Teoria istoricilor maghiari.
Printre principalele teorii proferate de revizionismul maghiar, în numele aşa-zisei Ungarii Mari, este şi cea a descendenţei actualilor unguri din neamul migrator al hunilor şi înrudirea direct cu secuii transilvani.
În ceea ce urmează vom încerca să arătăm cât de huni sunt maghiarii dar şi cât de unguri sunt secuii. Şi vom şi explica de ce ţin revizioniştii la aceste descendenţe şi înrudiri.
Hunii şi invazia Europei.
Hunii au fost un popor nomad (migrator) de origine turcică, probabil, conform istoricilor maghiari, și uralică. Dar multe alte surse istorice și științifice le atribuie hunilor origini mongolice cu proveniențe milenare din estul actualului stat Kazahstan, având legături de sânge cu triburile tătărești. Zona primară de habitat a hunilor a fost China de astăzi.
În jurul anului 370, conduşi de hanul Balamber, hunii trec Volga, unde îi distrug pe alani. Între anii 375-377 îi înfrâng pe ostrogoţi şi viyigoţi. Timp de câteva decenii, incursiunile de pradă ale hunilor s-au limitat la zonele învecinate în Caucaz şi ţinuturile Dunării de Jos, ajungând până în Câmpia Panoniei. În anul 400, hunii conduși de Uldin, traversează fluviul Dunărea și se implică de partea romanilor în luptele cu goții. După care avansează în nord-vestul Europei, părăsind definitiv Panonia. (de ţinut minte)! Hunii se luptă cu tribul Germanic al burgunzilor după care avansează în Galia (actuala Franţă).
Concomitent cu începutul guvernării lui Theodossius cel Mare, Imperiul Roman de Răsărit devine ţinta favorită a atacurilor hunice. Atacurile hunilor împotriva Imperiului Roman răsăritean sunt oprite temporar prin încheierea păcii între părți, în anul 435. Începând din 441 conducerea hanatului hunilor a fost preluată treptat de Atitila în detrimentul fratelui său, hanul Bleda.
Attila, biciul lui Dumnezeu!
Attila (395-453) a fost cel mai puternic conducător al hunilor, domnind între anii 433 şi 453. El l-a urmat la tron pe unchiul său Rugila, domnind împreună cu fratele său Bleda. A condus Imperiul Hun care se întindea de la munții Ural la fluviul Rin și de la Dunăre la marea Baltică. În timpul domniei sale a fost unul dintre cei mai de temut duşman ai Romei. Datorită incursiunilor şi jafurilor întreprinse în cele două imperii romane, de Răsărit şi Apus, Attila a fost poreclit de clericii creştini drept biciul lui Dumnezeu. El a traversat Dunărea de două ori și a jefuit în Balcani, dar nu a putut să ocupe Constantinopolul. De asemenea, el a încercat să cucerească Galia Romană (Franța modernă), traversând Rinul în 451 și mărșăluind spre Aurelianum (Orleans) înainte de a fi învins în bătălia de la Câmpiile Catalaunice. După care, Attila a invadat Italia, devastând provinciile nordice, dar nu a putut să ocupe Roma. A planificat inițierea unor noi campanii împotriva romanilor, dar a murit în 453.
În anul 469, în urma luptelor fratricide, între fii lui Attila, după lupta de la Nedao, imperiul hun se destramă, ultimul rege fiind Dengizich. Hunii dispar ca popor fiind asimilaţi de popoarele central-nordice. Nici urmă de ei în Panonia sau în Transilvania!
Ungurii, Arpad şi Panonia…
Denumirea de ungur a fost folosită pentru a-i desemna pe toți locuitorii Ungariei, indiferent de etnie(?). De asemenea şi în limba română substantivul ungur, sau ungurean, îi desemna pe toți locuitorii Țării Ungurești, indiferent de etnie.de alungul secolelor, naționaliștii unguri au impus o maghiarizare forțată pentru cei proveniți din mai multe grupuri etnice precum şvabii, slovacii sau românii.
Studiile lingvistice comparative au stabilit că limba maghiară aparține grupului fino-ugric deci nu turcic precum… hunii. Deci de unde descendenţa arogată de unguri?
De-a lungul mileniului I î.H. o parte a grupului ugric a ajuns în bazinul râului Tobol. Aici, ugrii și-au dat un nou nume, mogyer (magyar, majgar) care se traduce prin „om care vorbește”.
În secolele VI-VII mogyerii au migrat spre sud-vest, iar în 1236, călugărul Iulianus menționează Hungaria Magna pe teritoriul actual al Bașkortostanului.
De aici, o parte dintre mogyeri s-au deplasat în bazinul Kubanului, ţinut unde s-au amestecat cu onogurii. Regele ungurilor purta titlul de kende (kündü) și avea în subordine pe gyla (gyula) care era comandantul armatei.
Árpád, în calitate de conducător al uniunii de triburi ungureşti, este nevoit să se retragă din faţa pecenegilor, trece Nistru şi Prutul, şi se stabileşte, pe la mijlocul secolului IX, în câmpia Panoniei, actuala Ungarie. De aici au lansat timp de câțiva ani atacuri de pradă și jaf spre teritorii din Vestul Europei (Germania, Italia, Franţa şi Spania). Înfrânţi şi alungaţi, ungurii s-au întors şi s-au așezat definitive în centrul Panpniei, în jurul lacului Balaton. Fiind în pericol de a fi distruşi, regale Geza a făcut o înţelegere cu Papa care i-a garantat securitatea micului stat maghiar dar cu condiţia creştinării tuturor maghiarilor. Totuşi, fondarea Regatului Ungar și începutul convertirii la catolicism se datorează fiului său , Ştefan I cel Sfânt (997-1038.
Odată cu moartea ultimului rege arpadian, ungurii au fost condulu de regi nemaghiari începând cu francezul Carol Robert de Anjou. Fiul acestuia, Ludovic, a pus capăt anarhiei maghiare, a extins statul creând o uniune statală maghiaro-polonă.
După lupta de la Mohacs, Ungaria Panonică este transformată în paşalâc, singurii unguri rămaşi liberi fiind cei care trăiau în Principatul Transilvania!
Secuii, grănicerii Carpaţilor orientali….
Secuii sau săcuii, au fost un grup etnic asimilat forţat de maghiari, ei neavând origini comune. Şi astăzi secuii nu vorbesc maghiara cultă ci un dialect cu numeroase arhaisme şi regionalism.
Secui provine din cuvîntul tribal zekel ce semnifică om nobil sau om de neam și este un cuvânt de origine turanică, ceea ce susține ipoteza originii kavare şi nu fino-ugrică a acestora. Se cunoaște faptul istoric că triburi kavare de la nord de Volga s-au alăturat maghiarilor în migrarea acestora spre vest, ajungând împreună în Panonia, dar nu ca rude ci ca aliaţi.
Mai există şi varianta cuvântului szek adică scaun, cu sensul de scaun de organizare judecătorească și, prin extensie, o unitate administrativ-teritorială specifică secuilor și saşilor transilvani.
Originea etnică a secuilor este viu disputată de istorici și antropologi. În decursul timpului, diverși cercetători i-au considerat pe secui ca descinzând, din diverse popoare, O cronica maghiară din secolul al XI-lea, cea cunoscută ca fiind Cronica lui Anonymus, susţine că, atunci când maghiarii au ajuns în Carpaţi, i-au găsit pe secui deja aşezaţi. Deci încă o dovadă că secuii nu erau ugrici.De altfel, până în Evul Mediu, secuii au fost identificați drept un grup etnic distinct natio Siculica, dar într-un fel legat de maghiari, prin vasalitate.
Istoricii sunt de accord că secuii au fost aduşi initial în Carpaţii Orientali pentru a forma un fel de marcă, adică un corp de pază, nişte grăniceri!
Cert este că secuii vorbeau la începuturi o limbă turcică, nu ugrică (de exemplu maghiara) dar au renunțat timpuriu la aceasta în favoarea limbii maghiare (asimilarea). Alte popoare care nu erau de loc maghiare, dar care, prin asimilare au ajuns să vorbească limba ungurilor, au fost cumanii şi alanii, cei care vorbeau limba maghiară doar de câteva secole, şi fiind considerați ca popoare separate.
Pentru cercetătorii istorici un lucru este clar: secuii se află în Transilvania de cel puțin de la începutul secolului al IX-lea, când așezările lor erau situate la sud de râul Mureș și s-au extins până la frontiera Carpaților din est și sud, înainte de venirea ungurilor lui Arpad!
Dacă regiunea locuită de secui astăzi nu coincide cu zona așezării inițiale, aceasta se datorează faptului că în zona de frontieră sudică s-au stabilit ulterior saşii care i-au împins spre Răsărit.
Ce-i uneşte pe huni, maghiari şi secui?….
Practic, pe huni, maghiari nu-i uneşte nici-o descendenţă comună, unii find turcici, alţii fino-ugrici şi ultimii turanici sau kavari. Singura legătură ar fi una de ordin geographic, toate cele trei popoare au staţionat mai puţin sau mai mult prin Câmpia Panonică şi cam atât.
Hunii au dispărut în secolul al V-lea, în vestul Europei, iar secuii au fost parţiali asimilaţi forţat de către unguri. Toate cele trei popoare fac parte din cea ce numim azi, popoare migratoare, având tendinţe de invazie a Europei, mai puţin secuii.
Practic nu este nici-o legătură de sânge între cele trei neamuri, rudenia lor fiind doar un pretext pentru minţiile înfierbântate ale revizioniştilor maghiari care şi astăzi tânjesc după ceea ce doar ei numesc… Ungaria Mare.
Aşa-zisa Ungarie Mare….
Dar acum este momentul să ne lămurim ceea ce a fost Ungaria Mare, (în maghiară Nagy-Magyarország).
Termenul este un concept politic revizionist, care vizează revenirea Ungariei la frontierele avute înainte de anul 1918, atunci când exista statul multinational Austr-Ungaria, denumit oficial Imperiul austriac și regatul maghiar.
Tratatul de la Trianon (1920), acceptat de beligeranţi la terminarea Primului Război Mondial, consfințea noile granițe dintre Ungaria, România, Cehia, Slovacia, Austria și Iugoslavia. În nord, o parte a Slovaciei și teritoriul Rutheniei au devenit componente din ceea ce s-a numit Cehoslovacia, în est și sud-est, Transilvania şi Banatul s-au unit cu România, , iar în sud Croaţia, Slovenia și Voivodina au devenit o parte din noul stat Iugoslavia.
Astăzi revizioniştii maghiari nu mai recunosc Trianonul deşi istoria dovedește cât se poate de clar că pretențiile maghiare asupra Transilvaniei şi a altor ţinuturi sunt lipsite de conținut.
Acest lucru este pus în evidență chiar de proprii lor istorici care au recunoscut de-a lungul timpului că românii au locuit în acest spațiu înainte de venirea ungurilor și că întotdeauna, fără excepție, au fost națiunea majoritară.
Cu toate acestea, mulți extremiști maghiari flutură mai departe sintagma Ungaria Mare ca și cum ar fi existat cu adevărat așa ceva. În realitate, între anii 1526 și 1920, adică timp de 400 de ani, Ungaria nu a existat ca stat independent fiind paşalâc turcesc, nu a avut o capitală proprie și, în consecință, nu putea să fie nici mare și nici mică. Practic, Ungaria Mare nu a existat niciodată!!!
Ungaria a fost transformată în pașalâc turcesc și avea să rămână așa până la 1699 când, în urma Păcii de la Karlowitz, avea să intre în componența Imperiului Habsburgic. Deci din 1526 și până la tratatul de la Trianon din 1920, Ungaria nu a mai fost stat de sine stătător, cu capitală proprie ci doar a avut o oarecare libertate între anii 1867 şi 1920 dar sub forma dualismului austro-ungar. Deci de unde şi până unde Ungaria Mare când ea a fost de fapt o țară colonie, o ţară asistată!
Deci pretenţile revizioniştilor maghiari nu au nici-un suport istoric, lingvistic, religios, economic sau de geneză comună! Este doar visul unor minţi înfierbântate dintr-un popor care nu a fost cam niciodată independent şi care vrea ş ice nu a avut niciodată.
De ce se revendică ungurii de azi din turcicii lui Attila?.
Ungurii, de-a lungul timpului, au făcut tot ceea ce este posibil ca să-şi lege numele de huni sau de Attila. Numele lui Attila ca strămoş al naţiunii maghiare apare în majoritatea documentelor istorice ungare, ceea ce demonstrează că de secole a existat această tendinţă de a se alătura Biciului lui Dumnezeu. Maghiarii au mers atât de departe cu tentative de mistificare încât cel mai des prenume masculine ales este cel al lui… Attila. Alt exemplu de forţare, este şi denumirea Centrului Naţional Maghiar de Cinematografie: HuniaFilm!
De fapt, prin afilierea maghiarilor la huni, recte Attila, nu s-a urmărit altceva decât justificarea prezenţei lor, cu un mileniu şi jumătate în urmă, prin mai multe ţinuturi europene, ceea ce, conform revizioniştilor, le-ar da dreptul de a susţine drepturi teritoriale! Prin comparaţie, noi românii ar trebui să cerem azi jumătate din Danemarca fiindcă prin anul 48 î.e.n. Burebista s-a aflat pe acolo, în urmărirea celţilor. Sau, de ce să nu cerem şi noi Budapesta, fiindcă în august 1919 am ocupat-o alungând regimul bolşevic al Bela Kun!
Legătura de rudenie pretinsă a o avea cu secuii, maghiarizaţi forţat, le-ar permite revizioniştilor pretenţia veşnică de stăpânire a Ardealului. Deci manipulările şi mistificările maghiare nu sunt de loc întâmplătoare.
Ce dovadă mai bună decât existenţa acestui revisionism maghiar, extrem de periculos pentru pacea Europei, este negarea Trianonului dar şi existenţa în biroul premierului ungur, Victor Orban, a unei hărţi uriaşe cu pretinsa aşa-zisei Ungaria Mare!
P.S.: în zilele noastre, în plină invazie a Ukrainei de către revizionista Federaţie Rusă, singura ţară care sprijină invadatorul şi care se opune oricăi sancţiuni, este tocmai Ungaria lui Orban care-şi doreşte ca ruşii, după cucerirea Ukrainei, să le cedeze zona cunoscută ca Transcarpatia, regiune unde trăiesc, ca şi în Transilvania românească, unguri!
Un articol de George Hodorogea
