al Râmnicului, din ultima jumătate de secol

56 0

OSTROVULE,  CE-AI  FOST  MARTOR …

 

 

 

 

Am amintit de faptul că Serbările Eclipsei au fost încununate şi de Festivalul de folclor “Cȃntecele Oltului”, organizat, de această dată, în mod excepţional, la fermecătorul Muzeu al Satului Vâlcean.

Vestitul festival, cu nenumărate ediţii la activ, se desfăşura, în mod tradiţional, la Călimăneşti, în insula Ostrov. Neobositul şi valorosul  etnolog şi scriitor, Gheorghe Deaconu, multă vreme organizatorul de facto al festivalului, a publicat un frumos album cu întreaga istorie de 50 de ani a acestui eveniment cu răsunet naţional, care îşi merită locul în orice bibliotecă.

Ostrovul, perla Călimăneştiului, „insulă miraculoasă răsărită în timp din apele învolburate ale Oltului, ape care înconjurau cel mai fabulos loc din țară cu nenumărate povești pe care generații de-a rândul le-au trăit cu mai mult sau mai puțin suspans” – cum frumos spunea un împătimit poet călimăneştean – a fost ani de-a rândul minunata gazdă a acestui tradițional festival folcloric.

Pȃnă la construirea barajului hidrocentralei din Călimănești, insula Ostrov era socotită cea mai mare şi mai frumoasă insulă interioară din Romȃnia. Nu doresc să reluăm disputa necesităţii construirii acestui baraj, cert este că noua insulă a Ostrovului, redusă mult ca suprafată, îndiguită şi ridicată mai sus cu cȃţiva metri pentru a nu fi inundată, cu o suprafaţă înjumătăţită, a rămas în continuare cea mai frumoasă insulă interioară, datorită eforturilor proiectanţilor,  constructorilor şi  autorităţilor locale.

Multiplele puncte de interes, posibilitatea de a aranja nenumărate scene pentru cele 10 ansambluri artistice riverane, cu multe locuri unde se poate dansa, cȃnta sau petrece, mă fac să  cred că nu există  altundeva un loc mai potrivit pentru desfăşurarea unui festival folcloric de anvergură.

Iar minunatul giuvaier al Mănăstirii Ostrovului, ctitorit de Vodă Neagoe Basarab, nu era disonant, ci întregea frumuseţea acestei serbări anuale a ţinuturilor traversate de apele Oltului.

Dar ce să vezi, aici e buba!

După  revoluţie, cȃnd biserica a redevenit – aşa cum era normal − una dintre cele mai importante instituţii  din Romȃnia, pe P.S. Episcopul Gherasim al Vȃlcii, ale cărui merite nu am de gȃnd să le contest, ba dimpotrivă, îl deranja faptul că în nord-estul insulei se reconstruise vechiul ştrand din Călimăneşti şi că trupuri bronzate în costume de baie coexistau pe aceeaşi insulă cu  locaşul de cult. Păi atunci, ce ne facem cu trupurile goale pictate în Capela Sixtină a Vaticanului? Radem şi această minunăţie?

Profitȃnd de o lăudabilă relaţie de prietenie cu preşedintele Consiliului Judeţean Vȃlcea, au pus la cale amȃndoi, reuşind, în cele din urmă,  transferul  fermecă-toarei  insule în patrimoniul Bisericii (!!!). Nici asta n-ar fi mare lucru, dar, imediat după transfer, tradiţionalul ştrand, pentru refacerea căruia se cheltuiseră bani grei, a fost distrus prin nivelare cu buldozerul. Apoi, accesul pe insulă a fost restricţionat, s-au construit porţi metalice cu lacăte, care se deschid doar între anumite ore, în funcţie de programul slujbelor mȃnăstireşti.

Deşi există în vigoare o lege întărită de o Hotărȃre a Consiliului Local, conform căreia, pe suprafaţa unui oraş, staţiune balneară de interes internaţional, nu este permisă creşterea animalelor, în locul teatrului de vară şi al bazinelor olimpice de înot dărȃmate, maicile au construit cotețe de găini și grajduri pentru porci. Vara, în sezonul estival, cȃnd încep căldurile mari, mirosul pătrunzător al animalelor ţinute  în cuşcă  e tot mai greu de suportat.

Am convingerea că modul cum este folosit în prezent acest colţ de rai e total greşit.

Vin destul de des la minunata bisericuţă din Ostrov, dar cred că amenajările adăugate unui momument istoric de excepţie aduc prejudicii estetice și funcţionale acestuia. Inchiderea pridvorului cu termopane, montarea pe acoperişuri şi prin curţi a unor baterii solare sunt în totală contradicție estetică, istorică şi legală cu giuvaierul plătit cu podoabele Doamnei Despina. Sunt convins ca asemenea amenajări sunt făcute  fără avize şi aprobări de la forurile competente.

Lăudabila intenţie a Primăriei de a construi  Teatrul de vară „Florin Zamfirescu”, realizat in parcul central, în cele din urmă, a suscitat şi suscită  încă  discuţii. De fapt, amplasamentul cel mai potrivit ar fi fost cel din insuliţa Ostrovului, acolo unde au existat vreme de zeci de ani minunatele clădiri ale Cazinoului şi Teatrului de vară.

Ar trebui făcut un sondaj public pe tema revenirii la organizarea vestitului festival al „Cȃntecelor Oltului” in cadrul natural al Ostrovului, unde se poate chiar reconstrui un teatru de vară cu sute de locuri. Credeţi că un festival rock organizat în Ostrovul Oltului ar fi inferior vestitului festival de blues de la Brezoi? Eu cred că nu!

Orice greşeală s-ar fi comis în trecutul imediat, se poate găsi o soluţie de remediere!

Cunoscȃnd deschiderea iubitorului de frumos, a Inalt Prea Sfinţiei Sale Varsanufie, arhiepiscopul Râmnicului, pentru evenimentele culturale de tot felul, precum şi acribia, evidenta dorinţă de mai bine a primarului Florinel Constantinescu, îmi place să sper că oamenii care ne conduc destinele vor găsi o soluţie de revenire a insulei în circuitul laic, pentru a putea fi pusă în valoare cum se cuvine unei podoabe naturale unice, așa cum este insula Ostrovului de pe malul Oltului din Călimăneşti.

Voi avea oare de partea mea nişte vectori de opinie din ţinutul nostru pentru susţinerea unei asemenea idei?

Ar fi nemaipomenit!

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *