„Trei cruci” după Isaiia Răcăciuni

1927 0

Teatrul Municipal „Ariel” Râmnicu Vâlcea a prezentat în premieră națională absolută o producție de marcă și excepție, la care Curierul de Râmnic a participat, spectacolul „Trei cruci”, după Isaiia Răcăciuni.

 

RĂCĂCIUNI Isaiia (pseudonimul lui Isaiia Nacht) a fost prozator, dramaturg, traducător, memorialist.

Debutează în dramaturgie cu “Trei cruci”, „apocalips in 9 tablouri” (1922).

Sprijinit la Teatrele Naționale din Iași și București de directorii (temporari) ai acestora, M. Sadoveanu și L. Rebreanu , teatrul lui Răcăciuni Isaiia, de o foarte modernă factură expresionistă, a cunoscut distribuții de zile mari (George Vraca, Aura Buzescu, Ion Iancovescu, Jules Cazaban, Romald Bulfinsky, Marietta Deculescu, Eliza Petrăchescu, Șt. Ciubotărașu s.a.).

Teatrul lui Răcăciuni Isaiia se înscrie în sfera experimentului modern, expresionist și pirandellian, ducând mai departe eforturile dramaturgice ale lui Camil Petrescu de a implanta în conștiința epocii „drama de idei”, cu eroi intelectuali sau conștiințe „problematice”. Alte înrudiri pot fi detectate cu teatrul lui M. Sorbul și I. M. Sadoveanu. În “Trei cruci”, subintitulată „apocalips”, problematica e cu precădere contemporană, cu ecouri directe ale frământarilor sociale, economice și moral-politice de după prima conflagrație: criză, șomaj, răsturnare a valorilor tradiționale, mit al „vieții moderne”, exacerbare a sexualității, violenței, agresivității și corupției. Fauna adusă în scenă, uneori recrutată din medii intelectuale, dar și la intersecția cu lumea interlopă (viu colorată), amintește curiozitatea teatrului expresionist german. Contemporan cu înnoirile teatrului european, Răcăciuni Isaiia inovează în spațiul românesc, folosindu-se și de tehnici pirandelliene, adaptate în texte.

Pe alocuri, mai ales prin motive, în “Trei cruci”, se remarcă unele paralelisme cu V. Papilian în sondarea obsesiilor și stărilor tensionate provocate de maladii „moderne”, inclusiv urmărirea îmbolnăvirii psihice devenită metafora unei lumi sortite nebuniei și morții. De aici și ideea unei „apocalipse” (regăsibilă și în romanele din aceiași ani ale lui Cezar Petrescu ) sau tragicul modem intuit într-o manieră apropiată de aceea din Daria lui L. Blaga.

Bine construite, alerte, cu personaje variate și creionate sigur, uzând de replica scurtă și dinamica, textele lui Răcăciuni Isaiia se resimt și de influența artei cinematografice.

 

“Viețile noastre sunt o sumă de întâlniri. De la Creație, la Naștere, la Moarte. Unele pot fi frumoase, altele mai puțin… Din toate, însă, învățăm, din toate ne construim ca Oameni.

Întâlnirea mea cu un autor-dramaturg aproape necunoscut nouă, românilor, și deloc altor seminții, cum este Isaiia Răcăciuni (Nacht, pe numele său adevărat) s-a produs cu mai bine de 20 de ani în urmă, absolut întâmplător, dar abia acum acea întâlnire și-a găsit calea desăvârșindu-și rostul prin plămădirea acestui spectacol, “TREI CRUCI”– în premieră națională absolută!

Un text înviat, adus din istoria trecutului an 1922, la istoria prezentului – la fel de expresionist în desfășurare! – pe care îl trăim atât de straniu și surprinzător, în care angoasa, suspiciunea și rezerva mocnesc la foc mic gata să se reverse, ca lava unui vulcan, din preaplinul „grijei” și „ocrotirii” față de celălalt, peste frumusețea sufletului tot mai uitat în dosul măștilor umezite de răsuflarea unei spaime, ca o umbră, care a început să contureze caratere și destine.

“TREI CRUCI “– textul original, scris la 1922 de Isaiia Răcăciuni, a oferit posibilitatea nașterii unui scenariu-dramatic inedit care a dus la zămislirea acestui spectacol profund, dens, actual, social, dramatic și tragic deopotrivă, un spectacol viu peste care s-a așezat în liniște emblema delicată a Teatrului „ARIEL” din Râmnicu Vâlcea, unde s-a născut. Un spectacol care vine, asemeni Marelui Bard, și pune curajos oglinda în fața conștiințelor spre a invita la o introspecție serioasă, dincolo de false pudori și alte clișeistice forme „estetice”, dar fără rabat la Credință și Adevăr.

Cât mai suntem, acum, ceea ce mai suntem, „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, oameni? La ce se rezumă, cu adevărat, pentru fiecare, Paradisul pierdut? Câtă valoarea mai are el – tot acum! – și dacă mai merită lupta pentru a ni-l recâștiga? Cât este ispită în viața noastră, renunțare sau neabatere de la drum? Drumul spre Lumină! Sau lumina a ceea ce crezi și în care crezi! Cât este noapte, cât este zi în noi? Cât este soare, lună, stele, nori, furtună, foc, ploaie, primăvară, vară sau câtă iarnă adunăm în noi deîndată ce frunzele galbene cad desfrunzind copacul vieții?…

Nu știu nici eu! Poate că nimeni nu știe. Doar Bunul Dumnezeu?… Dar El? El cine este? Cum este? E negru, e alb, roșu, galben, verde, albastru? Ori un metis? Un gri? Sau e Soarele dimineților care insistă să răsară din apele îngăduite curățeniei noastre întru frumosul spre care nădăjduim de cele mai multe ori în taină?…

Toate aceste întrebări sunt cât o Cruce… Vă oferim TREI!… Spre a avea speranța găsirii unui răspuns lămuritor…”regizor, Radu Botar

După părerea mea acest spectacol ne-a oferit ocazia de a trece din nou prin toate sentimentele pe care le trăim, mai ales în aceste zile de mari întrebări și încercări: credință, iubire, trădare, posesivitate, ură, egoism, altruism, prietenie necondiționată, recunostință, încredere, umilință și altele. Toate acestea, ca un cumul interesant, le-am simțit cu intensitate în timpul spectacolului și cred ca ne-au dat mult de gândit, tuturor! Este oglindită aici realitatea dureroasă, crudă uneori, a  zilelor noastre!

Actorie desăvarșită, dans contemporan, muzică bine aleasă, costume, scenografie, decoruri, toate acestea și celelalte aspecte au contribuit la buna desfășurare a unui eveniment ce va deschide, cu siguranță, o nouă perioadă cu surprize pentru toți cei ce  respectă și admiră cu adevarat această nobilă artă.

  

Distribuția:


Mihai Rădulea , Dan Constantin, Cătălina Sima, Iuliana Danciu, Adi Gheo, Gogu Preda, Ionuț Mocanu, Rada Constantinov, Julliet Attoh, Camelia Constantin, Georgiana Marin, Olimpia Deaconescu, Alin Holcă.

Regia Radu Botar,

 Scenografia Dan Felecan,

Coregrafia Mălina Andrei,

 Costumele Anna Szabo,

Muzica Ovidiu Iloc.

Echipa tehnică:


Lumini: Ionuț Marinache
Video proiecție: Ionuț Doniță
Sunet: Liviu Toma
Regia tehnică: Claudia Neacșu / Cristi Bunescu
Artist plastic  /Execuție costume: Carmen Prodan
Artist plastic / Butaforie: Diana Mitulescu

 
Mașiniști: Adrian Petrescu, Nicolae Arniceru, Cristian Constantin

Recuziter: Valentin Cîrciumaru
Costumieră: Anca Șerban

 (Sursa: Teatrul Municipal „Ariel” și Răcăciuni Isaiia – biografia)

 Corina Enache

Articole asemănătoare

PE CÂND DUMNEZEU….

Postat de - 17 iulie, 2021 0
FacebookTwitterPlimbare cu surprize! Pe când Dumnezeu, într-un moment de frământări interioare, se plimba prin lumea ce El însuşi o crease…

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *