A lăsat poarta pentru panou și costumul de președinte pentru echipamentul de joc! Vlad Andronescu, fost portar de fotbal, la Rocar, și baschetbalist care a jucat chiar împotriva legendarului Tony Parker, a revenit pe teren la antrenamentul fetelor de la Rapid. Mâine, baschetbalistele Rapidului joacă în FIBA EuroCup Women, cu UFAB Angers.
Sala Rapidului a avut zilele trecute un oaspete special. Nu un sponsor, nu un oficial, ci chiar președintele clubului – Vlad Andronescu (43 de ani) – care a lăsat hârtiile, telefoanele și ședințele și a revenit acolo unde s-a simțit mereu acasă: pe terenul de baschet.
„A fost foarte frumos pe teren. E ceea ce mi-a plăcut întotdeauna și cred că va rămâne pasiunea mea toată viața”, zâmbește el și continua:”M-am simțit puțin ciudat, după atâta timp, dar sala, luminile, coșul, toate fac parte din mine”.
Și-a pus din nou numărul 15, același pe care îl purta în anii în care baschetul era centrul universului său: „Când eram la juniori era un coleg mai mare care purta acest număr și îmi plăcea stilul lui de joc. Așa că am rămas cu el”.
Dragostea pentru baschet a început pe la 12 ani, la școala 190 din București. „Un prieten al cărui tată fusese jucător de baschet m-a întrebat dacă nu vreau să încercăm și noi un sport. Ne-am dus la sala școlii și acolo am început. Ca orice copil, făceam și fotbal în fața blocului, dar alt sport de performanță nu am făcut”, își amintește Vlad Andronescu.
A urmat liceul Spiru Haret — și odată cu el, gloria micilor vedete liceene. „Era o perioadă extraordinară, cu competiții între licee, Cupa Sprite, Cupa Orange. 5.000 de oameni la Polivalentă, se dădea la televizor… Atunci am dat și primele autografe. Era o nebunie, dar frumoasă rău!”, explică fostul baschetablist.
La națională a jucat contra lui Tony Parker
Cea mai puternică amintire din carieră îl duce direct într-o sală plină, la un meci contra Franței, în preliminariile unui Campionat European: „Am jucat împotriva lui Tony Parker. Atunci ne-am dat seama ce înseamnă, de fapt, nivelul mare. A fost ceva special. Se simțea talentul lui în fiecare mișcare”. Acel moment a rămas o bornă. Un reper pentru ceea ce avea să urmeze mai târziu, în viața de manager.
Înainte de baschet, a fost portar la fotbal
Puțini știu însă că, înainte de a fi baschetbalist, Vlad Andronescu a fost… portar. „Am avut o experiență scurtă la Rocar București. Vreo șase luni, dar am fost portar. Îmi place să joc în poartă și acum, cu prietenii. La baschet, dacă trebuie să salvez o minge, mă arunc după ea fără probleme”, râde el.
Poate de aceea are și astăzi reflexul de a „opri mingea” la timp — fie că e o problemă, o decizie sau un proiect. „Provocarea e foarte mare”, recunoaște. „A fost un an greu, dar frumos. Încerc să îmi ating toate obiectivele, dar mai e mult de lucru. Îmi doresc să duc Rapidul acolo unde îi este locul — între cele mai bune cluburi din România și, de ce nu, din Europa”, adaugă președintele clubului din Giulești.
Pentru el, sportul și managementul se leagă natural, pentru că bachetul l-a învățat să lucreze în echipă.
„Jocul de echipă dezvoltă abilități foarte bune. Faptul că am practicat sport m-a ajutat enorm — am învățat să lucrez în echipă, să am ambiție, să lupt pentru obiective. Presiunea dintr-un final de meci e similară cu cea dintr-o decizie importantă ca președinte. E același exercițiu de concentrare”, recunoaște președintele CS Rapid.
Când este întrebat ce simte când intră zilnic în birou și vede emblema Rapidului, Vlad Andronescu răspunde fără ezitare: „Sigur nu e presiune. E emoție și bucurie. Să reprezinți acest club, cel mai vechi dintre cele trei mari, e o experiență unică”.
Iar dacă ar fi să aleagă între o ședință tensionată și o ședință în vestiar după o înfrângere…răspunsul este simplu: „Cred că e mai greu ca antrenor, pentru că o înfrângere doare mai mult decât o ședință la club”.
Obiectivul lui Vlad Andronescu: un Rapid care crește generații
Când vorbește despre viitor, vocea i se schimbă ușor: devine fermă: „Mi-aș dori ca peste patru ani să se vadă rezultatele sportive și infrastructura pe care o construim. Rapid trebuie să devină unul dintre cei mai mari formatori de tineri sportivi români. De la rugby, handbal și baschet, până la atletism, box, lupte sau scrimă — vrem să formăm generații întregi”.
Și, poate, din când în când, președintele să mai coboare pe parchet. Doar ca să-și amintească de ce a început totul.
