Etimologia cuvântului Râmnic, după unii istorici, semnifică cuvântul peşte.
Aproape de confluenţa cu Oltul, râul Râmnic (Râbnic)- Olăneştiul de azi, avea mai multe braţe, insule şi terenuri inundabile, propice pescuitului. Ulterior numele oraşului Râmnic este însoţit de un determinativ – Vâlcea.
Cuvântul acesta apare încă de la 8 ianuarie 1392, când mânăstirea Cozia capătă de la domn albinăritul din judeţul Vâlcea, pe care călugării trebuiau să şi-l adune singuri.
Mai târziu mânăstirea capătă şi găletăritul din judeţul Vâlcea, iar la 1494 mânăstirea Bistriţa primeşte căşăritul.
Este vorba deci, despre prima menţiune documentară despre judeţul Vâlcea, a cărui denumire s-a păstrat până azi.
Numele Vâlcea este tot aşa de vechi ca şi Râmnicul, de al cărui nume nu era încă legat.
Vâlcea a devenit determinativ pentru Râmnic probabil că la începutul secolului al XVI-lea, când începe să se dezvolte Râmnicul Sărat, de care a trebuit să se deosebească.
În ceea ce priveşte etimologia cuvântului Vâlcea, s-a presupus a fi la origine numele Vâlcu.
Nicolae Iorga s-a gândit la un moment dat la posibilitatea asocierii Vâlcea – Fărcaş, ce aveau acelaşi sens.
Profesorul Aurelian Sacerdoţeanu înclină spre Vâlcea – diminutivul ,,din vale” şi este posibil ca una din numeroasele văi să fi stat la baza unei străvechi formaţiuni politice
Mihaela Iliescu
