Viceguvernatorul BNR, domnul Leonardo Badea, a declarat:
„Deja de mai bine de un an aproape toate analizele privind evoluția variabilelor macroeconomice și financiare sau referitoare la prognoze ale acestora implică referiri la evoluția pandemiei COVID-19.
Șocul pandemic care a lovit aproape întreg globul este cea mai evidentă demonstrație pe care o puteam primi pentru a înțelege că starea de sănătate a populației și riscurile de îmbolnăvire cu care aceasta se confruntă au repercursiuni majore asupra evoluției economiei.
Dacă până acum 1 an se vorbea doar despre implicațiile pe termen lung ale acestor factori, mai mult din perspectivă demografică, în ultimele luni ne-am obișnuit să folosim modele pe termen scurt și date cu frecvență ridicată pentru a corela situația medicală cu gradul de restricție al activităților și mobilității persoanelor și în final cu evoluția așteptată a sectoarelor economiei.
După scăderi pronunțate începând cu a doua jumătate a lunii noiembrie, numărul de cazuri noi de infectare cu SARS-CoV-2 în România înregistrează o cvasi-stagnare în ultimele săptămâni, tendință vizibilă și în cazul numărului de pacienți internați la ATI și al ratei de pozitivare a testelor.
Totodată, de la începutul anului curent, evoluția pandemică în România a fost mai atenuată comparativ cu regiunea. In aceste condiții consider că există premise favorabile în prezent pentru o continuare a tendinței de recuperare economică care s-a manifestat în trimestrele III si IV ale anului trecut.
Vaccinarea populației este deocamdată singura soluție viabilă pentru depășirea crizei medicale și implicit a celei economice, până la apariția unui tratament accesibil, posibil de a fi administrat fără spitalizare, care să reducă până aproape de zero riscul ca o persoană infectată să dezvolte forme grave precum și să reducă perioada de convalescență. Până la dobândirea imunității colective putem presupune că actualele măsuri de distanțare și restricții de activitate vor fi în mare parte menținute în România pe tot parcursul T1 2021, afectând preponderent sectoarele în care activitatea implică un grad semnificativ de interacțiune umană (de ex., HoReCa, transporturi, activități de spectacole, culturale și recreative).
În România gradul cel mai ridicat de volatilitate a indicatorilor economici generat de evoluția pandemiei a fost consemnat în trimestrele 2 și 3 ale anului trecut. Am avut atunci o cădere economică fără precedent în date trimestriale, urmată în trimestrul imediat următor de o recuperare amplă dar incompletă. În trimestrul IV tendința de revenire a continuat însă într-un ritm trimestrial mai redus.
După contracția de 3,9% consemnată pe ansamblul anului 2020, ne putem aștepta ca economia să crească într-un ritm apropiat de potențial în următorii doi ani. Trebuie să avem în vedere că activitatea economică a fost influențată negativ în 2020 și de producția agricolă slabă, cu un impact evaluat de aproximativ -1 punct procentual la dinamica medie anuală a PIB, dar este posibil ca anul curent să fie cel puțin unul neutru din perspectiva contribuției agriculturii la creștere. O estimare prudentă ne conduce la concluzia că nivelul maxim al PIB real anterior perioadei de criză (adică cel consemnat la finele trimestrului I 2020) ar putea fi atins și depășit în a doua parte a anului curent.
O serie de date cu frecvență ridicată arată că surpriza pozitivă din ultimul trimestru al anului anterior, comparativ cu așteptările, s-a datorat evoluției din unele sectoare ce au dovedit reziliență sporită față de situația pandemică, precum industria și comerțul. Deși tendința de creștere s-a menținut, ritmul a fost mai redus și pentru acestea.
Sectorul construcțiilor care a înregistrat creșteri importante pe parcursul trimestrului III a fost inevitabil afectat de sezonalitatea specifică determinată de condițiile meteorologice. Și în cazul serviciilor trimestrul IV a adus o scădere față de trimestrul anterior.
Pentru trimestrul I 2021 putem anticipa o decelerare a ritmului PIB real și a componentelor sale, justificată și de o deteriorare a perspectivelor în cazul partenerilor comerciali externi, dar este de așteptat să vedem evoluții trimestriale pozitive pe datele ajustate sezonier. În absența unor șocuri adverse ample și a unui nou val semnificativ de infectări, probabil că agenții economici vor continua să se adapteze gradual la noile condiții, iar sectoare precum industria sau comerțul vor avea în continuare rolul de locomotivă a creșterii, susținute pe partea de cerere în special de consumul intern și în planul al doilea de formarea brută de capital fix, dar posibil și de cererea externă în eventualitatea unei reveniri graduale a economiilor partenerilor externi.
Începând cu trimestrul II 2021, pe fondul avansului campaniei de vaccinare, putem anticipa o continuare a detensionării graduale a restricțiilor impuse de autorități. Aceasta va impulsiona probabil activitatea economică și într-o serie de alte sectoare, precum HoReCa. Activitatea din aceste sectoare ar trebui în mod normal să beneficieze și de condițiile atmosferice mai favorabile, o dată cu încheierea sezonului rece, care va facilita desfăşurarea de activităţi în aer liber, cu diminuarea presupusă a riscurilor de contaminare. Sub aceste auspicii, revenirea economică ar putea deveni mai generalizată și mai robustă în perioada verii.
Așa cum știm, în România banca centrală nu are numai rolul de autoritate monetară ci este în același timp autoritate de reglementare și autoritate competentă pentru supravegherea microprudențială instituțiilor de credit, având totodată și atribuții privind funcționarea sistemelor de plată și privind stabilitatea financiară, acest din urmă rol realizându-l inclusiv în cadrul unei colaborări inter-instituționale prin participarea la activitatea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială.
Din perspectiva tuturor acestor responsabilități, Banca Națională a României, care anul trecut a aniversat 140 de ani de experiență în slujba economiei românești, a acționat cu toate instrumentele disponibile și necesare pentru a contribui la atenuarea efectelor economice ale crizei pandemice.
Acțiunile băncii centrale au fost graduale și atent calibrate pentru a adresa provocările complexe generate de o criză fără precedent, care încă de la început se prefigura că nu va avea doar efecte tranzitorii ci va implica modificări structurale profunde și manifestări ce s-ar putea întinde pe o perioadă considerabilă de timp.
Totodată, a fost evident pentru toată lumea că ne confruntăm cu o criză ale cărei consecințe imediate pot fi mult mai eficient adresate prin măsuri cu impact rapid specifice politicii fiscale. Instrumentele de politică monetară pot contribui la mixul de politici de răspuns la o astfel de criză dar au un impact mai redus iar efectul lor este resimțit cu o anumită gradualitate dată de orizontul de transmisie.
Nu uităm de asemenea diferențele importante dintre economia noastră și alte economii din regiune cu care ne comparăm adesea, și mai ales vulnerabilitățile importante și deficiențele structurale majore cu care am intrat în această criză.
Dacă BNR nu at fi ținut seama de acestea în calibrarea atentă și prudentă a conduitei politicii monetare ar fi existat riscul accentuării unor turbulențe a căror amplitudine, chiar dacă în esență nu era justificată de factorii fundamentali, începuse deja să fie vizibilă pe piețele financiare de la noi în contextul ascensiunii bruște a aversiunii la risc. Efortul și resursele utilizate pentru calmarea acestor turbulențe ar fi fost mult mai mari în absența menținerii unei conduite prudente și echilibrate a băncii centrale.
Oricum, nicăieri în lume această criză aparte nu ar fi putut fi adresată numai prin instrumente de politică monetară iar ideea că politica monetară are răspuns la toate problemele este evident profund eronată.
Colaborarea interinstituțională și sincronizarea politicilor și măsurilor de răspuns la criză, atât pe plan național cât și la nivel european au jucat un rol important în eficacitatea diminuării pe cât posibil a efectelor economice negative. In special din perspectiva noastră de țară în care spațiul disponibil pentru activarea unor politici de răspuns la criză a fost și este mai redus prin comparație cu alte țări membre UE sau ale zonei euro, solidaritatea europeană a constituit un ajutor extrem de valoros”.
