In memoriam Goange Marinescu

16 mai 2000

 ”Într-o lume în care întâmplarea face să o descopăr ca un cearceaf jilav, ridicat de pe un pat, plină de minciună, lașitate, meschinărie și mizerie, sunt nevoit să mă comport ca un copil disperat. Eu trebuie să mă arăt, nu să mă ascund”, acestea sunt câteva din însemnările celui care a fost omul de teatru Goange Marinescu, însemnări găsite în arhiva teatrului pe un caiet de sală.

Ziua de 16 mai a anului 2000 rămâne în calendarul personalităților vâlcene cu cruce neagră. Înainte cu două zile de aniversarea zilei de naștere, 18 mai, omul de teatru Goange Marinescu spune adio aceastei lumi. Vestea că s-a stins fulgerător ne-a surprins pe toți, cei din această urbe cât și pe cei din breasla domniei sale. Chiar dacă avea multe planuri pentru acest teatru, inima lui nu a mai vrut să bată.

În acest an, când Teatrul Anton Pann împlinește 30 de ani de la înființare, aducem în atenția dumneavoastră această personalitate a culturii vâlcene care a făcut tot ce este posibil ca acest teatru să aibe o casă a lui. A fost, este și va fi Goange Marinescu.

S-a născut pe 18 mai 1947 la Râmnicu Vâlcea unde şi-a făcut şi studiile liceale. După terminarea studiilor universitare, absolvent a două facultăți: I.A.T.C. București (1966-1970), la clasa de regie a profesorilor David Esrig şi Mircea Mureşan, și Facultatea de Limba Franceză din cadrul Universității Craiova (1970-1974), Goange Marinescu, timp de 13 ani, (1976-1989), se află la conducerea Teatrului Popular din Rm Vâlcea. In 1982, el urmează  un stagiu de pregătire în Franța,  cu lucrarea ”Corpul uman în spațiul și timpul teatral”.  După o perioadă de 3 ani (1989-1992), cât a lucrat ca regizor la Teatrul de Stat din Sibiu, Goange Marinescu este convins de către cel care era atunci director la Direcția pentru Cultură Vâlcea, de dramaturgul Doru Moțoc, să preia conducerea Teatrului Anton Pann din Rm Vâlcea, în 1992. Timp de 5 ani cât a fost la cârma Teatrului Anton Pann, perioada 1992-1997, a stabilit niște relații extraordinare cu regizori de renume precum Silviu Purcărete, Dan Micu, Alexandru Dabija, Mircea Cornișteanu, Horațiu Mihaiu, Cristian Ioan și alții. Pentru el, adică pentru frumoasa lui „nebunie” şi pentru visul său de a face teatru la Vâlcea, au venit şi au lucrat aici toţi aceşti importanţi artişti. În baza acestor colaborări s-au creat numeroase spectacole, succesul lor fiind consemnat în presa vremii și revistele de specialitate.

Cu spectacolul ”Decameron 645” după Boccaccio, în regia lui Silviu Purcărete, realizat în 1993, Teatrul Anton Pann a cunoscut adevarata glorie a începuturilor. Acest spectacol a ținut mult timp prima pagină a lumii teatrale din țară și din stăinătate. În cariera sa a regizat mai multe spectacole, atât pentru Teatrului Anton Pann cât și pentru alte teatre din țară precum, Teatrul de Stat Sibiu, Teatrul de Stat Pitești, Teatrul de Nord Satu Mare. Acestea sunt spectacolele regizate de el: ”Concurs de frumusețe” de Tudor Popescu”, Revelion la Baia de aburi” de Eldar Reazanov, ”Oglinda după Michel de Ghelderode”, ”Cum se cuceresc femeile” de Woody Alen, ”În larg”de Slavomir Mrozek, ”Nu ne naștem toți la aceeași vârstă”, ”Emigranții” de Slavomir Mrozek, ”Zoo story” de Eduard Albee, ”Stele pe cerul dimineții” de Aleksandr Galin, ”Unchiul Vanea” de A.P. Cehov. Ultima piesă regizată de Goange Marinescu a fost ”Intrigă si Iubire” de Schiller, spectacol a cărui premieră a avut loc pe 12 aprilie, anul 2000, la Teatrul de Stat Sibiu. În mai, o lună mai târziu, Goange parăseste scena pt totdeauna. A făcut tot ce este posibil pentru ca teatrul vâlcean să aibă o casă. Visul lui Goange s-a îndeplinit, dar, din păcate, el nu a putut fi părtaș la îndeplinirea acestui vis. Ne privește rece de pe soclul statuii care se află în actuala instituție a Teatrului Anton Pann.

Acum, la cei douăzeci de ani de când nu mai este printre noi am dorit să aducem în atenția cititorilor aceste  câteva rânduri spre aducerea aminte a celui care a fost Goange, un om cu suflet de copil și o poftă nebună de viață. Cei care au venit după Goange Marinescu, la conducerea Teatrului Anton Pann, au încercat să cultive și să continue colaborarea cu regizori de renume pentru a face spectacole de calitate și o imagine bună teatrului. De la succesul răsunător al spectacolului ”Decameron 645”, Teatrul Anton Pann a înregistrat numeroase succese în plan national și international. Cele mai importante, în afara participărilor la festivaluri naționale și internaționale de teatru și a altor evenimente de gen, rămân cele patru participări în cadrul Festivalul Național de Teatru și cele patru nominalizari la cel mai important eveniment al teatrului românesc- Gala Premiilor UNITER. Pe data de 11 mai 2020 la Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova ar fi trebuit să aibe loc cea de a XXVIII-a ediție a Galei Premiilor UNITER, eveniment important unde numele Teatrului Anton Pann s-ar fi auzit din nou. Actorul Cătălin Andrei a fost nominalizat la categoria ”Cel mai bun actor în rol secundar”. Goange s-ar fi bucurat enorm de toate aceste realizări ale Teatrului Anton Pann. ”Ctitorul Teatrului Anton Pann” așa va rămâne în amintirea vâlcenilor și a celor care l-au cunoscut.

          ”Intr-o lume în care întâmplarea face să o descopăr ca un cearceaf jilav, ridicat de pe un pat, plină de minciună, lașitate, meschinărie și mizerie, sunt nevoit să mă comport ca un copil disperat. Eu trebuie să mă arăt, nu să mă ascund”, acestea sunt câteva din însemnările celui care a fost omul de teatru Goange Marinescu, însemnări găsite în arhiva teatrului pe un caiet de sală.

Ziua de 16 mai a anului 2000 rămâne în calendarul personalităților vâlcene cu cruce neagră. Înainte cu două zile de aniversarea zilei de naștere, 18 mai, omul de teatru Goange Marinescu spune adio aceastei lumi. Vestea că s-a stins fulgerător ne-a surprins pe toți, cei din această urbe cât și pe cei din breasla domniei sale. Chiar dacă avea multe planuri pentru acest teatru, inima lui nu a mai vrut să bată.

În acest an, când Teatrul Anton Pann împlinește 30 de ani de la înființare, aducem în atenția dumneavoastră această personalitate a culturii vâlcene care a făcut tot ce este posibil ca acest teatru să aibe o casă a lui. A fost, este și va fi Goange Marinescu.

S-a născut pe 18 mai 1947 la Râmnicu Vâlcea unde şi-a făcut şi studiile liceale. După terminarea studiilor universitare, absolvent a două facultăți: I.A.T.C. București (1966-1970), la clasa de regie a profesorilor David Esrig şi Mircea Mureşan, și Facultatea de Limba Franceză din cadrul Universității Craiova (1970-1974), Goange Marinescu, timp de 13 ani, (1976-1989), se află la conducerea Teatrului Popular din Rm Vâlcea. In 1982, el urmează  un stagiu de pregătire în Franța,  cu lucrarea ”Corpul uman în spațiul și timpul teatral”.  După o perioadă de 3 ani (1989-1992), cât a lucrat ca regizor la Teatrul de Stat din Sibiu, Goange Marinescu este convins de către cel care era atunci director la Direcția pentru Cultură Vâlcea, de dramaturgul Doru Moțoc, să preia conducerea Teatrului Anton Pann din Rm Vâlcea, în 1992. Timp de 5 ani cât a fost la cârma Teatrului Anton Pann, perioada 1992-1997, a stabilit niște relații extraordinare cu regizori de renume precum Silviu Purcărete, Dan Micu, Alexandru Dabija, Mircea Cornișteanu, Horațiu Mihaiu, Cristian Ioan și alții. Pentru el, adică pentru frumoasa lui „nebunie” şi pentru visul său de a face teatru la Vâlcea, au venit şi au lucrat aici toţi aceşti importanţi artişti. În baza acestor colaborări s-au creat numeroase spectacole, succesul lor fiind consemnat în presa vremii și revistele de specialitate.

Cu spectacolul ”Decameron 645” după Boccaccio, în regia lui Silviu Purcărete, realizat în 1993, Teatrul Anton Pann a cunoscut adevarata glorie a începuturilor. Acest spectacol a ținut mult timp prima pagină a lumii teatrale din țară și din stăinătate. În cariera sa a regizat mai multe spectacole, atât pentru Teatrului Anton Pann cât și pentru alte teatre din țară precum, Teatrul de Stat Sibiu, Teatrul de Stat Pitești, Teatrul de Nord Satu Mare. Acestea sunt spectacolele regizate de el: ”Concurs de frumusețe” de Tudor Popescu”, Revelion la Baia de aburi” de Eldar Reazanov, ”Oglinda după Michel de Ghelderode”, ”Cum se cuceresc femeile” de Woody Alen, ”În larg”de Slavomir Mrozek, ”Nu ne naștem toți la aceeași vârstă”, ”Emigranții” de Slavomir Mrozek, ”Zoo story” de Eduard Albee, ”Stele pe cerul dimineții” de Aleksandr Galin, ”Unchiul Vanea” de A.P. Cehov. Ultima piesă regizată de Goange Marinescu a fost ”Intrigă si Iubire” de Schiller, spectacol a cărui premieră a avut loc pe 12 aprilie, anul 2000, la Teatrul de Stat Sibiu. În mai, o lună mai târziu, Goange parăseste scena pt totdeauna. A făcut tot ce este posibil pentru ca teatrul vâlcean să aibă o casă. Visul lui Goange s-a îndeplinit, dar, din păcate, el nu a putut fi părtaș la îndeplinirea acestui vis. Ne privește rece de pe soclul statuii care se află în actuala instituție a Teatrului Anton Pann.

Acum, la cei douăzeci de ani de când nu mai este printre noi am dorit să aducem în atenția cititorilor aceste  câteva rânduri spre aducerea aminte a celui care a fost Goange, un om cu suflet de copil și o poftă nebună de viață. Cei care au venit după Goange Marinescu, la conducerea Teatrului Anton Pann, au încercat să cultive și să continue colaborarea cu regizori de renume pentru a face spectacole de calitate și o imagine bună teatrului. De la succesul răsunător al spectacolului ”Decameron 645”, Teatrul Anton Pann a înregistrat numeroase succese în plan national și international. Cele mai importante, în afara participărilor la festivaluri naționale și internaționale de teatru și a altor evenimente de gen, rămân cele patru participări în cadrul Festivalul Național de Teatru și cele patru nominalizari la cel mai important eveniment al teatrului românesc- Gala Premiilor UNITER. Pe data de 11 mai 2020 la Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova ar fi trebuit să aibe loc cea de a XXVIII-a ediție a Galei Premiilor UNITER, eveniment important unde numele Teatrului Anton Pann s-ar fi auzit din nou. Actorul Cătălin Andrei a fost nominalizat la categoria ”Cel mai bun actor în rol secundar”. Goange s-ar fi bucurat enorm de toate aceste realizări ale Teatrului Anton Pann. ”Ctitorul Teatrului Anton Pann” așa va rămâne în amintirea vâlcenilor și a celor care l-au cunoscut.