Deputații PSD Vâlcea Daniela Oteșanu, Eugen Neață și Ovidiu Popa sunt, alături de alți colegi parlamentari, inițiatori ai Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.217/2016 privind diminuarea risipei alimentare.
Redăm mai jos, Expunerea de motive, precizând că la acest moment, propunerea legislativă este în lucru, la comisiile permanente ale Senatului.
Naţiunile Unite estimează că 17% din alimentele produse anual la nivel global sunt irosite. În acelaşi timp, în Europa, aproximativ 89 milioane de alimente se irosesc în fiecare an, acestea fiind echivalentul a 178 kilograme de alimente aruncate anual pe cap de locuitor.
La nivel naţional, cetăţeanul român risipeşte în general 70 kg anual, însă cifrele reale ar putea fi mult mai mari. Astfel, conform studiilor ONU, România se situează la jumătatea clasamentului european în ceea ce priveşte alimentele pe cap de locuitor care ajung anual la pubelă.
Totodată, numărul românilor ameninţaţi de sărăcie în noiembrie 2021 a fost 4,6 milioane, ceea ce înseamnă că un procent important din populaţie obţine venituri sub pragul sărăciei, trăieşte în gospodării cu intensitate scăzută a muncii, şi în condiţii de severe privaţiuni materiale. Conform datelor statistice publicate de către Institutul Naţional de Statistică, forma sărăciei dominantă în România este lipsa materială severă reprezentată de procentul persoanelor ce nu îşi permit să consume carne, peşte sau proteine la fiecare două zile.
Cea mai mare parte a risipei alimentare înregistrată la nivel naţional este realizată la nivelul gospodăriilor cu un procent de 49%; sectorul industriei alimentare generează 37% din risipă; alimentaţia publică produce 5%, iar sectorul agricol generează 2% din totalul risipei alimentare.
Toate aceste date subliniază importanţa adaptării legislaţiei existente la contextul ecologic, social şi economic actual, astfel încât risipa alimentară să fie diminuată, poluarea să fie încetinită şi cât mai multe persoane ameninţate de sărăcie să poată avea acces regulat la surse de hrană.
A) Motivarea ecologică
Combaterea risipei alimentare este esenţială în lupta contra schimbărilor climatice. Atunci când alimentele sunt aruncate, toate substanţele utilizate pentru producerea, prelucrarea, transportul, pregătirea şi depozitarea alimentelor aruncate sunt, de asemenea, irosite.
Pierderea de alimente accelerează criza climatică din cauza fenomenului de emitere de gaze cu efect de seră (GES) produse de deşeurile provenite din alimente. Producţia, transportul şi gestionarea alimentelor generează emisii semnificative de dioxid de carbon (C02), iar atunci când alimentele ajung în depozitele de deşeuri, acestea generează metan, un gaz cu efect de seră extrem de puternic.
Conform site-ului Parlamentului European, „alimentele pierdute sau risipite contribuie la schimbările climatice, având o amprentă de carbon la nivel global de aproximativ 8% din totalul emisiilor cu efect de seră antropogene globale. Aceste alimente reprezintă o risipă de resurse limitate, precum pământ, energie şi apă de-a lungul întregului ciclu de viaţă al produselor. Pentru fiecare kilogram de alimente produse, sunt eliberate în atmosferă 4,5 kg de C02”.
România se află în prezent în procedură de infringement deschisă de către Comisia Europeană în domeniul mediului. Scrisoarea adresată României în luna iunie 2021 de punere în întârziere este primul pas în procedura de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor pentru reducerea şi eliminarea deşeurilor într-o manieră care să nu afecteze sănătatea publică şi mediul înconjurător.
Prin această procedură, Comisia solicită României să alinieze legislaţia şi practicile naţionale astfel încât resursele să fie refolosite sau reciclate. Prezentul proiect de act normativ îşi propune să alinieze legislaţia noastră cu cea a celorlalte state din Uniunea Europeană, astfel încât să existe sarcini bine delegate către instituţii publice şi operatorii economici, care să contribuie efectiv la diminuarea risipei alimentare şi la combaterea schimbărilor climatice.
B) Motivarea economică
La nivel global, aproximativ o treime din toată mâncarea produsă pentru consumul uman este pierdută sau risipită, conform unui studiu al Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU. Aceste date confirmă amploarea fenomenului şi evidenţiază faptul că risipa alimentară nu este nocivă doar din cauza producerii gazelor cu efect de seră în cantitate mare, ci şi din cauza risipei de resure naturale care există în cantitate limitată.
În ultima sută de ani, consumul global de materiale pe cap de locuitor s-a dublat, în timp ce consumul de energie primară s-a triplat”.
În aceste condiţii se pune problema instituirii unui tip de economie ciclic, ecologic, care, „se referă la o economie în care toate alegerile în materie de producţie şi consum se fac având în vedere bunăstarea societăţii şi sănătatea globală a mediului.
Pe lângă perspectiva economică globală, este important să precizăm că prezentul proiect de act normativ poate fi benefic şi în contextul economiei individuale din cadrul gospodăriilor, prin reglementarea unor mecanisme precum: posibilitatea pentru consumator de a achiziţiona la preţ redus produsele alimentare aflate aproape de atingerea datei durabilităţii minimale sau a datei limită de consum; obligaţia pentru cantine, restaurante sau bufete de a facilita consumatorilor finali să ia, fără costuri suplimentare şi în condiţii corespunzătoare de ambalare, alimentele pe care nu le-au consumat, la finalul meselor servite, şi să-i informeze despre această posibilitate în mod clar şi vizibil în unitatea propriu-zisă, inclusiv în meniu; redistribuirea alimentelor de către operatorii economici prin donaţii.
Toate aceste măsuri pot contribui atât la o mai bună gestiune a economiei globale, prin economisirea resurselor cât şi la o mai bună gestiune a resurselor fiecărei gospodării, prin economisirea banilor destinaţi consumului de alimente.
C) Motivarea socială
Dincolo de aspectele ecologice şi economice, gestionarea eficientă a risipei alimentare are şi o profundă componentă socială. România este ţara cu aproximativ o treime din populaţie în risc de sărăcie şi excluziune socială, conform statisticilor Eurostat din 2020.
În ţara noastră se pierd zilnic cantităţi considerabile de alimente în timp ce o mare parte a populaţiei nu îşi permite accesul la aceste alimente. Prezentul proiect contribuie la reducerea numărului de persoane care nu au acces la o alimentaţie suficientă, regulată şi sănătoasă şi poate diminua riscurile sociale asociate cu deprivarea materială şi contribuie la o mai bună stare de sănătate a populaţiei aflată în situaţii de vulnerabilitate.
D) Soluţii propuse de prezentul proiect de lege
Actuala reglementare ajuta la atingerea scopului şi obiectivului stabilite prin Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 adoptată de Guvernul României prin HG nr. 877/2018. Astfel, spre deosebire de vechea reglementare, în prezentul proiect de lege obiectivul este mult mai clar definit: ‘‘injumătăţirea pe cap de locuitor a risipei de alimente la nivel de vânzare cu amănuntul şi de consum şi reducerea pierderilor de alimente de-a lungul lanţurilor de producţie şi de aprovizionare, inclusiv a pierderilorpost-recoltare până în anul 2030. ”
Prezentul proiect de act normativ introduce pentru operatorii receptori responsabilitatea de a informa angajaţii proprii cu privire la planurile societăţii de luptă împotriva risipei alimentare, precum şi responsabilitatea de a depune toate eforturile necesare pentru a încheia contracte cadru cu operatori receptori pentru a putea transfera produsele alimentare înainte de data expirării.
Prezentul proiect de act normativ introduce o serie de obligaţii specifice în sarcina autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice, precum: obligaţia pentru Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în consultare cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Finanţelor, de a întocmi strategia naţională pentru prevenirea şi reducerea risipei alimentare care trebuie actualizată cu o periodicitate de cel mult cinci ani; implementarea măsurilor de luptă împotriva risipei alimentare de către instituţii, acolo unde sunt gestionate produse alimentare; crearea de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a unei platforme naţionale pentru prevenirea şi reducerea risipei alimentare în cadrul căreia operatorii economici şi operatorii receptori îşi introduc informaţiile obligatorii conform legii deja existente; obligaţia pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de a publica pe website-ul propriu date relevante privind pierderile şi risipa de alimente ale operatorilor economici; obligaţia pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de a coordona elaborarea de materiale informative pentru operatorii economici în vederea prevenirii şi reducerii risipei alimentare; Au fost făcute progrese în ultimii ani privind lupta împotriva risipei alimentare, dar pentru a atinge obiectivele asumate la nivel internaţional de stat este nevoie să fie făcuţi paşi suplimentari în direcţia potrivită. Provocările ecologice, economice şi sociale descrise ar putea fi diminuate cu ajutorul unui cadru legislativ îmbunătăţit privind risipa alimentară.
