1 Martie 1940, la Teatrul Adriani din Râmnicu Vâlcea a ținut o conferință marele scriitor Ionel Teodoreanu “pentru mărirea fondului de ajutorare al concentraților”.
“ Nu toți avocații și nu toți scriitorii au facilitate în exteriorizarea simțămintelor prin grai. Domnul Ionel Teodoreanu este înzestrat și cu real talent oratoric. M-a fermecat scrisul său, mi-au mișcat sufletul eroii creați de dânsul, dar m-a încremenit oratoria domnului Ionel Teodoreanu. M-a electrizat, și nu numai pe mine, ci întreg auditoriul care timp de trei ore încheiate rămăsăse prins ca în fața obiectivului fotografic. Elocința domnului Teodoreanu a captat publicul și l-a recreat prin digresiuni plăcute și printr-o bogăție extraordinară de cuvinte alese, l-a uimit prin definiții lapidare, l-a dominat prin verbul său, când vehement, când în șoaptă, l-a edificat prin subtilitate. Oratorie elegantă, pentru un auditoriu select.
Să citești opera unui scriitor cu care ești contemporan, să auzi din gura scriitorului însuși o caracterizare a eroilor creați de el, acestea sunt favoruri care trebuie să ne măgulească” Florian Stănescu – “Jurnalul”nr. 792
“ În latura culturală sunt tradiții adânci. Asociațiilor preoților și profesorilor, lampadorii de totdeauna ai neamului, s-a adăugat acum Căminul Cultural și Cercul Militar. O bibliotecă a Căminului e pusă la dispoziția orașului în Palatul Asociației Preoților. Corul și orchestra Căminului își confirmă așteptările prin manifestări artistice de seamă.
În cartierul Temelie, Fundația C. Daniilescu se dăruiește ca secție a Ligii Culturale, cu toată agoniseala unei vieți întregi. Biblioteca de peste 4.000 volume cheamă suflete fragede și mature și le picură, pe lângă sfatul cărții, îndemnurile și exemplul dărniciei.
Ziaristica își are și ea epoca de glorie. Peste 15 gazete și reviste au fost oferite vâlcenilor de diferitele teascuri ale trecutului imediat. Din ele, unele și azi, înfrângând greutățile vremurilor, mijlocesc- inter arma- glas slovei și viers muzelor.
Două cinematografe vin cu nota lor specifică în ansambul acestor preocupări, pe unde mai abat din timp în timp trupe de teatru și maeștri cântăreți. “
Pr. Constantin Grigore- Monografie-ghid, 1944
