De-atâtea nopţi aud plouând, Aud materia plângând…
Sânt singur, şi mă duce un gând….
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig – Stam singur.
Te naşti singur şi mori singur. În viaţă mai rămâi şi singur da’nu-i bine. Adevărul e că a dat tot ce a putut. A dat poezie româneşti culoare.
