Interesant!
Lucru, poate, mai puțin știut, Muzeul Național de Istorie a României deține piese din Tezaurul de la Goranu, (Vâlcea), ce datează din a doua jumătate a secolului al XIII-lea d. Hr.
Deşi până acum, pentru perioada secolelor XI-XIII, repertoriul pieselor din metal preţios nu este spectaculos, totuşi gama pieselor descoperite, realizate din aur, argint şi bronz indică influenţe din arealul moravian (ceh), dar şi constante relaţii comerciale şi artistice cu lumea bizantino-balcanică.
Cu totul alta este situaţia teritoriului dobrogean. Fenomen de amploare europeană, reconquista bizantină a însemnat reintegrarea ţinuturilor de la Dunărea Inferioară în structurile politice, administrative şi religioase ale Imperiului bizantin. Regiunea a cunoscut în secolul al XI-lea, o înflorire economică şi spirituală remarcabilă. Cercetările arheologice efectuate în aşezările dunărene, de la Dinogetia, Capidava şi Păcuiul lui Soare au surprins un număr important de obiecte de podoabă, din aur şi argint, alături de cruci relicvarii şi amulete. Unele sunt importuri din ateliere bizantine, orientale, altele şi cele mai numeroase, lucrate în ateliere locale, după cum o dovedesc tiparele de turnat inele sau creuzetele de topit argintul.
În prima categorie se încadrează somptuosul tezaur, descoperit la Dinogetia-Garvăn, alcătuit din inele de buclă din aur, inel din aur, cu montura înaltă, de forma unui mausoleu, inele şi două brăţări din argint, alături de engolpionul relicvar, împodobit cu safire şi opale, care împreună cu piesele de podoabă, prin tehnica comună de ornamentare, a filigranului, sugereaza realizarea lor într-un atelier constantinopolitan şi apartenenţa lor unei înalte ierarhii laice şi religioase.
Perioada de după marea invazie tătară (1241) este şi epoca în care apar primele formaţiuni statale româneşti, conduse de un Litovoi sau Seneslau, pe care informaţia scrisă le fixează în vestul Munteniei. În acest context se plasează tezaurul de la Goranu-Râmnicu-Vâlcea, datat în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, compus din două diademe nupţiale din aur, importuri din aria culturală occidentală. Diadema ajurată se înscrie într-un curent cultural, caracterizat printre altele, de recepţionarea goticului arhitectural în orfevrărie, fenomen care se înregistrează pe întreg parcursul secolului al XIII-lea. Măiestria şi calitatea execuţiei, plasează cele două exemplare într-o sferă socială înaltă, dacă nu chiar aulică. Ea ar putea constitui reflexul arheologic al cristalizării acelor formaţiuni statale româneşti.
Aceste piese excepționale pot fi admirate în cadrul expoziției noastre permanente „Tezaurul Istoric”.
