Așadar, avem zece milioane de români care votează. Să spun direct, toți dezamăgiți. Evit să scriu frustrați, înșelați, furați, deși sunt ferm convins că așa se simt toți.
I-am separat, în două grupuri.
Primii, cei din diaspora, care merg la somn, cu România în gând și dimineața se trezesc vorbind despre cei de acasă. Ei sunt alungații, cei cărora li s-au distrus fabricile și locurile de muncă. Cărora nu le mai ajungeau banii, de la lună la lună. Care nu își mai vedeau copiii crescând într-o țară unde trebuie să dai șpagă, aproape oriunde mergi, pentru un drept elementar, gratuit. De la maternitate, la gropari. Care nu-și găseau un loc de muncă, pentru că nu aveau carnete de partid. Care voiau o viață mai bună, decât viața chinuită, din România. Au plecat înjurând, dar se vor întoarce acasă, zic ei, în prima zi, când vor vedea că România s-a schimbat, în bine. Ei sunt primul bloc masiv de votanți. Peste cinci milioane, a doua mare categorie de imigranți, din lume, după sirieni. Și înaintea ucrainenilor, pe care, măcar, îi înțelegem, au război în țară. Cred că vor peste un milion, la vot.
Al doilea mare bloc de votanți, cei rămași în țară. Ei nu au văzut în emigrare o soluție, au rezistat, aici. S-au descurcat, chiar dacă a trebuit să dea șpagă, să facă un compromis, pentru un loc de muncă bine plătit, la stat. Statul român plătește sigur, bine, de la lună la lună. Desigur, din împrumuturi. Dacă ai carnet de partid, trăiești bine, ca bugetar. Peste un milion de români au șansa asta. Ei știu că ai lor sunt Statul și că l-au confiscat. Că liderii lor sunt dumnezei.
Lipsiți de orice fel de empatie, s-au molipsit de la lideri, i-au copiat, întocmai. S-au adaptat. Dacă li se spune să încalce legea, o fac, să fure, fură. Sunt abili și conștienți că nu este bine ce fac, dar, pentru că văd că liderilor nu li se întâmplă nimic, se simt la adăpost. Ei aplaudă și susțin orice vine de la Partide. Știu că Justiția este a Partidului. Și că îi apără serviciile. Ei sunt trepanații care câștigă azi, între 1000 și zeci de mii de euro, lunar. Au fost inventate structuri, agenții, care plătesc salarii pe care marile corporații nu și le permit, le consideră imorale, pentru că nu reprezintă valoarea muncii. Sigur, nu generalizez, sunt și unii bugetari care au scăpat compromisurilor de partid și de stat. Ideea este că toți trăiesc mulțumitor. Dar mai avem peste trei milioane de chinuiți, lumea privată.
Fiscalitatea din România este incredibil de apăsătoare, pentru un antreprenor român. Fie că are un PFA sau o fabrică de câteva mii de angajați, presiunea statului este imensă. Mâna lungă a statului, ANAF, te poate distruge, în orice clipă. Pentru orice sumă, ANAF îți blochează conturile și îți falimentează firma. Comportamentul organelor fiscale este legal, dar profund imoral. Să nu mai spun că acest serviciu public, este și el politizat. Partidul numește conducătorii structurilor fiscale, care zic, să traiți, șefilor de la partid. Știu zeci de exemple, prin care firme ale românilor au fost preluate ostil, falimentate, desființate, prin inspectorii fiscali. Comportament profund și violent antiromânesc. Da, în acest caz, putem vorbi de asemănarea cu legionarii. ANAF asasinează economic pe oricine, nu gândește, nu aplică legea, în litera și spiritul ei. Distruge economia privată și orice șansă de dezvoltare firească, a liberei inițiative românești, dar o promovează pe a străinilor. E corect asta? Statul român, fiscalitatea sa, copiată de la ruși, în anii socialismului, menținută, până azi, este un instrument de tortura psihică. Un bici, pe spinările celor mai ambițioși, încapățânați, care cred că pot reuși, prin ei înșiși, în România. Spre rușinea lor, cei din partidul liberal, care are această doctrină, s-au comportat, la fel de ticălos, cu românii. Ca niște satrapi. Nimic nu este liberal, în România. Trăim toți, printre ruinele fostului sistem socialist. Suntem pe cont propriu. Cine moare, moare. Nu am ieșit din paradigma socialistă, a sistemului PCR și Securitate. Partidele sunt neocomuniste, iar serviciile se implica, activ și oneros, nepermis, în viața societatii românesti. Oferă protecție statului și cetățenilor, de acord, în linii mari. Dar se înfruptă, copios, din tot ce pot. Nu toți, lideri actuali, dar și foști. Sau servicii, prin firmele acoperite. Demența a cuprins toate sferele societății, toată lumea vrea milionul de euro, nu contează că vine din furt din buget, trafic de droguri sau ființe umane. Ca să trăim, furăm, mâncăm carne de om nevinovat, mințim și întindem mâna la Stat. Ne compromitem zilnic, rușinos, demnitatea de oameni. Furtul a fost acceptat, tacit, de absolut toate structurile statale. E religie de stat.
Revin și arăt, ca la instanță. Toți cei care au condus țara noastră, în ultimii 34 de ani, au fost coruptibili. Foarte mulți, corupți. Marile firme, agenturi străine, șmenari și grupuri de crimă organizată, de te miri unde, au intrat în România, prin bunavoința autorităților, cu complicitatea lor și au corupt, cu teancuri de bani. În piața românească sunt astăzi mai puțini bani, decât s-au furat și au fost scoși, fraudulos, către paradisuri fiscale. Toată datoria României poate fi acoperită din acești bani furați și ar mai rămâne pentru o autostradă.
Viață pe credit, De asta au parte românii azi. O națiune amanetată, înseamnă o țară ocupată, un viitor de sclavi.
Desigur, mai sunt multe nemulțumiri. Le veți adăuga voi. Important este că votăm, în aceste condiții. Unii vor schimbarea, cu orice preț. Furia colectivă este imensă. Pe măsură, eforturilor disperate, frica acelora care nu vor să abandoneze puterea. Ei văd că și serviciile secrete s-au repoziționat. Țara stă pe un butoi de pulbere și anumite instituții sunt gata să aprindă fitilul. PSD și PNL au luat palma vieții lor. Sunt, practic, două partide, la pământ. USR, cel mai puțin compromis, dar cu lideri compromiși, penali, se vrea locomotiva perdanților.
Dar valul de ură a devenit și mai mare, între timp. Vom vedea asta, după 1 decembrie. Sigur, sunt intelectuali care avertizează, arată cu degetul, explică, devin furioși.
Sistemul românesc pare să facă implozie. In aceste condiții, un lider misterios, va câștiga. Sloganul este clar, nu pot ei, intelectualii progresiști, vota, pe cât de mult au putut fura. In pandemie sau in cazul unor legi care au limitat drepturile românilor. Sau care au limitat dreptul la pensie decentă. Lasconi nu e locomotivă, Bolojan este un provincial mult prea mic, pentru un război, atât de mare. PSD nu are conducere, este la pământ.
Eu nu știu cine este în spatele lui Georgescu. Penticostal nu e, pare NEW AGE. Nu știu dacă sunt rușii sau americanii. Am indicii și cred că, în perspectiva încheierii războiului din Ucraina, cele două puteri nu au nevoie de tensiuni, de râzboi, pe flancul estic. S-au înțeles sau nu se amestecă, în treburile României, care este și va rămâne stat de drept. Și care refuză ideea de război, de la oricine ar veni.
Spun răspicat, eu voi vota distrugerea sistemului care îi face nefericiți pe români. Îmi doresc prăbușirea sistemului mafiot, al Deep State, care ne conduce azi, spre dezastru. Principalii actori, partidele, merită, totuși, o șansă. În partide, nu toți sunt ticăloși, nici milionari, ca liderii lor, mai sunt și oameni săraci, cu principii. Fără partide, nu există democrție.
Cel mai mult, vreau să mai pot contribui cu ceva, la ieșirea noastră, a tuturor, din aceasta imensă groapă de potențial. Am intrat în ea, absolut toți, prin neimplicare.
Am un vot. În turul întâi, am votat-o pe doamna Lasconi, era răul cel mai mic. Când văd că acceptă să fie locomotiva unui tren, în care se suie toți perdanții, ea devine Răul cel mai mare. Păi, ce facem aici?
Rămân patriot român, european și proamerican. Ortodox. Democrat și rezervat, pro LGBT, pentru că respect enorm libertatea individuală. Iubesc Franța, dar și cultura rusă. Condamn obtuzitatea ultimilor doi șefi de stat români și MAE, care nu au înțeles să fie diplomați, în raport cu Rusia, ursul de lângă noi.
Urăsc ticăloșia, fie ea individuală, ori organizată, ca mafie de partid. Nu vreau război pentru țara mea și pentru români.
Votez Schimbarea!
Un editorial de Silviu Popescu
