Aplecându-te asupra celor consemnate de istorie, ești nevoit să constați cum lucrurile se repetă și cum uitarea ne-a însoțit ca o boală urâtă. Poate că asta să fie cauza pentru care am repetat greșelile și, inevitabil, am suportat efectele. Cineva spunea că istoria este un alt fel de cenzură, adevărul istoric neajungând în posteritate așa cum a fost săvârșit și trăit. M-aș hazarda, la rândul meu, să spun că istoria devine un mod superior, nevăzut și neînțeles, de a bricola destinul unui popor. Îngăduința și ospitalitatea duse până la supușenie au fost, și continuă să fie, dogme pe care cei fără de Dumnezeu s-au înălțat în avuție și în ticăloșii. În ultimii treizeci de ani, ne-a fost dat să trăim democrația originală a lui Iliescu, ne-am pierdut în „meandrele concretului”, tot ale lui, am fost martorii devalizării băncilor românești (Banca Română de Comerț Exterior, Bancorex, Banca Internațională a Religiilor, Albina, Transilvania – singura care-a găsit calea de redresare), am îngăduit trecerea fostelor IAS-uri în proprietatea finanțatorilor de campanii electorale (numai fostul ministru de la Interne, fost PSD, Doru Tărăcilă, și-a însușit în Călărași 1500 de hectare), abia dacă am ridicat o sprânceană când industriile românești au fost vândute la fier vechi, sau când resursele subsolului românesc au fost vândute de Adrian Năstase austriecilor de la OMV, ruși de felul lor. Și exemplele pot continua.
Aproape că am uitat aceste grozăvii. Am uitat și am iertat dezmățul pesedist, lăsând soarta să decidă în locul nostru, până ce PSD-ul, singur, a intrat cu capul în gard. Inevitabil și iremediabil. Ați zice dumneavoastră că prezentul răzbună istoria. Uneori, da, dar durerile rămân, pagubele urmând să fie plătite de noi și de urmașii noștri. Acum suntem dispuși să ne uităm cu îngăduință și la Mircia Gutău, uitându-i istoria. Mai ieri, pe sticla televizorului, cu o ipocrizie demnă de pana unor Goldoni, Molliére sau Voltaire, mărturisea că este un primar sărac. Mare afront adus săracilor! Îți trebuie curaj să afirmi așa ceva, boierule! Dar asupra acestui detaliu voi reveni, continuând acum să reflectez asupra rațiunii ce i-a hrănit dorința de a scoate librăria Humanitas din oraș.
Cine este cititorul de carte? Este omul modest, de bun simț, cu minte avidă de cunoaștere, harnic, fără doar și poate, ispitit de evoluția spiritului, fără gânduri lacome, hrănit din duhul creator al lumilor trecute pe care se înalță civilizația prezentului. Este omul devenirii, cel care gândește viitorul pe potriva bogăției lui interioare. Este omul trăitor dincolo de contradicțiile și avatarurile lumii materiale, tăcut și zidind tenace pentru toată lumea, pentru că toată lumea încape în sufletul lui. Acest om va fi scos din oraș de Mircia Gutău, odată cu librăria Humanitas. Cititorul este personajul colectiv din cartea orașului, din istoria lui și din viața lui viitoare. Este personajul tulburător al aceste lumi, cel care se încăpățânează să nu moară pentru a corecta greșelile nesăbuiților. Cititorul din orașul meu este cel care va scrie istoria lui Mircia Gutău, poate chiar să-i schimbe prezentul.
Cine este Mircia Gutău? Primarul ajuns și orgolios al Râmnicului, care a ispășit pentru păcatele lui. Proprietar de case, de mașini luxoase, de restaurante, dezvoltator imobiliar, cel care a văduvit orașul de ultimele spații verzi, posesor de notariat, unde-și trimite clienții, de la cei obligați și strâmtorați și până la viitorii proprietari de apartamente, persuadați de constructorii de blocuri că este bine să încheie contractele la doamna Gutău. Altfel, blocurile lor nu vor fi racordate la utilități. De ce acest notariat, cel mai bogat din Râmnic, ar fi și cel mai bun din Râmnic? Pentru că există domnul Gutău!
În această poveste avem două personaje: cititorul, ca personaj colectiv, și domnul Gutău, personaj singular, dar puternic prin poziția pe care o ocupă. Este îngrijorător să te gândești cine va câștiga această bătălie. Este periculos să reflectezi asupra mizei: a scoate librăria din oraș, ca același spațiu să devină sediu de partid. Cinismul în toată hidoșenia lui! Lângă biroul parlamentarului Neață, fostul polițist și purtător de mapă al lui Mircia Gutău, vom avea Partidul Ecologist Român. O tușă politică amintind de lipsă de discernământ și rațiune, dacă nu cumva de dictatura bunului plac.
Se zice că atunci când Dumnezeu vrea să pedepsească pe cineva, îi ia mai întâi mințile. Adevăr întărit și de istorie. Pe mâine!
Traian Dobrinescu
