Un subiect intens dezbătut este cel privind redeschiderea bisericilor pe 15 mai. Las deoparte faptul că închiderea lor a fost o măsură abuzivă (expresia urii seculariștilor împotriva spiritualității religioase) și mă opresc asupra dezbaterii propriu-zise, scrie Profesorul Vasile Astărăstoae pe FB, preluat de Romanian Global News.
Specialistul Raed Arafat (specialist în medicină de urgență reciclat la locul de muncă în epidemiolog și infecționist) ne anunță că bisericile nu se vor deschide deoarece sunt frecventate de persoane în vârstă (adică învechite) care, ajunse în mintea copiilor, nu mai au discernământ și trebuie protejate (chiar dacă nu își dau acordul). Nu știu pe ce studii se bazează când face această afirmație (eu am văzut tineri și adulți alături de vârstnici la slujbe religioase), dar, conform unui asemenea raționament, cei peste 65 de ani ar trebui lipsiți de orice drepturi. Poate mai puțin de dreptul de a culege sparanghel în Germania, pentru că oricum nimeni nu-i solicită. Poate propune Raed Arafat o ordonanță militară în acest sens. Să fie totuși atent și la aspecte legate de constituționalitate.
Specialistul Ludovic Orban este mai nuanțat. Ar fi de acord cu slujbele religioase în aer liber în anumite condiții. Care sunt acelea încă nu știe nici el.
Specialiștii Vela, Tătaru, cei din misteriosul Grup de Comunicare Strategică (eufemism pentru Ministerul Adevărului, pe românește cenzură) după ce ne amenință cu miile de îmbolnăviri și morți, care vor veni după 15 mai (dacă nu au vrut să vină până acum), anunță că se mai gândesc: nu acum ci ulterior, pentru a doua etapă a relaxării.
În calitate de nespecialist le dau câteva repere la care să se gândească (deși după cum au acționat până în prezent, în actuala pandemie, nu sunt convins că acest proces mintal le-ar fi familiar):
Până în prezent, niciun focar comunitar de COVID-19 nu a plecat din biserici sau de la lingurița de la Sfânta Împărtășanie (spre disperarea mass-mediei „progresiste” și isterice). Au fost doar puțini preoți infectați. Marea majoritate a focarelor au fost cantonate în spitale și așezăminte de bătrâni instituționalizați. De ce, în loc să restricționeze accesul în biserici, specialiștii nu și-au axat eforturile pentru a preveni apariția bolii în acele locuri?
Pentru un credincios nevoile spirituale fac parte dintre necesitățile de bază. Cât timp Ordonanța militară prevede că se pot face deplasări pentru „asigurarea de bunuri care acoperă necesitățile de bază”, dacă e permisă deplasarea și accesul în piețe agro-alimentare, magazine, farmacii etc., atunci interzicerea accesului în biserici nu mai are nici un temei logic și legal.
A aduce drept argument vârsta persoanelor pentru a justifica o măsură restrictivă se numește discriminare și stigmatizare, lucruri condamnate de legislația internațională și internă din domeniul drepturilor omului chiar și în condițiile în care acestea au fost temporar (sper) suspendate.
În dreptul românesc, toate persoanele peste 18 ani se prezumă că au capacitate mentală și discernământ. Numai printr-o hotărâre judecătorească bazată pe o expertiză medico-legală psihiatrică, capacitatea de exercițiu poate fi limitată sau anulată. Cât timp nu există o hotărâre judecătorească în acest sens nu se poate accepta prezumția că statul (prin organele sale) știe mai bine decât persoana în cauză care sunt nevoile reale și legitime ale sale.
În lăcașurile de cult există o solemnitate și o disciplină mult mai riguroasă decât în alte locuri. Credincioșii supravegheați de slujitorii bisericilor vor respecta cu certitudine indicațiile de prevenție a răspândirii virusului.
În concluzie, nu există niciun argument rațional și științific pentru a împiedica accesul credincioșilor în lăcașurile de cult (ale tuturor cultelor). Dragi guvernanți și specialiști gândiți-vă cât vreți, dar redeschideți bisericile pe 15 mai.
P.S.1. Pentru „martorii apocalipsei Covid-19”, care vor sări în sus și vor afirma că li se pune viața în pericol, o recomandare: dacă vă este frică, nu aveți decât să evitați apropierea fizică de un credincios și să nu mergeți la biserică. Stați acasă, dar nu impuneți măsurile restrictive altora.
P.S.2. Unele măsuri neconstituționale și uneori aberante (de exemplu, închiderea bisericilor, cimitirelor și parcurilor) sunt un semnal despre pericolul real a celei mai periculoase dictaturi: dictatura politico-medicală.
