Cu siguranta ca sunt multi dintre noi care isi vor fi pus aceasta intrebare in conditiile in care in ultimii ani se vorbeste atat de mult despre inteligenta psiho-emotionala, dezvoltare si educatie personala. De ce am avea nevoie de asa ceva si de ce am avea nevoie de ceea ce numim „alfabetizare emotionala”?
Raspunsul il putem gasi, daca vom arunca o privire asupra definitiei acestui concept strans legata de istoricul aparitiei si evolutiei ideii de “inteligenta emotionala”. Poate ca momentul de la care a plecat totul,a fost prin anii 80 ai secolului trecut, cand Howard Gardner(considerat unul dintre cei mai influenti 100 de intelectuali ai lumii) a lansat teoria inteligentelor multiple, cel mai cunoscut precedent stiintific al inteligentei emotionale. El a inteles ca exista o inteligenta academica, sa-i spunem, de tip logico-matematica, mostenita genetic, o alta centrata pe obiecte(kinestezica, muzicala,spatiala si naturala si o alta ce poate fi cultivata, invatata si care se refera la relatiile dintre oameni. Ultima, se refera atat la capacitatea individului de a se cunoaste pe sine(inteligenta intrapersonala) cat si pe ceilalti(inteligenta interpersonala). Ultimile doua au fost incluse in termenul de „inteligenta personala” care a evoluat ulterior in cel de „inteligenta emotionala” despre care trebuie precizat de la inceput ca, spre deosebire de inteligenta de tip matematic(mostenita genetic), aceasta din urma se cultiva, se invata in timp, prin educatie. In 1990, John Mayer si Peter Salovey, au reunit aceste tipuri de inteligenta si au emis ipoteza ca ele fac parte dintr-un set numit „inteligenta emotionala”, studiu publicat in literatura de specialitate. Acestia sunt adevaratii autori ai conceptului si nu Daniel Goleman prin clasica si cunoscuta sa lucrare, care a fost de fapt o carte despre popularizarea ideii,un text jurnalistic si nu unul stiintific.
Dupa Salovey si Mayer, inteligenta emotionala se refera la o serie de capacitati umane legate de recunoasterea emotiilor, gestionarea si reglarea lor cu scopul de a rezolva probleme si de a se adapata eficient la mediul inconjurator, acest lucru presupunand si folosirea si modelarea mediului inconjurator in folos propriu nevoilor fiintei umane. Cu alte cuvinte, inteligenta emotionala, presupune dobandirea de abilitati in ceea ce priveste:
- Perceptia, constientizarea, identificarea si exprimarea emotiilor
- Intelegerea si analiza emotiilor
- Reglarea si gestionarea emotiilor proprii si ale celorlalti
- Constientizarea si gestionarea relatiilor dintre emotii, nevoi si gandire precum si a relatiilor dintre emotii si corpul somatic.
Multa vreme, in mod traditional, atat scoala cat si mediul familial, au considerat ca cea mai importanta este educatia copiilor prin acumularea de cunostinte la nivel intelectual si cognitiv, problema comportamentului, fericirii, etc fiind ceva strict personal si secundar ca importanta. Incepand cu 1994 insa, a avut loc o adevarata revolutie emotionala care a cuprins scolile din Occident, Statele Unite in special, dar si mediul corporatist si care a implicat parintii, profesorii, dar si institutiile. Aceasta revolutie a spus inca de la inceput cu voce tare ca NU poate fi lasata educatia emotionala la voia intamplarii. In ce a constat aceasta miscare, vom vedea in episodul urmator.
Dr. Corneliu Diaconescu
psihoterapeut specialist
Dr. Corneliu Diaconescu, medic și psihoterapeut specialist, susține cursul de inteligență și dezvoltare psihoemotionala. Contact: Facebook și la tel. 0745517462
