Lipiţi de campionul mondial….
Cum, în general, politicienii din Rumânistanul cunoscut şi drept Absurdistan nu prea sunt iubiţi de sărmanul popor, ei fac orice de a se lipi de ceva care, cât de cât, să le aducă şi lor puţină imagine, cu alte cuvinte, să fure din strălucirea sau valoarea altcuiva!
Într-o ţară în care veştile bune sunt atât de rare precum alimentele ieftine sau banii din buzunare, orice rezultat mai acătării este un motiv de bucurie şi chiar mândrie pentru marea majoritate a rumânistanezilor, dar şi un nou prilej pentru conducători de a profita mişelesc şi nemeritat.
Dar să vedem ce s-a întâmplat în urmă cu veca zile, nu prea multe. Aşa cum am mai spus-o, de prea multe ori, în ţară nu merg lucrurile deloc bine, cu excepţia averilor aleşilor şi a întunericiţilor cu mătănii. Nici măcar sportul nu mai este ceea ce era odată şi asta fiindcă pe guvernanţi i-a durut în fund de aşa ceva! Arenele sportive au fost fie dărâmate ca să facă loc mall-urilor, fie au fost abandonate. În şcolile absurdistaneze nu se mai face sport iar copii s-au transformat practic în obezi. Ministrul de resort se uită doar la televizor urmărind întreceri sportive din alte ţări, foştii mari sportivi sunt ignoraţi şi nerespectaţi.
Ei bine, cu toate acestea mai sunt familii care-şi sacrifică casa şi banii pentru a-şi putea susţine odrasla să performeze la vreun anumit sport la care are certe aptitudini şi multă voinţă. Aşa s-a întâmplat şi în cazul nostru, iar un tânăr neajuns la maturitate a uimit întreaga lume a sporturilor acvatice. Băiatul nostru, spulberând orice recorduri, a făcut ca imnul Rumânistanului să fie cântat de două ori el obţinând două medalii de aur la cele mai importante probe de înot.
Şi să vezi ce-a urmat, un delir naţional având ca protagonişti întreaga haită de politicieni care s-au îngrămădit să se fotografieze cu eroul nostru, să dea mâna cu el, să vorbească de ce bine au făcut ei Rumânistanului de moment ce se obţin aşa performanţe. Să-ţi tot vină greaţă. Şi cum din procesiunea hoţilor de valoare nu putea lipsi nici huiduma de el prezidente absurdistanez, s-a trezit şi ăsta din profundul lui somn caracteristic şi a scos de la teşcherea o decoraţie ca să-l vadă pulimea când îl onorează domnia-sa pe sportiv. Premierul , alt adormit pe baricade, tam-nesam, a scos, din haznaua guvernamentală cu arginţi, nişte bani pe care i-a dăruit campionului, motiv pentru care s-a instalat vreo jumătate de oră pe micile ecrane vorbind agramat şi chiar insalubru. A dat bani pentru că nu lua de la el, deşi putea cu siguranţă dar întrebare: până acum de ce nu a găsit bani pentru sport, fiindcă, să se ştie, statul nu a contribuit cu nici-un sfanţ la pregătirea recentului campion! Ba mai mult, distrugând bazele sportive, avelea care, de bine sau de rău, încă funcţionau, l-a obligat pe sportiv să se antreneze în alte şări. Fireşte, pe banii familiei sale!
Nu s-au dat în lături nici ceilalţi miniştrii şi nici parlamentarii rumânistanezi, toţi dorind să-i fure tânărului un pic din strălucire şi să o pună pe ei, tâlharii! Probabil că toţi impostorii vor folosi fotografiile cu sportivul , în viitoarea campanie electorală, pe greţoasele lor afişe şi pliante pline cu minciuni! Nu ar fi mai bine dacă rumânistanezii l-ar vota chiar pe campion şi nu şleahta de gunoieri şi înavuţiţi din administraţia superioară a Rumânistanului?
Sinceritatea premierului Măciucă…
Zilele trecute rumânistanezii şi-au dat seama, încă odată, dacă mai era nevoie, că în ţara lor cei care fac legi, nici ei nu ştiu ce-au scris în ele şi mai ales dacă sunt aplicabile. Dovada certă a prezentat-o însuşi premierul ţării, pre numele lui ostăşesc de Măciucă. De ceva timp Rumânistanul trece printr-o mare criză economică, din varii motive naţionale dar şi internaţionale, preţurile la energie şi carburanţi s-au dublat iar alimentele sunt practic de necumpărat şi nu din cauza calităţii lor ci din cauza cifrelor ameţitoare aflate pe eticheta de preţ. Şi cum toate ţările din jurul Absurdistanului au luat măsuri, s-a trezit şi Măciucă să ia una, micuţă şi nestatornică. A dat una Ordonanţă prin care la fiecare litru de carburant, cumpărătorul să plătească mai puţin cu cinzeci de firfirici, nu era mult dar, în sfârşit, măcar o mică reducere. Măciucă şi tăntălăii săi de miniştrii au hotărât ca jumătate din firfirici să-i suporte statul iar cealaltă jumătate benzinarul. A dat Ordonanţa după care s-a lăudat cu ea în faţa presei, de parcă găsise izvorul tinereţii veşnice a lui Ponce de Leon!
O ziaristă, mai deşteaptă şi ne-dusă la biserică, l-a ăntrebat pe premier cum se vor recupera firfiricii de la benzinari şi, mai ales, dacă aceştia sunt de acord, fiindcă se ştie, într-o piaţă liberă statul nu se poate amesteca peste privat. Înghesuit, premierul a dat din umeri şi a bâguit câte ceva, încet, prostesc dar sincer!. Cică nu a vorbit cu patronii de staţii PECO, că nici el nu ştie cum şi ce să facă, dar – promite el – în zilele următoare se va gândi cum să rezolve problema. Păi bine, de ce dracului a dat Ordonanţa neştiind dacă este sau nu aplicabilă şi de ce dracului se laudă cu ceva ce nu există? Măciucă nu a avut şi nu are răspuns. El se gândeşte, zile întregi, zile în care rumânistanezii de rând, vreo optsprezece milioane, strâng din dinţi înjurând în faţa pompelor care afişează în fiecare zi un preţ tot mai mare. Că aşa e mereu în Absurdistan!
Socialiştii vor banii de la bogaţi
De ceva vreme, Rumânistanul este condus de o adunătură de două partide şi un grup de etnici. Astfel îşi trag partea liberali şi socialişti plus ăia fără de partid dar cu pretenţii. Şi să vezi de ce conducere unită are parte Rumânistanul? Când socialiştii zic hăi, liberalii fac cea iar etnicii îi măsoară din priviri şi votează cu ăl mai tare. Apoi vine liberalilor timpul să zică hăis şi socialiştii cea. Iar etnicii după cum le convine.
Se vede clar că Statul nu prea mai are bani. Se tot împrumută şi rostogoleşte datoriile dar degeaba, nu se strâng de loc firfirici. Şi asta fiindcă statul întreţine un imens şi obez aparat bugetar în detrimentul privaţilor. Liderii rumânistanezi au tot inventat la pensii speciale şi nesimţite încât nu prea mai ştiu cum să scoată financiar cămaşa de pe ei. De unde să mai facă rost de bani? Şi atunci stângiştilor socialişti li s-a pus pata pe banii privaţilor şi au început să inventeze tot felul de taxe şi impozite, botezate populist taxe de solidaritate. Adică obligă privatul să-i întreţină pe ei, pe guvernanţi, fiindcă nu cred că vreun rumânistanez de rând o va duce mai bine dacă privatului i se ia ceva din profit!
Absurdistanul este, în prezent, una din ţările cu cea mai mare taxare pe muncă, nefăcând astfel atractivă nici-o investiţie străină şi se mai miră guvernanţii de ce ţara este ocolită de marile companii străine care, în schimb, nu ocolesc deloc pe vecini!
În loc să reducă mult cheltuielile nesimţite bugetare, să impoziteze aşa cum trebuie pensiile speciale, şi să reducă masiv pomenile electorale, guvernanţii rumânistanezi nu au găsit altceva mai bun decât spolierea privaţilor, singurii care mai menţin ţara pe picioare, dar nu se gândesc că atunci când mediul privat va obosi şi va închide uşa, Rumânistanul va da faliment şi toţi se vor prăbuşi într-o ghenă, inclusiv ei, guvernanţi lacomi şi venali!
Suspendarea ratelor bancare
Ştiţi povestea aia cu gardul şi leopardul? Cam aşa fac şi Guvernul şi Parlamentul Rumânistanez! Actuala criză economică mondială alimentată în Rumânistan şi de ipotenţa acută a conducătorilor, a făcut ca ratele la bănci să devină aproape insurportabile. Indicele ROBOR a crescut ameninţător şi o rată de un firfiric acum un an, costă azi doi firfirici şi are tendinţa agresivă să tot crească. Dar ce face guvernul rumânistanez? În loc să ia măsuri pentru scăderea inflaţiei, scoate o lege din puţul gândirii parlamentare prin care, cică, le dă şansa rumânistanezilor cu credite să amâne ratele cu nouă (9) luni. Adică până când, poate, inflaţia va scădea cu de la sine putere căci de la conducători nici-o şansă! Rumânistanezii s-au bucurat dar nu şi-au dat seama de capcana nenorocită în care îi atrag guvernanţii şi băncile. Practic în timp ce 9 luni ne se plătesc rate nu e de nici-un folos, fiindcă, ce nu au spus guvernanţii, dobânzile merg înainte şi măresc astfel creditul şi sunt mari şanse ca o rată de doi firfirici azi, peste nouă luni să fie de …patru firfirici! Practic, prin această Lege, guvernul leagă definitiv pe cei împrumutaţi de bănci, înglodându-i de datorii imposibil de returnat. Cum spuneau grecii, parafrazând, spunem şi noi: temeţi-vă de guvernul rumânistanez atunci când face daruri. Sunt daruri otrăvite dar ce mai contează, conducătorii rumânistanezi sunt obişnuiţi să-şi bată joc de popor! Şi nu de azi sau de ieri…
Ministru demisionar pentru trafic de… subiecte!
În Rumânistan se pare că totul este posibil şi chiar un ministru care îşi face bine datoria, rara avis, şi totuşi să calce urât pe bec. Avea omul ceva posturi libere prin minister şi ce s-a gândit el? Având familie mare, prieteni şi datorii de partid, a cerut de la membrii comisiei de examinare subiectele de concurs, subiecte pe care le înmânat discret celor pe care-i dorea, alături de el, în minister, pe bani frumoşi chiar prea frumoşi. Dar se pare că unii nu şi-au ţinut gura închisă şi DNA-ul rumânistanez a prins de veste şi a deschis dosar penal, învinovăţindu-l pe ministru de trafic de influenţă. Conform obiceiului deja împământenit, ministrul prins cu ocaua mică a negat şi s-a declarat nevinovat şi o victimă politică. Şi totuşi, la presiunea unora, care or fi ei nu se ştie, ministrul şi-a dat demisia şi s-a autosuspendat şi din partid. La şedinţa de încunvinţare a urmăriri penale, stânga din Parlament a aplaudat şi l-a ovaţionat ca pe un erou de război, practic astfel stânga a aprobat furtul de subiecte. Ce e de mirare? Nimic, fiindcă acelaşi Parlament rumânistanez acoperă cu non-şalanţă furtul intelectual, adică cunoscuta deja poveste a doctoratelor mincinoase! Ultimul caz fiind chiar al numărului patru din conducerea absurdă a Rumânistanului, jocul de cuvinte nefiind de loc întâmplător!
Noul obiectiv turistic, capitala bombardată…
Din acelaşi motiv, goana după publicitate ieftină, politicienii de prim rang din Absurdistan s-au făcut din nou de cacao spre râsul şi batjocora întregii lumi democrate.
În apropiere de graniţe, o ţară gigant a invadat un vecin mai mititel. Toate marile ţări au sărit în ajutorul invadatului cu arme , medicamente, hrană şi bani. Numai Rumânistanul, deşi vecin cu conflictul, nu a dat mai nimic pe motiv că nu are de unde da. În schimb au invadat şi ei ţara atacată, dar nu cu arme ci cu politicieni. De la preşedinte, premier, miniştrii şi parlamentari, cu toţii s-au grăbit să facă turism în capitala ţării atacate. De ce? Simplu, preşedintele ţării respective devenise erou în mass-media internaţională, şi orice fotografie făcută alături de acesta era aur curat pentru politicienii absurdistanezi. Capitala respectivă a fost vizitată, este drept, şi de alţi mulţi lideri occidentali dar, nota bene, aceştia nu veniseră cu mâna goală ci aduseseră ceea ce avea nevoie poporul atacat mişeleşte de marele vecin din est.
Doar pomanagii din Rumânistan au venit cu mâinile goale lăsând ţării vecine o grămadă de… cuvinte frumoase dar goale de conţinut. Ba mai mult, în timp ce majoritatea ţărilor au blocat orice comerţ cu agresorul, în Rumânistan funcţionau şi încă funcţionează mari companii conduse de oligarhii statului estic agresor. Asta da umanitate şi spirit de ajutorare a vecinilor invadaţi, nu?
Mass-media îi critică, poporul a obosit şi s-a plictisit de subiect, dar turismul conducătorilor rumânistanezi în ţara vecină continuă cu vârf şi nesaţ. Doar, doar de i-o băga şi pe ei cineva în seamă….
Barilul scade, preţul pâinii creşte!
Economiştii lui peşte prăjit, din conducerea Rumânistanului, dau vina pe actuala criză şi pe nemaivăzutele măriri de preţuri pe preţul mare al barilului de petrol, rezultat în urma conflictului militar din Est.
Însă, doar proştii şi needucaţii pot să mai creadă asta. Într-adevăr, primele scumpiri pot fi puse pe seama creşterii preţului la petrol şi produse petrolifere, dar ceea ce se întâmplă astăzi în Rumânistan este de domeniul fantasticului, ăla horror!
De zile bune preţul barilului scade, şi scade bine, cursurile de schimb firfiric-euro şi firfiric-dolar sunt neschimbate de ani buni şi totuşi, în Rumânistanul zis şi Absurdistan, totul creşte fără oprire. De exemplu, ieri barilul a scăzut cu zece cenţi, la noi la pompă preţul a crescut cu zece firfirici. Şi aşa mereu, petrolul se ieftineşte dar în Rumânistan benzina se scumpeşte şi odată cu ea şi laptele, uleiul, carnea şi mai ales pâinea cea de toate zilele, principalul fel de mâncare a rumânistanezilor de rând. Cum dracului se poate întâmpla asemenea fenomen? Este clar că cel care menţine sau urcă preţurile este chiar STATUL RUMÂNISTANEZ fiindcă odată cu creşterea preţurilor lui i se măreşte bugetul datorită creşterii în acelaşi timp a impozitelor şi accizelor! Deci nu petrolul este în totalitate de vină ci însuşi lacomul şi parşivul guvern rumânistanez. Şi ca laşi ce sunt, guvernanţii aruncă vina pe coorporaţiile străine, pe globalizare şi nici decum nu-şi asumă erorile şi lăcomia evidentă. Nici nu le mai pasă de popor fiindcă pe ei nu-i afectează scumpirile având buzunarele şi seifurile burduşite cu firfirici, euroi, dolari sau alte valute convertibile!
Vom reveni în curând cu situaţia la zi în statul Rumânistan poreclit şi Absurdistan, fiindcă încă mai avem multe de spus şi de semnalat, critic, bineînţeles!
Un pamflet de George Hodorogea
