Începem astăzi o serie de articole legate de rata de economisire şi impactul asupra evoluției economice.
Economisirea națională nu înseamnă a tăia drepturile la venituri, la profit, la beneficiu sau drepturi salariale, așa încât să creem venituri suplimentare la bugetul consolidat al statului, prin care să putem face rectificări și pe baza cărora să asigurăm o creștere a economiei naționale. Desigur, economisirea este elementul de bază și se realizează prin utilizarea mai bună a factorilor de producție, a resurselor de care dispune societatea la un moment dat, a resurselor societăților comerciale naționale sau multinaționale, precum și prin cheltuirea eficientă a celorlalte sume care rămân disponibile la nivelul persoanelor fizice și juridice.
Evident, nu întotdeauna alocarea investițiilor în economie este o treabă ușoară. Modelul Solow pleacă de la ipoteza simplificatoare cum că nu există un singur tip de capital în lume, ci există mai multe tipuri, în funcție de afacerile private și de tradiționalitatea capitalului.
Guvernul investește în diverse forme capitalul public numit infrastructură, cum ar fi drumurile, podurile, sistemele de canalizare. Cunoștințele și abilitățile pe care lucrătorii le dobândesc prin educație și prin pregătire sunt esențiale pentru a înțelege rolul lor și a investiției pentru a putea să realizăm creșterea capitalului și pe această bază a numărului de societăți comerciale naționale și multinaționale, care să conducă și la creșterea capitalului uman, căruia să îi mărească atât capacitatea, cât și pregătirea, pentru a fi în măsură să producă mai multe bunuri și servicii de calitate și la costuri cât mai accesibile.
Cercetările privind creșterea economică subliniază faptul că acest capital uman este la fel de important ca și capitalul fizic, deoarece acesta poate conduce la creștere economică numai împreună cu resursele materiale și financiare.
O modalitate de a modela acest fapt este aceea de a da variabilei capitalului o definiție mai largă, care include atât capitalul uman, cât și pe cel fizic.
Microeconomia cercetării și dezvoltării necesită o dezvoltare a unor modele de creștere endogenă pe două sectoare care să asigure creșterea economică. Este, în primul rând, vorba de progresul tehnologic, cercetare, dezvoltare, inovare și invenții precum și despre îmbunătățirea calității forței de muncă.
Unele modele de creștere endogenă încearcă să încorporeze aceste fapte despre cercetare și dezvoltare. Și aceste modele trebuie incluse într-un model care, prin parametrii calculați, conduce la utilizarea eficientă și efectivă a factorilor de producție (capital, factor uman și resurse materiale și financiare).
Experții in domeniu au acordat spațiu și importanță prezentării aspectelor esențiale referitoare la creșterea economică, accentul fiind pus pe sistemul de indicatori statistici utilizabili în această direcție. Aceștia pun în evidență influența negativă pe care a avut-o criza pandemică asupra creșterii economice și, implicit, asupra nivelului de trai al populației.
Calculele arată că pentru a muta o economie către Regula de Aur, starea de echilibru, factorii de decizie politică ar trebui să adopte politici de încurajare a economisirii naționale. Dar cum putem face asta? O chestiune de contabilitate simplă, arată că economii naționale mai mari înseamnă economii publice mai mari, o mai mare economisire privată sau o combinație a celor două. O mare parte a dezbaterii asupra politicilor de creștere se concentrează pe aceste opțiuni.
Cel mai direct mod în care guvernul afectează economisirea națională este prin economii publice, diferența dintre ceea ce primește guvernul în veniturile din impozite și ce cheltuiesc. Atunci când cheltuielile sale depășesc veniturile, guvernul are un deficit bugetar, care reprezintă economii publice negative. Un deficit bugetar crește ratele dobânzilor și exclude investițiile. Reducerea stocului de capital face parte din povara datoriei naționale asupra generațiilor viitoare. În schimb, dacă cheltuiește mai puțin decât câștigă, atunci Guvernul are un excedent bugetar, pe care îl poate folosi pentru pensii și stimularea investițiilor.
Guvernul afectează economisirea națională influențând economisirea privată, cea realizată de gospodării și firme. În special, cât de mult decid oamenii a economisi depinde de stimulentele pe care le primesc, iar aceste stimulente sunt modificate de o varietate de politici publice. Mulți economiști susțin că ratele de impozitare ridicate asupra capitalului, inclusiv impozitul pe venitul corporativ, impozitul federal pe venit, impozitul pe proprietate și multe impozite de stat pe venit și pe proprietate descurajează economisirea privată, prin reducerea ratei rentabilității pe care o câștigă economisitorii.
Pe de altă parte, pensionarea scutită de impozit, cum ar fi IRA, sunt concepute pentru a încuraja economisirea privată, acordând un tratament preferențial veniturilor economisite în aceste conturi.
Unii economiști au propus creșterea stimulentelor de a economisi prin înlocuirea actualului sistem de venituri impozitate cu un sistem de impozitare a consumului.
CORNELIU CÎRSTEA
septembrie 2023
