Piața Traian sau Piața trăsurilor, o rotondă cu diametrul de 42 de metri construită în 1900 în centrul orașului, reprezenta locul de unde erau măsurate distanțele până la alte localități din zonă, “kilometrul zero” al Râmnicului. Ca reper în timp, în partea din dreapta a imaginii se află acum ceasul din centrul orașului, un loc de întâlnire preferat de vâlceni, înainte și după apariția peisajului gri al sistematizării urbane contemporane.
Așa arăta Calea lui Traian dinspre sud către nord, singura supraviețuitoare a vitregiei vremurilor fiind Biserica “Cuvioasa Paraschiva”, construită de Pătrașcu cel Bun între 1554-1557.
Domnul Titi Mihail Gherghina a fost un pasionat culegător de “Imagini cu parfum de epocă din Râmnicul de altădată”, însoțite de informații adunate din arhivele vremii: în prima casă de pe partea stângă funcționa din 1914 magazinul de cârnățărie și sărmălărie cu firma “Prima fabrică de cârnățărie”, a doua era casa doamnei Iozefina Bejan unde a fost fondată în 1893 farmacia “La coroana regală”, casa Simian cu bijuteria-ceasornicărie Marconi, prăvălii și magazine cu “manufactură, ghețărie și mărunțișuri”. Pe partea dreaptă putem vedea casa Oromolu unde a fost deschis începând cu 1909 un magazin cu haine de gata “La doi lei”.
Din Piața trăsurilor pornea către Terasă o stradă cu 18 clădiri ce găzduiau în secolul al XIX-lea aproximativ 22 de magazine și ateliere, peste 66 mici afaceri ar fi existat acolo în perioada 1900- 1936. Dintre acestea în amintirile părinților noștri a rămas cofetăria-cafenea “Café Royal” căreia toată lumea îi spunea “La Coana Mița”.
În zona denumită până nu demult “La metrou”, fosta stradă a Dorobanților , ultimul bastion în calea buldozerelor a fost impunătoarea Casă a Armatei , mistuită în anii ’80 de un incendiu puternic. Trăsuri se pare că mai erau în anii ’60, chiar dacă piața lor dispăruse demult, iar ultimii birjari mai spuneau povești din orașelul de provincie ce își pierdea în fiecare zi “parfumul de epocă”.
