Hello! Articolul de astăzi este puțin diferit față de restul, deoarece va fi o scurtă prezentare a mea și voi vorbi despre șansa pe care am primit-o când l-am cunoscut pe domnul Silviu Popescu.
Mă numesc Teodora Manafu, sunt elevă la Liceul ‘’ Gheorghe Surdu’’, din orașul Brezoi, și, probabil, precum majoritatea adolescenților de vârsta mea, am vise.
Încă de la vârsta de 11 ani, am descoperit una dintre pasiunile mele, respectiv psihologia. Chiar de pe atunci, am știut că asta vreau să fac, însă eram conștientă că visul meu poate deveni realitate numai prin foarte multa muncă. Probabil, dintr-o simplă joacă, nu încetam să mă informez și să acumulez noi informații despre acest subiect, care, și în prezent, sper să devină o meserie.
Probabil, unii tineri s-ar lăsa descurajați. Sincer, un oraș atât de mic nu-ți poate oferi toate resursele necesare pentru a te dezvolta într-o anumită direcție profesională sau chiar spre o inclinație artistică pe care o ai. Ei bine, pe mine toate aceste limitări nu au făcut altceva decât să mă ambiționeze. De ce? Pentru că, poate sună a clișeu, dar, de multe ori, pasiunile pot întrece toate limitele posibile. Fac parte din generația în care te poți exprima liber, și, cel mai important, avem libertate în alegere, în urmarea visurilor.
Unul dintre visurile mele e mult mai aproape de a deveni realitate. Încă de când nu știam să scriu aveam o pasiune puternică pentru literatură. Am crescut, iar bagajul meu de cunoștinte din literatură s-a îmbogățit, descoperind, încă de la 12-13 ani, marii consacrați ai literaturii, precum Kafka, Tolstoi, Cehov, Bukowski și mulți alții. Mereu i-am considerat un absolut perfect, un consacrat nemuritor și o lecție pe care niciodată nu vei termina de învățat. Am învățat mult prin ei. Și am crescut. Ei au fost ambiția pură prin care am realizat că scrisul e o parte din mine, pe care o iubesc.
Nu de mult, am început să lucrez la prima mea carte, în care nu fac nimic altceva, decât simplu, mă traduc dintr-o idee particulară într-un general valabil. Am ajuns să mă cunosc punând în rânduri părți din mine, iar asta m-a învățat multe. Cel mai important lucru pe care l-am învățat este faptul că Dumnezeu există doar în măsură în care tu ești propriul tău Dumnezeu. Asta m-a făcut să realizez că reala ta dezvoltare depinde numai de puterea voinței tale.
Una dintre ocaziile care a contribuit la dezvoltarea mea în această direcție a fost întâlnirea cu domnul Silviu Popescu, ce mi-a consolidat decizia de a începe să scriu o carte, prin faptul că mi-a propus să contribui cu articole pentru ziarul ‘’ Curierul de Râmnic’’.
Prin articolul de astăzi am vrut să expun o mică parte din ce sunt eu, dorind să arăt faptul că, prin ambiție, poți trece de limitele impuse de posibilitățile sociale ale sistemului sau orașului în care te afli.
Teodora Manafu
