Întrebarea aici pare a fi “Pentru ce votăm?” şi mai puţin “Pe cine votăm?”.
Dacă vrem cu adevărat să ajungem la armonie socială şi la bine comunităţii, ar trebui să înţelegem că acestea nu se pot câştiga decât respectând morala creştină (suntem un popor creştin).
Şi un lucru este sigur: un creştin nu poate trimite pe nimeni la furt indiferent că este material, intelectual sau valoric.
Într-adevăr, în clasa politcă actuală în România domină interesele personale, mascate demagogic sub forma interesului comunitar.
Ca să înţelegem mai bine, iată o pildă interesantă:
Se spune că un călugăr bătrân şi înţelept avea un ucenic tânăr şi pătimaş la băutură.
Odată, bătrânul a primit nişte bani pentru traiul zilnic. Tânărul a auzit de la altcineva şi a cerut bătrânului jumătate din bani, susţinând că ei doi ar trebui să împartă totul, în mod frăţesc..
Bătrânul însă, ştiindu-i viciul, l-a minţit, spunând că nu are.
Revoltat, tânărul a început să-l injure şi să-l lovească pe bătrân, acuzându-l că este mincinos şi nu ţine la el, până când acesta s-a prăbuşit.
Atunci, cu un ultim efort, bătrânul i-a zis: “Da, te-am minţit, pentru că te iubesc”.
Adaptând contextul, să punem un politician în locul bătrânului.
Câţi dintre aleșii locali și politicienii actuali îşi iubesc cu adevărat electoratul, dorindu-i binele, prin legi înţelepte şi o administrare eficientă?
Votăm după conştiinţă, dar care sunt criteriile după care mergem la vot? Binele comunității și o (mai) bună administrare a banului public, în folosul tuturor? Interesul personal al celor care candidează?
Votează! Votul tău contează!
Mihaela Iliescu
