“Și dacă din când în când,
O să mă primiți în gând,
Voi fi aproape de voi”
Și a fost Mentor Rock Gathering – In memoriam Adi Bărar.
Un tribut superb adus unuia din cei mai buni chitariști de la noi, un om aparte, sufletul trupei Cargo, una din cele trei cele mai iubite și bine cotate trupe de la noi.
Dacă întrebi rockerii români ce trupe rock preferă, sigur cel puțin jumătate strigă: CARGO!
Ca și giganții PHOENIX, Cargo au îmbogățit patrimoniul muzical internațional cu piese care scoală părul pe tine și sunt cântate la unison, glas cu glas, suflet cu suflet.
Brezoiul lumii, Brezoiul inimilor! Acum, Vâlcea înseamnă Brezoi
Meritul, da, meritul aparține unor fii ai Vâlcii care fac cinste județului, ridicându-l din nou din anonimat și propulsându-l în galaxia muzicii. Mihai Răzvan Mugescu, Cristina Mugescu, primarul Robert Schell, toți sponsorii. Și cei care i-au ajutat și au pus umărul pentru ca acest eveniment mega-important să devină un superb vis împlinit.
Visul lor, visul fanilor. Eu mi-am dorit toată viața să-i văd pe PHOENIX! E visul a mii de oameni care au venit de departe, din toată țara, oameni frumoși, educați, pitorești și originali. Plete în vânt, piei, ținte, motoare, tatuaje, rochii frumoase, coafuri funky, cizme din piele, bijuterii flower power, femei superbe, români faini, ca haiducii, mașini de teren impunătoare, campere, rulote, corturi, odrasle vesele, trăind muzicile alături de părinți. Brezoiul, oraș universal al acordurilor și vocilor răsunătoare, al bucuriei și entuziasmului fără limite. Și nu e ușor să vii de unde se agață harta-n cui, să plătești bilet, transport, cazare, masă, băutură, totul înmulțit cu 2,3, 5… totul merită, când e vorba de greii rock-ului românesc.
Adi Bărar, fondatorul formației Cargo, ne place să credem că a vegheat, de acolo, de Sus, cu spiritul său frumos, întreg festivalul, bucurându-se că atâtea suflete i-au închinat un eveniment atât de măreț și de reușit.
Deschiderea au făcut-o vâlcenii de la Civic Rebels, mândri să cânte pe aceeași scenă, în aceeași seara cu giganții PHOENIX. Și cu colegii vâlceni de la Antract. Și cu Trans Express, trupa lui Rareș Totu, formidabilul chitarist. Majoritatea pieselor din albumul nou al trupei Civic Rebels au ca fond inspirativ istoric, natural, folcloric sau mitologic, splendida țară a Loviștei. De aceea albumul se cheamă: VALEA LOTRILOR. Băieții au făcut senzație. De notat că Vlad Alexandrescu, voce și chitară, cântă în această formație chiar cu fiul său, talentatul tobar Radu George Alexandrescu. E un sentiment de nedescris! La rândul său, Chris Keys, keyboardist, absolvent al Școlii de Artă, este maestrul orchestral, consultant folcloric , cantautor și compozitor. Desigur, trupa nu ar fi ce este astăzi, fără Vlad Cioculeasa, 17 ani și Damien Phulpin – chitară bas.
ANTRACT au adus încă o dată fanii la extaz
ANTRACT, trupa de suflet a vâlcenilor, a reușit încă o dată să aducă fanii la extaz. Piesele vechi ale trupei au prins la fel de bine ca piesele noi, parcă, cu o tentă mai accesibilă, melodioase și încântătoare. Bobiță Cătușanu rămâne același chitarist teribil și suflet al formației, iar vocea lui Paul Radu poate fi considerată comoară națională, atâta forță degajă și atâta vlagă e în ea, dublată fiind de un suflet și un patos extraordinar! Showman în toată puterea cuvântului, un monument al naturii poate fi considerat acest fenomen de om.
PHOENIX, greucenii rock-ului românesc
Dacă iubești haiducia și rock-ul combinat cu folclor, mituri și tradiții românești, a vedea măcar o dată în viață legendara trupă PHOENIX, e o bucurie, o împlinire a sufletului.
Știați că sigla formației reprezintă o pasăre Phoenix stilizată, de culoare roșie, și a fost creată chiar de către Nicolae Covaci?
După recitalul băieților de la Trans Express, PHOENIX a adus atmosfera la paroxism. Evoluția este și de această dată uimitoare, trupa practică acum și rock-ul simfonic, ceva uluitor. SimphPHOENIX! Fanii s-au adunat în fața scenei și au cântat acord cu acord, vers cu vers, emoționați, vibrând cu artiștii teribili ce alcătuiesc trupa.
Nicu Covaci ne-a făcut enorma bucurie de a participa la acest eveniment și de a ne bucura cu alura sa încă haiducească, cu energia sa colosală și cu o formație proaspătă, plină de oameni – comori: pasaje din muzica clasică au prins noi valențe în mâinile chitariștilor săi incredibili, ale inepuizabilului tobar, care a făcut o reală demonstrațiede forță și viteză, Flavius, de numai 22 de ani, botezat “Mitraliera din Carpați“. Fenomenală este și violonista trupei, o fată de nota 20, frumoasă, soția basistului, cu o prezență scenică de excepție și un virtuoz al arcușului, desăvârșit. “Un îngeraș frumos și luminos care ne veghează și ne luminează la fiecare concert“, cum o descrie Nicu Covaci.
“Ne bucurăm foarte mult să ne vedem azi aici, să ne revedem, formația PHOENIX are un dar de a renaște. Vă prezentăm azi o formație tânără și frumoasă, cu cei mai buni dintre cei mai buni, darul nostru este acela de a renaște și de a cânta pentru dumneavoastră. Haideți, înainte de a cânta, să oferim celui care ne-a părăsit, Adi Bărar, un moment de reculegere…“
Și liniștea adâncă a frânt suflete.
Nicu Covaci are o carieră excepțională de mai bine de o jumătate de secol. Noua trupă Phoenix reprezintă un capitol unic în rockul românesc. Phoenix a hrănit spiritual generaţii de români, a lansat mari muzicieni şi piese nemuritoare. Noii membrii ai formaţiei au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului, traseul stilistic al formaţiei pornind de la muzică beat, rock psihedelic, hard rock și ajungând la etno – rock. Piese precum „Vremuri”, „Fată Verde”, „Negru Vodă „, „Strunga”, „Canarul”, „Mugur de fluier”, „Mica ţiganiadă” și „Nunta” sunt capodopere ce încă scriu istoria Phoenix. Dar piesa “În umbra Marelui URSS“reprezintă apogeul.
Alături de Nicu Covaci, PHOENIX înseamnă și Costin Adam, violonista Lavinia Săteanu, soțul acesteia, Vlady Săteanu (chitară bass), Cristi Gram (chitară) și Favius Hosu (tobe).
PHOENIX au cântat preț de două ore. Două ore magice, cu piese vechi, clasice, piese noi, adevărate opere. Recitalurile instrumentale au lăsat asistența fără grai. Așa ceva nu s-a pomenit! Fantastic! O mare de brațe, un cor al vocilor fanilor, feeric!
CARGO, un concert – rugăciune. Regele a murit! Trăiască Regele!
Sâmbătă, pe scenă au urcat favoriții bucureștenilor, Iris și Trooper, o formație mai tânără, prezentă des în Vâlcea, la Aby Stage Bar. Duminică, evenimentul s-a încheiat cu Compact, apoi, cu multașteptatul recital al celor de la CARGO. Un recital – rugăciune.
Adi Bărar a fondat trupa Cargo în 1985, în urmă cu 36 de ani. Întreg evenimentul din weekend a fost dedicat memoriei sale. Atâția artiști, atâtea suflete… un omagiu pe care Adi Bărar, cel plin de viață, poate nu și l-a imaginat niciodată, însă, soarta crudă, viața imprevizibilă, roata destinului, au făcut să fie posibil.
Dar… Regele a murit, Trăiască Regele! Show must go on, CARGO merge mai departe și își face fanii mai mult decât fericiți.
Iată componența de azi, cu care CARGO a venit la festival: Adrian Igrișan (voce, chitară), Octavian Pilan (baterie), Ionut Carja (clape), Alin Achim (bas) și, surpriză, elevul, singurul elev al lui Adi Bărar, David Cristian, un chitarist foarte tânăr și talentat, ce promite.
Fenomenalul solist Adi Igrișan l-a prezentat pe tânărul său coleg de trupă: “L-ați văzut pe scenă alături de noi in ultima perioadă. El este David Cristian, copilul care a crescut in spatele scenei, îndrăgostindu-se de chitară și devenind apoi elevul lui Adi Bărar, singurul, de altfel. Sperăm să vă bucurați și voi de prezența lui, așa cum o facem și noi, fără sa ne gândim o clipă ca există cineva care îl poate înlocui pe Adi Bărar“.
Nu cred că mă înșel, dar parcă am văzut lacrimi în ochii lui Igrișan când a amintit lucruri frumoase despre Adi Bărar și de câte ori s-a adresat publicului. De altfel, recitalul de două ore și aproape jumătate s-a constituit într-o rugă adresată Cerului, pentru milă și iertare, pentru sufletul frumos al celui dispărut, pentru noi toți; solistul chiar a spus rugăciunea Tatăl Nostru, de două ori, pe puțin. Rock creștin! Superb, divin. Rugăciune intonată pe acorduri muzicale, un show de excepție, cu lumini, imagini electrizante și lasere, acorduri fantastice și o voce de pus la rană. Probabil că Igrișan s-ar descurca excepțional și ca solist la Operă, octavele și inflexiunile lui fiind colosale!
Ce e de spus? Piesele clasice, în peste 1000 de voci. O mare de oameni fremătând, cu mâinile în aer. Lacrimi furișate în colțul ochilor, oameni dansând și scuturând din plete, o revărsare colosală de energie pozitivă. “Ziua vrăjitoarelor“, Nu pot trăi fără tine“,“Dacă ploaia s-ar opri“… cine nu le-a cântat măcar o dată? Cine nu le adoră?
Finalul a fost apoteotic. Organizatorii, prezentatorii, primarul Robert Schell, au fost invitați pe scenă să se alăture formației și publicului… ce a urmat e greu de descris. “Aproape de voi“– o voce, un suflet, un sentiment incredibil. Toți pentru memoria lui Adi Bărar! Adi Bărar, aproape de noi. Un cântec, ca o prevestire.
În seara asta vreau să beau
Să uit de-orice nevoi,
Să sparg paharul și să zic:
Sunt acum, aici, cu voi!
Nu știu cât timp mi-a mai rămas,
Dar vreau să mi-l petrec
Cu voi, care mi-ați fost alături
La bine și la greu.
Și de-o fi și eu sa mor,
Nu vreau să văîntristați…
Să cântați și să jucați, până-n zori…
Și dacă din când în când
O să mă primiți în gând,
Voi fi aproape de voi
Închin paharul și vă spun:
Îi mulțumesc Celui de sus
Că mi v-a dat prieteni buni
Și nu-s singur pe acest drum
Și de-o fi și eu să mor,
Nu vreau să vă întristați…
Să cântați și să jucați, până-n zori…
Și dacă din când în când
O sa mă primiți în gând,
Voi fi aproape de voi.
Kandy Reisenauer
