Internetul oferă multe bucurii. Unele dintre ele având un impact foarte puternic asupra celor care avem ce să ne amintim. Zilele trecute, Teodora, fiica mea, împreună cu Mircea Lera, șeful Salvamont Vâlcea, au descoperit pe internet o fotografie veche care le-a atras atenția în mod deosebit. Au știut de la prima vedere că recunosc pe cineva într-o imagine, de dinainte de venirea fiicei mele pe lume.
A venit foarte emoționată la mine și m-a întrebat dacă nu cumva eram eu acel băiat dintr-o poză de grup, postată de niște maramureșeni care îl comemorau pe marele lor monitor de alpinism. Instructor, antrenor, lider și inițiator al grupului de alpiniști Montana, din Baia Mare. Ștefan (Istvan) Treger (1946-1994). Și da, eu sunt cel din grupul de tineri din poza aceea descoperită de Teodora, cel din stânga-jos, la Școala națională de alpinism din Dâmbovița, în anul 1987. Ștefan Treger ne-a fost monitor în vara aceea.
Îmi amintesc cu multă bucurie de el și de tinerii veniți din toată țara pentru antrenament cu cei mai experimentați dintre alpiniștii români. Nu eram mulți, dar eram foarte ambițioși și competitivi, cum le place generațiilor mai noi să-și numească determinarea de a fi cei mai buni. Cu un an mai devreme câștigasem o competiție națională de alpinism. Nu eram un începător. Practicasem acest sport pe toată perioada serviciului militar, care era obligatoriu pe atunci.
Îmi amintesc că, în tabăra din Dâmbovița, unul dintre tinerii din fotografie și-a retras foarte repede îndoiala la adresa priceperii mele de a trece un tavan de netrecut. Cât de puternice sunt aceste amintiri acum! Am rămas un sportiv toată viața, dar nimic nu se compară cu sentimentele victoriilor de atunci. Mi-l amintesc cu mult respect pe Bebe Braneci, din Olănești, din aceeași perioadă, remarcabil alpinist și mă bucur și astăzi de câte o întâlnire cu Mircea Lera, liderul salvamontiștilor vâlceni.
Alpinismul este un sport și o pasiune la care nu poate ajunge oricine. Îți trebuie curaj, spirit de echipă, dragoste de natură și credința că orice înălțime trebuie cucerită doar pentru că ea există pe acest pământ, cum a spus George Mallory urcâd spre Everest (Because it is there).
Mulțumesc, Teodora, mulțumesc Mircea pentru descoperirea voastră și pentru prilejul pe care mi l-ați oferit de a fi din nou pe înălțimi!
Eugen Neață
