Râmnicul uitat – Alexandru Ioan Cuza la Râmnicu Vâlcea

111 0

Despre adeziunea vâlcenilor la actul “Micii Uniri” a scris istoricul Corneliu Tamaș:

“În unanimitatea votului delegaţilor Adunării pentru alegerea lui Al. Ioan Cuza ca domn în Ţara Românească se integrau şi adeziunile deputaţilor vâlceni, în entuziastul act de la 24 ianuarie 1859.

(…) Actul energic al Unirii, act necesar logic şi progresist înfăptuit de naţiune la 24 ianuarie 1859, a fost opera istorică a maselor largi ale poporului care au pus temelia de granit organizării statului naţional roman.”

 

La poalele Masivului Cozia se află monumente istorice și urme ale celor ce au trecut pe meleagurile vâlcene, cele mai cunoscute fiind castrul roman de la Arutela și Mânăstirea Turnu.

Fântâna lui Cuza a fost ridicată în amintirea domnitorului pe defileul Oltului, pe partea stângă a drumului care duce la Sibiu, “o modestă construcție, cu un izvor de apă limpede”, cum o numește Petre Petria în “Itinerar spiritual vâlcean”.
“În vara anului 1859, Alexandru Ioan Cuza, în turneul întreprins în țară după alegerea sa ca Domn al Principatelor Unite, face un popas și la Râmnicu Vâlcea. El este întâmpinat la bariera dinspre Olt a podului plutitor ce ducea în comuna Goranu de un numeros alai al locuitorilor orașului, în frunte cu Ghiță Golescu, administratorul județului.

În raportul prezentat domnitorului la 20 iunie 1859, acesta consemna faptul că județul are o populație de 96.382 locuitori, din care peste 22.500 birnici și 543 negustori și meșteșugari patentari. În cele 140 de școli învățau 3.397 elevi, predau un număr de 131 cadre didactice. Industria județului, destul de precară, se limita la câteva mici ateliere, mai multe joagăre, mori și prese hidraulice și la exploatarea sării de la Ocnele Mari, care fuseseră modernizate între anii 1847-1852 după planurile inginerului austriac Carol Voith.

În legătură cu exploatarea minieră de la Ocne, e de menționat faptul că aici a funcționat între 1849 și 1852 prima instituție de învățământ tehnic din județ (și poate și din Țara Românească) prin care se pregăteau maiștri mineri cu ajutorul unor cadre de specialitate sosite de la Ocna Sibiului…

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza va face o nouă vizită la Râmnic în anul 1862. El este primit cu aceeași dragoste de locuitorii acestor meleaguri, care vor ridica în amintirea evenimentului “Fântâna lui Cuza”, pe defileul Oltului, nu departe de Cozia.”

Constantin Mateescu- “Memoria Râmnicului”

Articole asemănătoare

Râmnicul uitat: Gara

Postat de - 13 octombrie, 2020 0
FacebookTwitterCu câțiva ani în urmă ne-a întristat decizia demolării acestei clădiri și-am asistat neputincioși la dispariția construcției din Gara C.F.R.…

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *