Ion Iliescu s-a născut în 3 martie 1930, la Oltenița. A fost personajul central al evenimentelor din 1989, ca președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale între 22 decembrie 1989 și 1992. La primele alegeri generale de după revoluție, a fost ales președinte al României pentru mandatul 1992-1996. A revenit în aceeași poziție în perioada 2000-2004.
A absolvit cursurile Liceului Spiru Haret din București în anul 1949 și Institutul Politehnic București, urmat de cursuri la Institutul Energetic al Universității din Moscova. În perioada comunistă, a fost președinte al Comitetului Asociațiilor studențești (1956-1957), șef de secție al Comitetului central al Partidului Comunist Român (1965) și prim-secretar al Comitetului central al Uniunii Tineretului Comunist. Ministru al tineretului în perioada 1967-1971. Anii de îndepărtare de centrul puterii comuniste îl găsesc pe Ion Iliescu în funcția de vicepreședinte al Consiliului județean Timiș (1971-1974) și președinte al Consiliului județean Iași (1974-1979). Președinte al Consiliului național al apelor – din 1979 până în 1984 – și director al editurii Tehnice (1984-1989).
A fost membru fondator al Frontului Salvării Naționale, al continuatorului FDSN, devenit Partidul Democrației Sociale din România și, apoi, Partidul Social Democrat. Președinte al Partidul Social Democrat și președinte de onoare al aceluiași partid între 2005 și 2020. Senator în Parlamentul României, în perioadele 1996-2000 și 2004-2008.
Cărți publicate: Revoluție și reformă, ed. Redacției publicațiilor pentru străinătate, 1993; Revoluție și reformă, ed. Enciclopedică, 1994; Revoluția trăită, ed. Redacției publicațiilor pentru străinătate, 1995; Momente de istorie, ed. Enciclopedică, 1995; Fragmente de viață și istorie trăită, ed. Litera, 2011; Destinul unui om de stânga. Amintiri., Editura Litera, 2014.
S-a stins din viață la București, în 5 august 2025.
Dumnezeu să-l odihnească în pace
