Succesul în afaceri al Româno-Americanului Dragoș Sprînceană îl poziționează drept un adevărat „ambasador al românilor în America”

80 0

Dacă vorba cunoscută în popor se spune că „munca înnobilează omul” mai trebuie dovedită a fi adevăr, iată că vă oferim în acest reportaj încă un exemplu demn de remarcat.Despre Dragoș Sprînceană nu s-a scris și nici vorbe nu au circulat prin comunitate. El a fost întotdeauna genul de om muncitor ce s-a „îngropat” în hârțoage și i-a ajutat pe alții, pe mulți alții, să-și cumpere o casă, un bloc de apartamente, sau … și una și alta. S-a evidențiat în ochii atenți ai șefilor săi din instituțiile bancare pe unde a lucrat tocmai pentru că tăcea și muncea, scrie Steven Bonica în https://tribuna.us, preluat de Romanian Global News.

La un moment dat, după stresul și oboseala ce l-au consumat prin faptul că America s-a întors cu dosul în sus în perioada crizei financiare din 2008-2009, s-a hotărât să își aleagă o altă ocupație și astfel a ajuns să-și cumpere camioane de marfă. Unul câte unul, le-a luat și le-a căutat șoferi pe care să se poată baza. Este un bun analist, economist, dar și psiholog, iar pentru el este mult mai important caracterul omului pe care și-l asociază, decât abilitățile sau nivelul de experiență. Prefe-ră să se asocieze cu un începător cinstit decât cu o persoană ce posedă experiență bogată dar are un caracter sau trecut dubios.
Așa a ajuns să patroneze o companie cu peste 350 de angajați, cu o rețea de peste 250 de camioane ce transportă marfă peste tot în Statele Unite, cu excepția celor trei state nelegate continental: Alaska, Hawaii și Puerto Rico. Se spune despre Dragoș că este omul de finanțe ce a fost atras în această industrie de complexitatea sistemului de transport rutier de marfă și dependența acestuia de oamenii capabili și dedicați, oameni pe care Dragoș știe să-i găsească, să-i atragă, să-i motiveze, să-i aprecieze, și nu în ultimul rând să-i păstreze în echipa sa.
Biroul său din Wood Dale – IL, în apropiere de aeroportul internațional O’Hare din Chicago, una din centrele importante ale managementului și dispeceratului transporturilor de marfă rutiere, este precum o sucursală a bursei financiare internaționale unde tineri profesioniști, majoritatea vorbitori de mai multe limbi, urmăresc prețuri, trasee, și sunt cu ochii pe ceas pentru a asigura că fiecare client primește exact ceea ce i-a fost promis: livrare în condițiile optime în timpul solicitat, fără incidente și fără a se risca sănătatea și siguranța șoferilor companiei și nici ai celorlalți conducători de pe drum.
Desigur că este normal să ne punem întrebarea: cum a ajuns Dragos aici, la abia 40 de ani. Oricum, 250 de camioane și cel puțin atâtea remorci de marfă sunt o valoare imensă. Plus, asigurările necesare vin prin polițe cu tarife exorbitante. Cum reușește acest tânăr, plecat din România acum 18 ani, să facă față competiției acerbe în piața transportatorilor de marfă rutieră si să se lupte in același timp cu criza globală cauzată de virusul Covid-19?
Pentru a înțelege mai bine cine este Dragos și ce l-a format pentru a fi cine e, haideți să-i punem câteva întrebări.

Steven Bonica: Dragoș, cine a fost persoana care te-a influențat cel mai tare în viață, căreia ai zice că-i dai creditul pentru puterea determinării pe care o ai?

Dragoș Sprânceană: Mi-e foarte greu să numesc doar o singură persoană care m-a influențat cel mai mult până acum. Caracterul l-am moștenit de părinți si familie în general, iar spiritul de om de afaceri l-am dezvoltat și perfecționat de-a lungul timpului, fiind ajutat de mai multe persoane și multele interacțiuni pe care viața mi le-a rezervat, plus lecții pe care le-am primit de la alți mentori și oameni de afaceri cu care am lucrat în echipă, ajungând în final să îmi creez o proprie formulă de succes.
Steven Bonica: Faptul că ai crescut pe malul Mării Negre poate fi și acesta un factor influent în determinarea ta. Turiști mulți, mașini care mai de care, dar și un oraș dezvoltat în care dacă nu muncești non-stop vei fi depășit de cel de lângă tine. Ce merit atribui tu orașului în care te-ai născut și ai crescut?
Dragoș Sprânceană: Îmi iubesc mult orașul natal – Constanța. Cu nostalgie îmi aduc aminte de primul meu job la vârsta de 17 ani pe litoralul românesc. Am trecut prin multe experiențe, de la servit în restaurante, la modelling local și național pentru Cătălin Botezatu, terminând cu un job (tot pe litoral) la ProTV la vârsta de numai 20 de ani. Toate aceste experiențe au fost categoric un factor determinant în conturarea caracterului personal.
Steven Bonica: Care au fost câteva dintre provocările neobișnuite pe care le-ai trăit în Facultate?
Dragoș Sprânceană: Facultatea am făcut-o tot în Constanța și am studiat Management Financiar Contabil. Aici am primit primele lecții de economie națională și internațională. Cu nostalgie îmi aduc aminte de multele clipe plăcute petrecute alături de colegi, atât cele din trecut cât si cele de la reuniunile recente, după zeci de ani. În final pot spune că facultatea și câțiva profesori marcanți, m-au ajutat să simt și să îmi dezvolt treptat gustul de antreprenor. În facultate am făcut primele afaceri. Vânzări de telefoane mobile si accesorii, care doar ce apăruseră în existență. Le cumpăram de la Timișoara sau din Germania și le vindeam în Constanța.
Steven Bonica: Ai ajuns să călătorești în afara țării mult mai devreme decât alți tineri. Care sunt câteva din locurile vizitate și ce te-a impresionat cel mai mult la aceste locuri?
Dragoș Sprânceană: Am călătorit în multe țări. Nu pot să spun că este doar un singur loc care m-a marcat. Am călătorit mult în Asia. Sunt multe locuri frumoase sau marcante, ca de exemplu Zidul Chinezesc sau arhitectura modernă din Hong Kong și Macao. Nunta am făcut-o în Thailanda, în insula Phi-Phi, unde am avut plăcerea să petrec alături de 100 de invitați, veniți de prin toate colțurile globului și mai ales din România. În Europa sunt fascinat foarte mult de Elveția (zona Lauterbrunnen și Jungfrau), Monaco (Monte Carlo) și Italia (Toscana și Coasta Amalfi). Pe lângă astea mai sunt multe alte destinații în Grecia, U.K.(Canterbury – Kent), Franța (Saint-Emilion si Epernay ), Spania, Portugalia, Brazilia, Columbia, Mexic, etc și să nu uit de frumoasele nostre State Americane – Hawaii unde am cerut-o pe Gabriela să îmi fie soție, pe o scenă în fața la vreo 750 de oameni, și nu în ultimul rând Alaska unde am avut plăcerea să particip la niște competiții de sănii cu câini Husky.
Steven Bonica: Nimeni nu vrea să povestească despre durerile de cap ce le-ai trăit de pe urma unor decizii luate în pripă sau sub influența unor informații incomplete sau eronat prezentate. Ai putea să ne spui care a fost una din decepțiile avute de pe urma unei decizii de acest gen, și ce ai învățat de pe urma acesteia?
Dragoș Sprânceană: Cred că toți avem multe decizii pe care ulterior le-am regretat. Cum totul are un impact atât pozitiv cât și negativ asupra viitorului nostru, eu am învățat să îmbrățișez cu plăcere proverbul românesc „Un șut în fund e un pas înainte”. Sunt absolut convins că atât deciziile pripite cât si cele calculate perfect, m-au ajutat în final să ajung în poziția actuală.
Am avut 3 momente marcante care mi le amintesc acum. Unul a fost când am intrat în multe datorii bancare încercând să îmi pun afacerea pe picioare și nu eram obișnuit să risc atât de mult. Al doilea a fost chiar anul trecut când am avut de a face cu Războiul de Trade cu China. Chiar dacă îi înțeleg necesitatea, am fost confruntat cu pierderi enorme lunare, datorită scăderii imense în importuri și a trebuit să învățăm să ne adaptăm rapid ca și companie ca să facem față situației. Al treilea a fost această Pandemie Globală Covid19, care ne-a speriat la maxim la început dar acum pot spune că suntem mai bine ca niciodată. Lecțiile învățate de aici – să ne adaptam rapid, să nu renunțăm niciodată și să înveți să ai cel puțin două planuri de rezervă pentru situații ipotetice care ar putea apărea.
Steven Bonica: Ai ajuns în Statele Unite și ca orice tânăr desigur că peisajul te-a copleșit. Ce ai găsit în America? A fost, sau nu, ceea ce ai visat? De ce?
Dragoș Sprânceană: Ai perfectă dreptate. Chiar am fost copleșit de peisaj acum 18 ani. Era ceea ce am visat, numai că nu era „al meu”, dacă înțelegi ce vreau să spun. Eu eram un nimeni care încerca să își croiască un viitor din nimic. Întrebarea pe care cred că am avut-o cu toții când am ajuns în S.U.A., a fost: „Oare ce fac toți oamenii ăștia și cum au ajuns la acest nivel?”
Ca să pot afla răspunsul la întrebarea asta, au trecut mulți ani, muncă multă, nopți pierdute și multe sacrificii.
Steven Bonica: Cei mai mulți tineri cu facultăți absolvite în România nu reușesc să-și găsească un loc de muncă imediat în domeniul în care au studiat. Cum te-ai descurcat tu în primele luni, primii ani, și cum ai ajuns ca până la urmă să fii în domeniu? Prin ce alte meserii sau locuri de muncă deloc adiacente ți-ai muncit palmele?
Dragoș Sprânceană: În primele luni după ce am ajuns în Statele Unite am avut un job de lifeguard la un resort în Wisconsin, iar după o perioadă de timp m-am mutat în Illinois unde am lucrat în domeniul construcțiilor, plus am avut un job de lifeguard în weekend. După asta am fost ospătar şi barman câțiva ani buni. În același timp am mers la o altă facultate. Şi cum nu eram destul de ocupat şi cu jobul de barman şi cu școala zilnic, am mai luat încă un job şi în weekend. Am fost la cursuri şi mi-am luat licența de Real Estate Agent şi aveam „open houses” în fiecare sâmbătă şi duminică. Pot să spun că lucram 7 zile din 7. În momentul acela am decis să devin şi Loan Officer şi am luat iar cursuri şi am luat şi această licență. Aici a fost momentul când am renunțat la restaurante şi m-am concentrat numai pe spațiul de Real Estate şi Financiar pentru câțiva ani şi a fost un adevărat succes. Țin minte că la 28 de ani aveam un venit de 500k anual. Am lucrat atât pentru companii mici la început, cât şi în companii foarte mari cu renume național şi internațional.
În momentul de faţă sunt în domeniul Industriei Transporturilor. Deci nu consider că sunt în domeniul Economic Financiar pe care l-am studiat în facultate. Dar toate aceste joburi şi experiența acumulată, m-au ajutat enorm să îmi creez o formulă proprie de succes pentru compania pe care o dețin – GoldCoast Logistics Group sub umbrela căreia funcționează alte 6 companii. În momen-tul de fată avem 3 terminale în Illinois, Arizona şi Florida, plus birouri în Europa la Constanța, Baia Mare şi Chișinău, peste 250 de camioane şi trailere, peste 350 de angajați şi o cifră de afaceri de $60M.
Puţină lume din comunitate este la curent cu inclinațiile şi pozițiile mele în lumea politică din S.U.A. Am fost ales să fac parte din Comitetul Executiv al Partidului Republican din Palm Beach, Florida, unde am întâlniri dese cu oameni din Camera Reprezentanților şi Senat atât local cât şi național. Particip lunar la evenimente politice în Statul Florida şi la întâlniri fără aspect politic în Washington DC unde fac parte din alte Organizaţii.
Steven Bonica: Ai avut parte de sfaturi multe de-a lungul anilor, atât de la româno-americani cât și de la americani care nu au nimic de-a face cu țara sau neamul tău de origine. Dacă te uiți acum în urmă, care au fost cei ce te-au sfătuit cu suflet văzând în tine un tânăr în ascensiune cu un potențial nelimitat – sau cum zice americanul: un tânăr gata să culeagă stelele de pe cer (Reach for the stars. – To set one’s goals or ambitions very high; to try to attain or achieve something particularly difficult.)

Dragoș Sprânceană: Dacă este să fac o comparație, ajung la un rezultat destul de trist. Sunt câteva persoane din comunitatea românească care au, şi au avut întotdeauna, un suflet bun şi onest şi mi-au rămas aproape de-a lungul anilor. Dar în general şi poate şi datorită faptului că am interacționat mai mult cu americani, consider că ei au fost mai sinceri în intențiile şi sfaturile lor. Consider că încă mai avem mult de muncit ca și comunitate, să învățăm cum să fim mai uniți și mai înțelegători unii cu alții. De asta în poziția pe care o am acum, încerc să particip şi să sponsorizez multe programe, care sper să ne ajute în comunitate să fim mai aproape unul de altul şi să ne învăţăm copiii, ca într-un număr mai mare reprezentăm o forță şi putem realiza mai ușor lucruri mărețe. Să nu uităm niciodată de unde am plecat, să fim un exemplu bun pentru toţi şi având un suflet bun să îi ajutăm pe alții din jurul nostru.
Steven Bonica: Dacă ai lua-o de la capăt, ce ai face din nou și ce nu ai mai face, pentru a avea un succes și mai lipsit de provocări, unul mai rapid chiar?
Dragoș Sprânceană: Ca să pot să o iau de la capăt trebuie să accept că sunt cine sunt acum. De asta nu aş șterge nimic din ce am făcut în trecut. După cum am spus şi anterior, atât deciziile bune cât și cele rele, lucru-rile pozitive sau negative, m-au ajutat să devin cine sunt astăzi. Domeniul Transporturilor îmbinat cu cunoștințele mele în Finanțe și Bancar, fac ca alegerea logică să fie iar în acest domeniu, unde aş învăța din greșelile mele anterioare. Transportând orice fel de produs, de la mărfuri generale, refrigerate, specializate, sau militare şi medicale, în aproape toate statele din S.U.A., un singur domeniu observ că nu prea a fost afectat în ultimii zeci de ani. Şi anume Industria Medicală. Mă simt atras de vânzările şi producția de echipament medical, cât şi producția de medicamentație generică.
Steven Bonica: Ce recomandări ai pentru cei ce sunt încă în faza în care nu sunt siguri dacă vor să rămână aici, în țara tuturor posibilităților de pe urma unei munci neobosite, sau se frământă încă cu ideea de a se întoarce în Europa sau chiar acasă.
Dragoș Sprânceană: Primul lucru şi cel mai important este să fi legal în această ţară. Cine este în faza de început trebuie să realizeze asta într-un fel sau altul. Al doilea lucru este să îți stabilești un istoric al creditului personal în sistem, să te autoeduci, să faci research, cum poți face asta mai rapid şi să îl menții în condiții excelente. Al treilea lucru este să pui în balanță întotdeauna oportunitățile pe care le ai, caracterul personal şi situația financiară, ca în final să fii extrem de sincer cu tine şi să decizi dacă ești un bun executant sau un bun antreprenor. Secretul este să nu renunți niciodată, să vezi partea pozitivă atât în eșecuri cât şi în reușite şi întotdeauna să ai un plan, o cărare şi anumite idealuri pe care vrei să la atingi. Eu personal mă văd pe un drum continuu de perfecționare şi șlefuire, atât personală cât şi profesională.

Despre Dragos și afacerile lui, despre familia lui și cei apropiați lor, putem scrie câteva articole lungi, dar nu vrem să epuizăm acum toate aceste lucruri interesante și promitem să revenim cu alte articole care nădăjduim să vă ajute să înțelegeți de ce acest român-american este acum în centrul atenției noastre, iar evoluția lui pe plan politic american ne este de un real interes și ne face mândri de a-l cunoaște și a-l avea prieten.

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *