După bila de praștie descoperită în timpul cercetărilor arheologice de la Buridava dacică, expusă la Muzeul de Istorie Vâlcea săptămâna trecută, exponatul acestei săptămâni este o protomă de vas, aflată în timpul cercetărilor arheologice de la Copăcelu-Valea Răii, în perioada 2002-2004.
Fragmentul face parte dintr-un vas de mici dimensiuni, utilizat în anumite ritualuri, legate de creşterea animalelor care reprezenta principala ocupaţie a populaţiilor din epoca bronzului. După factură şi culoare, reprezentarea plastică aparţine fazelor I-II ale culturii Verbicioara. (I. Tuțulescu, Două reprezentări plastice aparţinând epocii bronzului, descoperite la Copăcelu-Valea Răii, Buridava, VI, 2008, p. 37). Descoperirea de la Copăcelu aparţine unei ceşti cu toarta supraînălţată (I. Tuțulescu, Consideraţii asupra unei reprezentări zoomorfe aparţinând Epocii Bronzului din nord-estul Olteniei, Buridava, VIII, 2010, p. 85).
Obiectul prezintă o toartă în bandă, de la un vas de culoare castanie; se termină cu un cap de bovideu, bine stilizat, de formă conică, cu creştetul plat, privirea spre interiorul vasului, gura redată printr-o incizie orizontală. Toarta porneşte din marginea vasului, gâtul idolului fiind prins la mijlocul acesteia, grosimea lui fiind de 1,5 cm. Fragmentul este realizat dintr-o pastă bine aleasă, în compoziţia sa intrând lut de bună calitate, cioburi pisate şi mică. Pentru a îndepărta impurităţile, pe ambele suprafeţe a fost aplicat un slip bine lustruit de culoare castanie, în ruptură observându-se culoarea neagră.
Protoma respectivă este o manifestare a artei și spiritualității epocii bronzului mijlociu din nord-estul Olteniei, cu similarități și la Dunăre (în cultura Gârla Mare) dar, mai ales, în sudul Italiei, la Broglio di Trebisacce, sit situat pe coasta ioniană a Calabriei.
C.R.
